1,340 matches
-
dată, de secvențe de diferite tipuri. Relația poate fi numită în acest caz de dominantă, după formula [secv. dominantă > secv. dominată] care va lăsa loc, de exemplu, sublinierii macro-propozițiilor unei secvențe narative prin conectori argumentativi (marcați parantetic): [secv. narativă > secv. argumentativă]. Astfel, în această secvență de debut din Prințesa și mazărea de Andersen, unde povestirea predomină vizibil și unde argumentația subliniază pur și simplu planul textului (notez propozițiile cu litere, ca și în exemplul precedent): (8) [a] Era odată un prinț
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este constituit din două catrene (cu același sistem de rime a + b) și din două terțete (rime c + d + e). Prin urmare, un sonet nu este decât o segmentare canonică a unui text a cărui structură secvențială de bază adesea argumentativă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, descriptivă în poezia descriptivă a secolului al XVIII-lea sau narativă. Rămâne însă să le examinăm îndeaproape, dacă vrem să ținem seama de trecerea de la o formă "primară" la un gen
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Rămâne însă să le examinăm îndeaproape, dacă vrem să ținem seama de trecerea de la o formă "primară" la un gen literar "secundar" prin definiție. Am decis să mă opresc doar la cinci tipuri de structuri secvențiale de bază (narativ, descriptiv, argumentativ, explicativ, dialogal). Celelalte tipuri care apar drept ipoteze în lucrările mele anterioare pot fi cu certitudine lăsate la o parte. Acestea se reduc, într-adevăr, fie la simple descrieri de acțiuni (ca în majoritatea textelor "procedurale" sau "instructive" și texte
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pare că avem aici de-a face nu numai cu o suprapunere, ci și cu o dublă funcționare: funcționarea secvenția-lității "de origine" și cea a sintaxei, prin aranjarea lor într-un text poetic. În poezia descriptivă, poezia didactică (explicativ-expozitivă), poezia argumentativă și mai ales poemele narative, poate fi identificat un tip reprezentativ. În formele dialogale din tragedia și drama clasică în versuri, momentele narative, argumentative, expozitive și pur dialogale sunt ordonate în funcție de regulile de organizare ale unui text poetic. La aceasta
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a sintaxei, prin aranjarea lor într-un text poetic. În poezia descriptivă, poezia didactică (explicativ-expozitivă), poezia argumentativă și mai ales poemele narative, poate fi identificat un tip reprezentativ. În formele dialogale din tragedia și drama clasică în versuri, momentele narative, argumentative, expozitive și pur dialogale sunt ordonate în funcție de regulile de organizare ale unui text poetic. La aceasta, trebuie să adăugăm faptul că poeticul este necesar a fi abordat și la nivelurile semantic (A3 din schema 2) și enunțiativ (A2), ce joacă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a unei propoziții narative merită toată atenția noastră. Întrebarea care se impune este, într-adevăr, esențială și greu de evitat: există caracteristici lingvistice care permit definirea unei propoziții ca fiind narativă și deci, prin extensie, o alta ca fiind descriptivă, argumentativă etc., unde unitatea minimală de tipologizare este superioară propoziției? Să ne oprim pentru moment asupra acestei dezbateri. Exemplul (11) prezintă, cu siguranță, una din aceste caracteristici lingvistice: este vorba de un enunț asertiv. Însă D. Combe nu spune că această
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cu siguranță, una din aceste caracteristici lingvistice: este vorba de un enunț asertiv. Însă D. Combe nu spune că această modalitate asertivă predomină și în enunțuri descriptive cu referire la stări (12) sau acțiuni (13) și chiar în concluziile succesiunilor argumentative de tipul: "...deci marchiza este o mincinoasă", sau, mai mult, secvențe explicative ("pentru că marchiza este căsătorită"): (12) Marchiza purta o rochie de catifea roșie. (13) Marchiza se urcă pe cal. În orice caz, dacă vom califica (11) în mod spontan
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
desprinsă dintr-o succesiune de forme de perfect compus. În opinia mea, dacă anumite caracterizări gramaticale pot, mai mult sau mai puțin, să autorizeze sau să împiedice o propoziție de a fi considerată ca fiind narativă (sau, mai mult, descriptivă, argumentativă, explicativă sau dialogală), criteriile gramaticale nu permit, în mod absolut, ca aceasta să fie definită din punct de vedere tipologic. Este imposibil să neglijăm aici relațiile constante dintre dimensiunea locală microstructurală și globală secvențială a faptelor de limbă. O propoziție
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să avem grijă să nu confundăm, în cele ce urmează, această funcție descriptivă, inerentă exercițiului vorbirii, cu forma de așezare în text-secvență, pe care o vom denumi descriere. De asemenea, faptul că orice enunț are o finalitate sau o orientare argumentativă nu va trebui confundat cu punerea în secvență argumentativă. Se regăsesc aici sursele unor dificultăți terminologice, însă crearea unor termeni noi, în acest moment, nu ne va facilita cu nimic demersul. * Aspectul enunțiativ. Construirea referinței nu poate fi separată de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
urmează, această funcție descriptivă, inerentă exercițiului vorbirii, cu forma de așezare în text-secvență, pe care o vom denumi descriere. De asemenea, faptul că orice enunț are o finalitate sau o orientare argumentativă nu va trebui confundat cu punerea în secvență argumentativă. Se regăsesc aici sursele unor dificultăți terminologice, însă crearea unor termeni noi, în acest moment, nu ne va facilita cu nimic demersul. * Aspectul enunțiativ. Construirea referinței nu poate fi separată de punctul de vedere al unui subiect. "Dictum-ul" obiectiv nu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acestui sertar verbo-temporal nu poate transforma o propoziție izolată precum (11) într-o povestire completă. Din punct de vedere secvențial, faptul că o propoziție este fie un argument, fie o concluzie, corespunde unui tip particular de înlănțuire: o secvențialitate locală argumentativă. Alte moduri de micro-înlănțuiri locale de propoziții par a fi posibile: înlănțuiri narative, despre care s-a discutat deja, în parte, în care legătura "post hoc, ergo propter hoc" între două sau mai multe propoziții ține loc de raport cronologic
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
toate, trebuie să subliniem faptul că o propoziție descriptivă elementară precum: (29) Marchiza are mâinile fine. inteligibilă prin semnificația sa lingvistică intrinsecă, dar lipsită de sens în afara situației și/sau luată izolat, poate deveni foarte bine element al unei secvențe argumentative: (30) Marchiza are mâinile fine, dar nu-mi place de ea. în care (29) a devenit un argument (p) pentru o concluzie implicită (q) negată în mod natural de propoziția (non-q) care urmează după conectorul-marcă al argumentului DAR, așa cum vom
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
domeniul naratologiei are loc într-o dublă direcție: pe de o parte, în direcția limbajului comun și nu doar a celui prezent în narațiunea literară și, pe de altă parte, în direcția non-omogenității povestirii, a ceea ce aș numi orientarea sa argumentativă. Naratologia pe care o inaugurează Labov și Waletzky continuată de lucrările americanilor Sacks și Jefferson și, în Germania, Uta Quantoff constă în descrierea textelor dominate de o atitudine de limbaj bazată pe incitarea la acțiune a partenerului (partenerilor) interacțiunii. În
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lui La Fontaine ilustrează ceea ce Ch. Perelman și L. Olbrecht-Tyteca prevedeau totuși: Unii vor pretinde că, de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, recursul la argumentație nu este decât o eschivare. Nu ar reprezenta decât o aparență a dezbaterii argumentative, fie prin faptul că oratorul impune auditorului obligația de a asculta, fie că acesta din urmă se mulțumește prin a construi un simulacru: atât într-un caz, cât și în celălalt, argumentația nu ar fi decât un artificiu, acordul obținut
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acțiunii, și este evident că trebuie să aibă locul ei și să se dezvolte pentru a atinge un anumit scop, fără însă a-l depăși" (1884:614), el arată de fapt ceea ce conferă fiecărei descrieri o ordine întotdeauna specifică: orientarea argumentativă care rezultă din logica inserării într-un anumit text (narativ, argumentativ sau de altă natură). Refuzul pasajului descriptiv își găsește explicația în special în perceperea caracterului eterogen al acestuia și al aspectului ușor bizar pe care-l prezintă în raport cu contextul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să se dezvolte pentru a atinge un anumit scop, fără însă a-l depăși" (1884:614), el arată de fapt ceea ce conferă fiecărei descrieri o ordine întotdeauna specifică: orientarea argumentativă care rezultă din logica inserării într-un anumit text (narativ, argumentativ sau de altă natură). Refuzul pasajului descriptiv își găsește explicația în special în perceperea caracterului eterogen al acestuia și al aspectului ușor bizar pe care-l prezintă în raport cu contextul în care se află inserat. Toate criticile confirmă faptul că o
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sens enumerării (rămasă de altfel neterminată, dacă este să luăm în considerare punctele de suspensie): prin exagerarea cantității ("atât de multe lucruri") sau printr-o primă proprietate, urmată imediat de o altă proprietate: "în culori, în format de buzunar". Orientarea argumentativă a secvenței descriptive apare cu claritate la sfârșitul procesului de valorizare ("niciodată" , "prima"): invitația implicită care poate fi derivată de aici este un act ilocuționar subiacent recomandării și suscitării interesului pentru a fi cumpărată. Următorul paragraf descriptiv, dezvoltat ca întindere
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
2), ancorarea oferă mai întâi tema-titlu: "acest apartament", reformulat la sfârșit prin forma "garsoniera noastră" și mai ales "un adevărat cuibușor de îndrăgostiți" căruia i se atribuie trei proprietăți ("modern", "luxos", "cochet"), proprietăți articulate și marcate din punct de vedere argumentativ prin conectorii DAR și CHIAR. În (3), trecerea de la "...amicul public nr. 1" la "Charlot" este marcată prin două puncte, ceea ce determină, și aici, modificarea temei-titlu, semnalând reformularea prin intermediul punctuației. Formele lingvistice ale reformulării pleacă de la simpla apoziție subliniată prin
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dezvoltate la nivelul 2, 3, 4 etc.): Este necesar să subliniem aici complementaritatea celor două componente ale procedeului de aspectualizare: dacă alegerile operate de către descriptori sunt restricționate datorită efectului urmărit, alegerea proprietăților (PROPR) impune, la rândul său, problema orientării evaluative (argumentative) a oricărei descrieri. Adjectivele selecționate pot fi relativ neutre: afirmația că o minge este rotundă sau galbenă, de exemplu, nu este nevoie să fie asumată neapărat de către descriptor. Nici a spune despre un personaj că este căsătorit sau celibatar; în
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ale temei-titlu suportă un tratament de același tip (pe cele trei niveluri ierarhice de adâncime). Raportată la referent, putem vorbi de un caracter deschis, cu posibilități nelimitate de descriere, însă acest lucru nu mai poate fi valabil în cazul orientării argumentative sau al funcției secvenței descriptive într-un text dat. Din punct de vedere lingvistic (J. M. Adam și A. Petitjean, 1989), este dificil să admitem ideea anarhiei sau cea a absenței unui plan construit, la care se referea Paul Valéry
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pentru a fi îndrăgit. (Alpi-rando, nr. 90, 1986: 116) Pentru a articula cele două modele de analiză, secvențială și pragmatică, încercați să puneți în evidență dimensiunile semantice, enunțiative și ilocuționare ale acestui text de scurtă întindere. Capitolul 4 Prototipul secvenței argumentative Așa cum am notat mai devreme, nu trebuie să confundăm unitatea compozițională, pe care o desemnez cu termenul de secvență argumentativă, cu argumentația în general, și nici secvența descriptivă, despre care tocmai s-a discutat, cu funcția descriptiv-referențială a limbii, ori
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
încercați să puneți în evidență dimensiunile semantice, enunțiative și ilocuționare ale acestui text de scurtă întindere. Capitolul 4 Prototipul secvenței argumentative Așa cum am notat mai devreme, nu trebuie să confundăm unitatea compozițională, pe care o desemnez cu termenul de secvență argumentativă, cu argumentația în general, și nici secvența descriptivă, despre care tocmai s-a discutat, cu funcția descriptiv-referențială a limbii, ori dialogismul cu dialogul. Din punct de vedere general, argumentația poate fi văzută ca cea de-a patra sau cea de-
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
devenită clasică) și de către alții, ca fiind de prim ordin (teza lui Ducrot și Anscombre, 1983). În această ultimă perspectivă, datele informaționale nu sunt văzute ca fiind prioritare în reconstituirea sensului unui enunț ci ca fiind derivate ale valorii sale argumentative. Dacă urmărim schema 2, prezentată chiar la începutul acestei lucrări (pagina 29), noțiunea generală de argumentație poate fi abordată fie la nivelul discursului și al interacțiunii sociale, fie la nivelul organizării pragmatice a textualității. Dacă definim argumentația ca pe o
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Dacă definim argumentația ca pe o construcție a unei reprezentări discursive aparținând unui enunțiator (planul A3 de organizare) care își propune să modifice reprezentarea pe care o are un interlocutor asupre unui obiect de discurs dat, atunci putem pune scopul argumentativ in termeni de orientare ilocuționară (planul A1). Dacă însă considerăm argumentația ca fiind o formă de construcție elementară, dacă postulăm că locutorii dețin reprezentări prototipice referitoare la una sau mai multe scheme de argumentație, atunci ne situăm la nivelul B2
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fiind succesiuni reinterpretabile în termeni de relație Argument(e) Concluzie, Informație(i) dată (e) Concluzie (Toulmin 1858: 95)23 sau, mai mult, Raționamente Concluzie (Apathéloz și colab. 1989). Aceste variante țin cont de unul și același fenomen: printr-un discurs argumentativ se urmărește influențarea opiniilor, atitudinilor, comportamentelor unui interlocutor sau ale unui auditor, făcând credibil sau acceptabil un enunț (concluzie) care se sprijină, prin diferite modalități, pe un altul (argument / informație / raționamente). Prin definiție, informația-argument vizează să susțină sau să respingă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]