4,072 matches
-
1958 din 11 mai 2016. Întreb soarele rimelat în albastru cerului. Pe umerii veacului port norii suri. În fața durerii mele cocoșii își înghit cântecul zorilor. Orașul este mut și e tăcere. Noaptea vine, șireată, îmbrăcată în haină neagră, cu felinarele argintii aprinse. Pe pământ dansează licuricii. Citește mai mult Întreb soarele rimelat în albastru cerului.Pe umerii veacului port norii suri.În fața durerii melecocoșii își înghit cântecul zorilor.Orașul este mut și e tăcere.Noaptea vine, șireată,îmbrăcată în haină neagră
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
pământ dansează licuricii. Citește mai mult Întreb soarele rimelat în albastru cerului.Pe umerii veacului port norii suri.În fața durerii melecocoșii își înghit cântecul zorilor.Orașul este mut și e tăcere.Noaptea vine, șireată,îmbrăcată în haină neagră,cu felinarele argintii aprinse.Pe pământ dansează licuricii.... XVIII. • LUMINĂ CU REFLEXII, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016. Minge de foc aruncată-n miezul zilei topind pendula timpului. Stai aninată de toarta lunii legănată de stele
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
această reticență au manifestat-o în primul rând cei care, de mici copii, fuseseră obișnuiți cu fosta intrare în cimitir, străjuită de trei foști brăduleți, doi de-o parte a porții de la intrare, mai mult molizi decât brazi, și altul argintiu, în cealaltă parte, brad de- adevăratelea. Foști brăduleți, deoarece, de când fusese abandonat cimitirul, concitadinii se obișnuiseră cu starea în care îi aduseseră copiii dornici pe-atunci, de a folosi iarna, aleea principală dintre morminte drept derdeluș, descolmpletându-le treptat coroanele, ciuntindu
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
speranță în alt început. Cu sufletul te aștept la poarta cerului, Să-mi aduci iubirea uitată-n piept la tine. Eu îți voi da promisiunea sărutului, Pe lacrimile revărsate din suspine. Din ceața iubirii îmi ninge în poeme, Cu stele argintii de amintiri brumate, Speranța revenirii ducă-n troiene, Pe cărări stelare de doruri inundate. Îți aștept raza privirii calde-n cuvinte, Ce le-am zugrăvit cu cerneala ochilor mei, Să-ți amintească de iubirea mea cuminte, Ce-n taină sufletească
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
de doruri inundate. Îți aștept raza privirii calde-n cuvinte, Ce le-am zugrăvit cu cerneala ochilor mei, Să-ți amintească de iubirea mea cuminte, Ce-n taină sufletească o voi duce la zei. Speranța mă va ninge cu roiuri argintii, Când așteptările vor fi zădărnicite. Iar povestea noastră în care te-aștept să vii, Va răsuna mereu de proaspete colinde. Când viscolul îmi va duce dorul tău în zbor, Îngheață amintirea din basm fără sfârșit. Zăpezi eterne mă ascund sub
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
mantie de gheață Tremură de dor a inimii speranță, Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Cu dorul iubirii ce-n așteptări s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins De ani ce-n tâmple argintii nu mai au loc. Să-mi ducă povestea în soartă cu noroc. Pe aripi mă duce idee măiastră, În stele să scriu basm din privire albastră, Când magică este povestea de viață, Cu floarea speranței în ramuri de gheață. Autor
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
gânduri să te adăpostesc, Cunună să-ți împletesc din priviri albastre Și-n ochii umezi să-mi citești cât te iubesc. De focul dorului ce-n suflet mocnește, Se-aprinde iubirea pe stele plutitoare, Când iarna amintirilor îmi troienește Tâmple argintii încărcate de ninsoare. Roiuri de gânduri mi se ascund sub pleoape, Când soarele apune spre iarnă eternă. În sufletul meu te închid, să-mi fii aproape, Prin altă viață să-ți dau iubire maternă. Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
-n apă viața. Sălciile arcuite, spre oglinda de cleștar, lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet plesnește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude - „simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați și cu o boabă foarte mare albă cu un puf argintiu pe ea. Megieș cu lotul nostru de viță de vie, un consătean semănase în acel an porumb și printre rânduri a cultivat spații rotunde cu găulean, o plantă ce se asemăna cu meiul pentru mături, dar avea miezul plin cu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > A NINS Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului 176 A NINS A nins. Zăpada albă, Ți se așterne sub picioare, Și amintirile cad pradă, Gândurilor călătoare. Pe luciul argintiu departe, Zboară spre tine mereu, E cale lungă, totuși aproape, Să fim nu este chiar greu. Dar în același timp și tu, Cred că-ți trimiți spre mine, Gânduri simple și senine, Cred că așa o fi sau nu? Ce
A NINS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363437_a_364766]
-
poezia timpului său; în primul rând, prin lirica erotică „țintind absoluta cunoaștere “, prin „reeditarea perechii edenice “, oglindind „vârsta de aur “a cuplului tânăr, în desfășurări cosmice, făcând zeii să pălească de invidie: Jupiter e galben, și Hera/cea minunată e argintie. / Izbesc cu stângă-n roată și ea se urnește. / E un dans, iubito, al sentimentelor, /zeițe-ale aerului, dintre noi doi, / Și eu, cu pânzele sufletului/umflate de dor, /te caut pretutindeni, și lucrurile vin/tot mai aproape, /și pieptul mi
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
tăcute chemări. Nimic nu e iubite, întâmplare, Nici ziua de azi cu clipe amare. Încearcă tristețea să-și facă popas Dum spiro spero atât ne-a mai rămas. Când soarele curge-n seară arămiu, S-adoarmă la sân de lună argintiu, La început de drum la capăt de cărare, Unduie tăcut un gând de împăcare. Referință Bibliografică: Dum spiro spero / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1889, Anul VI, 03 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan
DUM SPIRO SPERO de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363549_a_364878]
-
mă priveai inima mea bătea-ntr-un ceas grăbit, Era ger, iar noi simțeam că stăm lângă foc, Ardea, în ochii tăi, un licărit... În dansul fulgilor, mi-aducea bucurie, Gândul că eram împreună pe-ntinderea albă. Ne primenea promoroaca argintie Înșirată pe crengi ca o salbă. Privirile ni s-aprindeau într-o lumină. Treceau clipe colorate, pe sănii, de-atâta dor, Eram sfioasă dar, mă credeai regină Păstrându-mă, ca sens al unui zbor... Simțeam că sunt un fulg care
PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362421_a_363750]
-
-mi aflu pașii copilăriei și tinereții mele ... Am petrecut câteva zile, într-un hotel nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieșind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în
HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362423_a_363752]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > GABRIELA GENȚIANA GROZA - PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL Autor: Gabriela Gențiana Groza Publicat în: Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Muntele Băișorii e îmbrăcat în hlamidă argintie. Părăsește omule, orașul, urcă pe umerii muntelui și cercetează-i înălțimile; vei fi răsplătit cu priveliști hibernale neasemuite! Copii și adulți, chiar și bunici ca și mine, se bucură de aerul împrospătat de fulgii de nea așternuți peste toată natura
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]
-
-mi aflu pașii copilăriei și tinereții mele ... Am petrecut câteva zile, într-un hotel nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieșind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
-mi aflu pașii copilăriei și tinereții mele ... Am petrecut câteva zile, într-un hotel nou cu vederea spre mare. Am admirat soarele ieșind somnoros din apa limpede. Am intrat cu plăcere în unda liniștită ca nicicând altădată, am admirat bancurile argintii de peștișori, crabii îndărătnici ascunzându-se pe sub pietre și meduzele mari, ca niște talgere de piftie pe deasupra cărora zburau pescărușii pofticioși. Pe nisipul plajei se zbenguiau zilnic 7-8 câini vagabonzi îngrijiți cu duioșie de un pensionar care-și găsise, în
GABRIELA GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/362445_a_363774]
-
Djordjevic a decedat într-un accident violent, în 26 iunie 2010, la o cursă de mașini din vecinătatea orașului Virginia City. În timpul probei de viteză a cursei „Spectre 341 Challenge”, pilotul a căzut într-o prăpastie cu mașina sa Porsche argintie. Alexandru Djordjevic era un pilot bine cunoscut, iar moartea lui a fost subiect de știri naționale. Era cunoscut în lumea curselor de mașini drept „VR Alexandru” și făcea parte din zeci de asociații de afaceri din California și Nevada. De
CĂSĂTORIE FALSIFICATĂ DUPĂ MOARTE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362471_a_363800]
-
a ceasurilor „obosire“ aducătoare de „miros de flori“ («las vederea din lăuntru-mi / să se curbe de ninsori» - las, p. 41), dar se trezește și «fără idoli» (într-un de neevitat timp-doi ca de motor cu ardere internă), la umbra unui argintiu carpen (despre care nu poate fi vorba în textul achimesc de-aici, la o neatentă lectură de obosit receptor), arbore „tare“, „oțelit-fibros“, ce-i aduce în memorie celebrul îndemn horațian, carpe diem (îndemn din două vocabule latinești între care i-
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
ectenii întreite Cortegiul frunzelor țesut în rime. Canonul norilor,al umbrelor cernite În palida lumină de amiază Șoptesc amnezice materii răvășite Picturi mișcate aiurează Cortegiul frunzelor îngălbenite Ravagii fac pe străzile pustii În valuri vagabonde,anodine Delir suflat în brume argintii Cortegiul frunzelor...blajine Referință Bibliografică: Cortegiul Frunzelor / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CORTEGIUL FRUNZELOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361117_a_362446]
-
adevărata frumusețe, cea ieșită din lumină.” Lacul: „Nu mai sunt încărcat cu nuferi galbeni, nu mai cutremur o barcă. Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-auînjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă oîndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
mână, mergi înainte, legată de el arată-i calea, numai în ochii tăi poate privi cerul! Ai descoperit că ești iubirea și-acum nu vrei să o mai cauți! CRONICILE VII ALE DIONULUI Istoria s-a scris, într-o lumină argintie, în pietre albite de vremuri, prin haos și zgomot, în file-ngălbenite și manuscrise din biblioteci, unele arse prin timp, pe vase, pe lespezi, relicve, în inimi și-n noi, memoria transmisă mai departe, iar pentru cei care au ochi să
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
supărat și gândesc prea mult. Nu am înțeles înca axiologia valorilor.” „Și crezi că filozofia lui va completa inaccesibilatea?” “Nu știu. Va trebui să caut și voi găsi.” Încă lumină în mijlocul discuțiilor amicale, toamna înceta să mai distrugă copacii, frunzele argintii amintindu-mi de autenticitatea pădurilor, nicidecum de moartea lor. I-a plăcut unul din copacii cei tineri, aroape fără umbră, din apropierea lacului. „Peste câțiva ani”, începu fără posibilitate de contrazicere, „... peste câțiva ani, întreg peisajul va fi schimbat. Singurele monade
PETRECEREA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361191_a_362520]
-
spre munții Nucșoarei. Un dulce neastâmpăr îi cuprinde, respiră din răsputeri aerul proaspăt și înviorător al munților, plimbându-și privirile, din căruțe, peste pădurile de conifere ale Slatinei. Vârfurile brazilor parcă le șoptesc tainic, iar ici-colo, mestecenii în haina lor argintie își leagănă crengile, arinii stufoși, la auzul clopoțeilor de la gâtul cailor, își scutură și ei somnul, „ca să spună din frunza cleioasă poveste cu zâne și zmei”. Merg mai departe, în susul Râului Doamnei, spre Lunci, Colțul Bulii, Balta Pojernei. Un vuiet
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Să ne transporte undeva-n alt iad.// Și, înșfăcându-ne cu lăcomie,/ Ne-nghite duba ca un căpcăun./ În tot orașu-i liniște pustie/ În noaptea asta tristă de Crăciun.// Sub streașină cu țurțuri și cu vată/ Nu mai vibrează glasuri argintii./ Dintr-o copilărie-ndepărtată/ Răsună-n noi colindele târzii.// Nu-și mai vestește nimeni bucuria/ Că S-a născut în noaptea asta Christ./ Doar îngerii Îi cântă-n cer solia,/ Crăciun amar, însângerat și trist.// Copiii azi se roagă sub
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]