2,123 matches
-
vechii colaboratori simpatizanți ai dreptei își intensifică prezența, îndeosebi prin critica neajunsurilor democrației în genere, ca și prin afirmarea unui naționalism mai mult ideal ori prin apologia „jertfei”. Notabile sunt câteva intervenții, în ianuarie 1938, ale lui Mircea Eliade (Noua aristocrație legionară, Provincia și legionarismul), urmare - va spune autorul lor mai târziu - a fascinației exercitate de Nae Ionescu, a unei solidarizări cu colegii de generație, precum și a revoltei față de represiunea violentă la care recursese puterea. În cursul anului 1938 revista arată
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
comunitatea intelectuală de azi. Nu-i cunosc bine biografia, dar felul lui de a fi mă face să bănuiesc, ca și în cazul lui Ștefan Aug. Doinaș, că s-a ridicat din rândurile nobleței rurale de altădată. Adică din adevărata aristocrație românească. EUGEN SIMION SCRIERI: Mihail Kogălniceanu. 1817-1891. Biobibliografie, București, 1971; A. D. Xenopol. 1847-1920. Biobibliografie, București, 1973; Vasile Pârvan. Efigia cărturarului, Iași, 1974; ed. 2, Iași, 2001; Mihail Kogălniceanu istoric, Iași, 1974; Vasile Pârvan. 1882-1927. Biobibliografie, București, 1975; Junimea. Implicații istoriografice
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
mărturisire: „Odinioară, când eram tânăr, intenționam, ca atâția alții, să mă consacru politicii în ziua când mă voi simți stăpân pe mine”. Ambițiile politice ale lui Platon s-au năruit prin câteva eșecuri răsunătoare și, desigur, dureroase. Mai întâi, din cauza aristocrației din care făcea parte. Vărul său Kritios și unchiul său Charmides s-au dezonorat colaborând cu „Cei 30 de tirani” care au înlăturat democrația ateniană, în anii 403-404 î.Hr., printr-o lovitură de stat prilejuită de dezastrul războiului peloponesiac. Odată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
căreia se mănâncă niște „clătite cu urdă și mărar” și denunță, prin tânărul Adrian Ionescu (în final și prin rememorări ale tatălui său), degenerarea politico-morală a unui șef de șantier și a tuturor „revoluționarilor sătui”, prin care au luat naștere „aristocrația proletară” și „ciocoismul socialist”. Personajul din Hoțul de vulturi e un Prometeu caricatural: director al șantierului unei hidrocentrale, exaltat, romantic, naiv, luat peste picior de muncitori, înșelat de soție, neînfrânt totuși, în stare să-și suporte drama, hotărât să muncească
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
-se din viața publică la Vaslui, unde își redactează ultimele scrieri. Romanele Aceea care trebuia iubită (1925) și Dragostea în furtună (1942) conțin aceeași materie narativă, în două etape ale scriiturii lui R.: o poveste de dragoste cu personaje din aristocrația rurală românească și una din ambianța cosmopolită și estetă a Parisului. Cărțile trăiesc într-un orizont modest, din tonalitatea sentimentală a naratorului - care se substituie, pe rând, personajelor - și din răsturnările dramatice aduse de războiul mondial în destinul individual, ca
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
dintre ordinea reprezentării și ordinea semnificației, P. răstoarnă logica metafizică a raportului dintre esență și aparență și abandonează, în dimensiune politică, perspectiva democrată - deschisă, expansivă și tolerantă - pentru automorfismul, imuabilitatea și exclusivismul înălțimilor aristocrate. Nu e vorba însă de o aristocrație a sângelui - modelată biologic-darwinist -, ci de una a spiritului, care, respingând exercițiul democratic al dialecticii, își împlinește chemarea inițiatică și politic absolutistă („noocratică”) prin precizarea și ierarhizarea închiderilor monadice subiective, în autosuficiența cărora se realizează fuziunea intuitivă a concretului și
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
aripile întinse. Amintiri din estompate vremuri (1932). După o încercare în dramaturgie - piesa Vâltoarea (sau Învingătorii) este acceptată în 1934 în repertoriul Teatrului Național din București, dar nu e reprezentată - mai dă tiparului „studiul psihico-social” Tâlcuirile bufniței albe sau Religia aristocrației intelectuale (1937), un volum memorialistic, Din volbura vremii. Însăilări (1939), și romanul Cântec în amurg (1942). Prezent cu niște amintiri în „Convorbiri literare” și cu însemnări de călătorie în „Jurnalul de dimineață”, după 1944 scriitorul nu mai lasă nici o urmă
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
amurg (1942). Prezent cu niște amintiri în „Convorbiri literare” și cu însemnări de călătorie în „Jurnalul de dimineață”, după 1944 scriitorul nu mai lasă nici o urmă. Desemnat printr-o formulă prezumțioasă ce întregește titlul uneia dintre cărțile sale drept „religia aristocrației intelectuale”, crezul politico-literar al lui N. este în esență conservator, antimodernist și antidemocratic. Execrând, ca Lucrețiu, „aurul” care corupe totul, autorul propovăduiește o întoarcere la valorile cardinale (frumos, elegant și moral), singurele ce pot conduce la țelul dorit - „Țară mândră
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
finețe înfiriparea iubirii dintre cincagenarul Andrei Codru și studenta Irina Severeanu, în ciuda numeroaselor obstacole exterioare sau interioare, a căror înfrângere asigură tensiune și dinamism intrigii. SCRIERI: Cu aripile întinse. Amintiri din estompate vremuri, București, 1932; Tâlcuirile bufniței albe sau Religia aristocrației intelectuale, București, [1937]; Din volbura vremii. Însăilări, București, [1939]; Cântec în amurg, București, [1942]. Repere bibliografice: Radu Stănescu, Unul din cei mulți, „Neamul românesc”, 1912, 137-138; C. G.[C. Gerota], „Cu aripile întinse”, CL, 1932, 8-10; D. I. Suchianu, Din amintirile
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
de mare preț”. O știință agonisită prin școală („nu se găsește nici un singur om care să nu știe să citească și să scrie”), o știință care impune statutul celui ce o posedă și îi asigură propensiunea într-o (foarte modernă) aristocrație a meritului: „Pe omul neînvățat și pe cel simplu ei nu-l primesc nici în cea mai mică slujbă și cu cât cineva este mai învățat, cu atâta dobândește mai mare cinstire; la ei orice mărire de la învățătură pornește”. În
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
1938, Mizerabilii, I-IV, București, 1938; Panait Istrati, Spovedania unui învins, București, 1930; Jean de Létraz, Douăsprezece nopți de dragoste, București, 1930; Maryse Choisy, O lună printre femei, București, [1930]; Francis Cârco, Viața de noapte, București, 1931; Pierre de Coulevain, Aristocrație americană, Bucurețti, 1931; Roland Dorgelès, Crucile de lemn, București, 1932; Casanova, Memorii, I-V, București, 1932-1933; Henri Ardel, Singura, București,1934; Al. Dumas-tatăl, Regina Margot, I-II, București, 1937, Contele de Monte Cristo, I-IV, București, 1938; Charles Dickens, Aventurile
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
Anei (n.Albotă) și al lui Ion Marcu, moșnean. Urmează școala primară la Balș (1911-1915), studiile secundare la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (clasa profesorului Nae Ionescu). Construit după modelul colegiului de la Eton, liceul pregătește mici gentilomi, viitoarea aristocrație militară. Școlarii poartă beretă, mănuși, fac duș zilnic, se tund săptămânal, sunt politicoși, nu înjură, nu clevetesc. Sunt educați în spiritul camaraderiei și al moralei creștine. Dimineața ascultă psalmi sau fragmente din Noul Testament, momentele sacre se repetă și mai târziu
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
ca și Troceanu, Gheorghe Huhulea e un individ cinic și apatic, care - sugerează finalul cărții - va sfârși tot prin asasinat. Numai că, de această dată, refuzul societății și al socialității este mai clar contextualizat, Huhulea fiind un descendent al vechii aristocrații, care privește ordinea comunistă cu o luciditate egalată doar de disprețul irepresibil pentru ea. Deși ar fi putut deveni un roman politic major, Ex derapează destul de repede către o intrigă donjuanescă, prea puțin susținută de epica fragmentată a volumului. În
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
de individ comun, lipsit de titluri nobiliare. Donna Alba este prințesă Ypsilanti și soția lui Georges Radu Șerban, descendent al unui domnitor, în timp ce Mihail Aspru e doar urmașul unor boiernași provinciali, așadar fără nici o speranță de a pătrunde vreodată în aristocrația cu genealogie verificată. Încercând să o cucerească pe Alba, Aspru nu vizează de fapt o persoană, ci o castă. Aventura, însemnând „drumul spre înalta societate” al lui Mihail Aspru, pigmentat cu scene erotice și încurcat de voința autorului de a
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
autorului de a conferi complexitate psihologică personajului său, se sfârșește cu un aparent succes. Donna Alba, inaccesibila, se conformează în cele din urmă, după atâtea probe de devotament, aspirației lui Mihail Aspru. De fapt, Aspru nu va căpăta în citadela aristocrației decât un statut de tolerat. Interesantă în acest ultim roman al lui M. este nu atât modalitatea de construire a psihologiei personajelor, cât modificarea atitudinii prozatorului față de temele și personajele sale. El le privește cu un ochi tot mai critic
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Uneori, ambele dispoziții își fac loc în aceeași personalitate. La fel, unele reviste discută „specificul” românesc, altele sunt obsedate de „integrare” și „universalitate”. Cu rădăcini în lumea „de la țară”, proveniți dintr-un popor care n-a cunoscut niciodată o ancestrală aristocrație, cărturarii români - religioși sau nu - moșteniseră sănătoase intuiții „organiciste”. Că liturghia din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
basme” (II Timotei 4, 3-4), sunt doar niște „îmbuibați de ei înșiși, nori fără apă, purtați de vânturi, pomi tomnatici, fără roade, de două ori uscați și dezrădăcinați” (Iuda 1, 12). O calitate remarcabilă a cuvântărilor arhimandritului Emilianos o reprezintă aristocrația stilului și absența tonului polemic. De aici provine limpezimea interioară și agilitatea duhovnicească a vorbitorului. Din primele pagini ale volumului, cititorul este surprins de prospețimea pascală a unei extraordinare prezențe duhovnicești. Non multa, sed multum. Este remarca firească, dictată de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poezii și fusese corespondent al Daily Express, The Westminster Gazette și The Spectator -, el nu renunță la gusturile înalt literare. Dacă, cel puțin la început, rafinamentul nu se putea manifesta în subiectele abordate, numele personajului trădează obsesia de a aparține aristocrației spiritului. Thomas Malory scrisese, în plină resurecție medievală, faimoasa Le Morte d’Arthur, cartea-standard a cavalerismului „fără pată și prihană”. Ciclul legendelor arthuriene a ajuns la noi mai ales în varianta straniului scriitor-pușcăriaș: intrigant politic, hoț, escroc, violator, Thomas Malory
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
demersului chandlerian: luând-o pe ocolite, dinspre aparent obiectivele constrângeri impuse de limbaj, el atinge substanța gândului de la care a pornit. E, poate, și o oarecare naivitate a afirmării identității europene, care-l particularizează în lumea „proletarilor”, a unei presupuse aristocrații spirituale provenite din accesul privilegiat la „marea cultură” britanică. Indirect, cu o delicatețe, în fond, de admirat, Chandler atrage atenția asupra propriei identități culturale și propriului stil. Am insistat asupra acestor meditații ale autorului nu pentru că ele ar fi extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Pe scenă, e o apariție inconfundabilă. Fără să denatureze personajele, el le împrumută întotdeauna o intensitate a trăirii la limita calcinării. Hieratic în gest și vorbă, fără teamă de a trece drept manierist, creează în juru-i un spațiu singular de aristocrație intelectuală, de poezie dureroasă. Apogeul carierei actoricești coincide cu redescoperirea scrierilor sale literare, care sunt reeditate - Poezii (1966), Trântorul (1967) -, nu însă fără remanieri uneori substanțiale. Chiar în aceste condiții, cele două volume sunt o revelație pentru tânăra generație, aflată
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
alcătuit din trei părți, Primatul imaginii, Primatul lașității și E. Ionescu, critic literar, autorul ironizând gustul vulgar al publicului pentru literatura de consum (romanul de duzină, de exemplu) și lăudând pe acei ce preferă „acel gen literar, care cere o aristocrație a gustului și emoției, poezia”, dar nu și pe cei care l-au urmat pe Eugen Ionescu. Beletristica originală este prezentă în paginile C. prin proza Tiriplic II, din seria Poveștile lui Tiriplic de B. Iordan, și prin versuri semnate
CAIET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286003_a_287332]
-
futilitate și ridicol, 165 • Oameni de la Cotroceni iau cu asalt guvernul, 167-168 • De ce are nevoie România de serviciile secrete?, 168 • Moștenitorul Imperiului Hiperborean, 169 • Ignorantia non est argumentum, 169 • „Aici se află piedestale mai Înalte decât statuile de pe ele!”, 171 • Aristocrație și orgoliu, 173 • „Marele maestru al combinațiilor”, 174-175 • Ce va reține istoria?, 175-176 • Sărăcia ca stare de fapt, 177 • Miza pe noroc și disperarea socială, 177-178 • Șamanisme și totemuri, 178 • Maladiile ruse și tendința imperialistă, 180 • Uliii și porumbeii, 180
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
dar reala upper-class • Cultul personalității Între futilitate și ridicol • Oameni de la Cotroceni iau cu asalt guvernul • De ce are nevoie România de serviciile secrete? • Moștenitorul Imperiului Hiperborean • Ignorantia non est argumentum • „Aici se află piedestale mai Înalte decât statuile de pe ele!” • Aristocrație și orgoliu • „Marele maestru al combinațiilor” • Ce va reține istoria? • Sărăcia ca stare de fapt • Miza pe noroc și disperarea socială • Șamanisme și totemuri • Maladiile ruse și tendința imperialistă • Uliii și porumbeii • Ce avantaje poți avea fiind În NATO?tc
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
reala upper‑class • Cultul personalitĂȚii Între futilitate și ridicol • Oameni de la Cotroceni iau cu asalt guvernul • De ce are nevoie România de serviciile secrete ? • Moștenitorul Imperiului Hiperborean • Ignorantia non est argumentum • „Aici se află piedestale mai Înalte decât statuile de pe ele !” • Aristocrație și orgoliu • „Marele maestru al combinațiilor” • Ce va reține istoria ? • SĂrăcia ca stare de fapt • Miza pe noroc și disperarea socială • Șamanisme și totemuri • Maladiile ruse și tendința imperialistă • Uliii și porumbeii • Ce avantaje poți avea fiind În NATO ?" Mircea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Al. Pelimon, Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, D. Ralet, N. Istrati, E. Winterhalder, C. D. Aricescu ș.a. Între 1838 și 1840, M. Kogălniceanu publica cronici ale evenimentelor politice, note și comentarii istorice etc., precum și Soirées dansantes, în care sunt satirizate moravurile aristocrației moldovenești. V. Alecsandri tipărește aici, din 1841 până în 1843, unele dintre poeziile sale (Crai nou, Tatarul, Maiorul Iancu Bran), proză (Pieirea iluziilor, fragment din Călătorie în Africa) ș.a. Cea mai importantă colaborare literară este însă aceea a lui C. Negruzzi
ALBINA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285223_a_286552]