770 matches
-
Asta mă va ajuta foarte mult să-i cunosc pe oameni. — Bine, bine, zise Cerkasov. Se sfătui scurt într-un colț cu Ignatius Gribb. Pentru astfel de probleme cuvântul lui Gribb avea oarecare greutate, chiar dacă din punct de vedere social aristocrații ruși îl cam desconsiderau. — Domnule Vultur, spuse Cerkasov, sunt de acord. Dacă Ignatius e de părere că acest studiu nu ne face rău, atunci sunt și eu de acord. Știi, îi datorăm multe. Ne-a ajutat să punem bazele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mână chiar piatra pe care a ținut-o și Neil Armstrong! Rocile de pe Lună au fost o bombă, iar când călătoriile În spațiu și-au pierdut atracția, pietrele s-au transformat În piatră ponce pentru pielea aspră a doamnelor din aristocratul oraș Worksop. A urmat ușița pentru pisici care nu lasă pisicile să intre cu prada În casă: o idee bună, numai că pisicile se tot prindeau În mecanismul cu arc. Uneori invențiile tatei fuseseră deja inventate, cum au fost ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o chestie portabilă ascunsă Între copaci. M-am Închis În cabină, mi-am desfăcut bluza și am Început să storc laptele În WC. Laptele de mamă e altfel decât cel de vacă, mai subțire, mai puțin cremos, are paloarea albăstruie aristocrată a porțelanului; când al meu s-a amestecat cu substanța chimică din vasul de metal, a rezultat o supă tulbure. Dar la Început laptele nu voia să iasă. Ca să-l fac să curgă, trebuia să mi-o imaginez pe Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
față” decisiv. E celebrul bal de la Windsor. Viitorul rege, deja ușor corpolent, apare Îmbrăcat cu un fast orbitor, Într-un veșmânt purpuriu, brodat cu strasuri, ca la marile curți ale veacului său. Dar Brummell taie pur și simplu respirația asistenței aristocrate printr-o eleganță ciudată, cum saloanele nu mai văzuseră: o simplitate discretă, căutată Îndelung, de un rafinament uluitor. O vestă bleu, Încheiată cu nasturi până deasupra brâului, terminată la spate În două cozi, un pantalon crem, ușor colant, ghete negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
căpătâi pentru un dandy. Se va vedea din ce cauză. În schimb, pentru că Împărtășește cu acest gen de personaj stil și ideal până la moarte (deși Încă din primele rânduri ale cărții se dezice, nu fără o anumită cochetărie, de dandysm), aristocratul revoluționar, dandy-ul boem, nod al tuturor contradicțiilor cu putință, Barbey d’Aurevilly e covârșit de admirație pentru Brummell. Cu doar un an Înainte, În 1844, apăruse cartea unui căpitan englez, William Jesse, un fost dandy, care, Întors din Indii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stomac, de o viață precară și ștearsă nu poate trăi aievea se transferă eroului său. Impactul romanului după apariție (1884) e inimaginabil. Aproape că nu există tânăr șic la Paris care să nu se Închipuie un Jean Floressas des Esseintes, aristocratul introvertit, trăind În splendoarea artificiului. Rememorându-și anii tinereții Într-o conferință din 1927, Paul Valéry sintetizează cel mai bine fenomenul. Căci despre un adevărat fenomen poate fi vorba, dacă e să ne gândim la ecoul cărții nu doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
arhimediatizatul În ultimii ani Márai Sándor. Confesiunile sale dezvăluie nu doar un pacificant spirit burghez, ci și o suită de episoade pariziene și berlineze care Îl descriu, măcar parțial, ca pe un dandy autentic. Vom regăsi aceeași familie de spirite aristocrate, trăind aproape anacronic după anii ’20, sfidând masificarea pregătită de ideologii nazismului, și În memoriile unui alt autor excepțional, cunoscut și publicului român, Nicolaus Sombart 1. Iar pentru cei care vor să afle dacă și la Praga pot fi Întâlniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Annunzio. Dar și de Hofmannsthal, Schnitzler, Przybyszewski, Karásek, Mateiu Caragiale. Ce să fie cu toată cohorta de tineri frumoși care fascinează o lume Întreagă? Se distinge Între toți marchizul Illan de Casa-Fuerte, prieten cu Lucien Daudet, descins dintr-o Spanie aristocrată, de o frumusețe și forță de seducție care Îi răvășește nu doar pe dandy-i parizieni, ci și pe cei italieni sau spanioli. Un fel de „efebism fără frontiere” Îl ajută pe frumosul marchiz să intre În paginile unui roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din visul unei frumuseți superioare și pure, așa cum o surprinde Thomas Mann În Moartea la Veneția. Illan de Casa-Fuerte, dar și frații Bibesco, Fénelon de Salignac, Leon Radziwill, ducele de Guiche sau marchizul d’Albufera sunt doar câțiva dintre junii aristocrați, dandy „cu certificat”, care Îl atrag și pe Proust. (Complicatul său șir de relații e reconstituit cu un profesionism impecabil de Jean-Yves Tadié1. Felul În care aceste persoane reale trec granița ficțiunii și intră În marele fluviu romanesc În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
duminical”. Mulți cred că portretul e cam acru făcut, lăsând loc liber feluritelor interpretări și, nu mai puțin, analogiilor biografice. „Mateiu Caragiale avea snobismul nobilitar, Își alcătuia un blazon și vâna ordine străine, el, care nu era În nici un chip aristocrat.”1 Aerele acestui „Despot Vodă al contemplației”, care iarna deschide ușile „cu mănuși de piele de Suedia” din simplul motiv că delicatele-i palme nu suportă atingerea metalului rece, care la 14 ani cunoaște toate ordinele nobiliare și le desenează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandysm și despre G. Brummell n-a fost un dandy”), să nu uităm că, spre bătrânețe, Își recapitulează Întreaga biografie și mărturisește: „Am fost uneori foarte nefericit În viață, dar niciodată nu am uitat de mănușile mele albe!”. Natură paradoxală, aristocrat cu nostalgii revoluționare și revoltat tânjind după ordinea monarhiei, catolic fervent, dar ispitit de tenebrele infernului, timid, delicat și, deopotrivă, de un orgoliu satanic, trăind, după propriile-i mărturisiri, asemenea salamandrei, „În plin foc”, cu o intensitate paroxistică, dorind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
colonial din lume. Cine să-și mai aducă aminte de tinerețea dandy a marelui bărbat de stat, Înnobilat la bătrânețe de regină? Doar cei care au plăcerea să-i recitească romanele. MontesquiouContele Robert de Montesquiou-Fezensac (1855-1921) se adaugă pleiadei de aristocrați francezi deveniți dandy din convingere. Reper pentru lumea mondenă a Parisului fin-de-siècle el strălucește nu doar prin eleganța Îndelung căutată a vestimentației, gesturilor, modului de a-și aranja saloanele sau de a organiza o recepție, ci și printr-o operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dovedește o vocație de constructor și o forță expresivă excepționale care Îl scot din tiparul unde tocmai ne-am străduit să Îl așezăm. SueMarie Joseph, Eugène Sue (1804-1857). De obârșie din burghezia Înstărită, În conflict deschis cu tatăl, frumosul saloanelor aristocrate din Paris se lansează Într-o adevărată aventură după ce Își va fi Încheiat studiile la Liceul Bonaparte din Paris (viitorul Liceu Condorcet, care-l va avea ca elev și pe Marcel Proust): se Îmbarcă la 21 de ani pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
apelând În primul rând la vestimentație. Ei perturbă la vedere un sistem care, instituind moda, propune implicit uniforma și uniformizarea. Or, cum s-a văzut deja, dandy-i refuză din principiu orice Înseriere, orice banalizare. Primele lor apariții În saloanele aristocrate (după care, de fapt, tânjesc) stârnesc uluirea. Nu atât printr-o excentricitate exacerbată, brutală, directă (care i-ar fi eliminat instantaneu din joc), ci printr-o strategie abilă, printr-o tactică a „piezișului”. Ei atacă „prin decalaj și transpoziție”. Percep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și monoclului, purtat de numeroși dandy nu din motive de miopie, ci ca avertisment suplimentar pentru indiferența superioară a acestora. Dă bine să se știe că nu poți, dar mai ales că nu vrei să vezi mulțimea, fie ea și aristocrată. Sunt astfel mai mult decât celebre monoclurile lui Henri de Regnier, Leconte de Lisle sau Serghei Diaghilev. Poeme Întregi s-ar putea scrie (dacă nu, măcar câteva paragrafe Într-o istorie a accesoriilor dandy) despre florile (adevărate!) pe care mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
înalt, zvelt către subțire, care azi era în culmea dandysmului, cu pantalonii lui dungați, o cămașă largă de mătase cu jabou și cu o jachetă de in ruginie, ușor cambrată, nici că putea semăna mai mult cu un rock star aristocrat care se îmbracă de la Browns 1. De fapt, Hugo se născuse și crescuse într-o casă cu terasă în Surbiton 1, dar din cauza înălțimii și a nasului, ca să nu mai vorbim de emfaza cu care pronunța cuvintele, crea puternica impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dreapta mânie a mai-marilor săi pe linie profesională. Vreau să spun ecleziastică... Devenind, cam din senin, peste măsură de bogat, abatele Saunière trebuie, la un moment dat, să-și justifice veniturile și proprietățile - o casă parohială În formă de conac aristocrat, grădini Întinse și amenajate cu tot dichisul, ospețe În măsură să stârnească admirația invidioasă a unui Lucullus sau a altor bărbați cu bună reputație În materie de chiolhanuri. Poate exagerez eu oleacă, dar nu asta contează... Se pare că verificările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
despre care spunea că ar putea fi cea mai bună dintre rânduieli dacă asupră-i n-ar plana pericolul eșuării Într-o altă varietate de tiranie, aceea a arbitrariului mulțimii. Le mai vorbise, lui și prietenilor lui care alcătuiau grupul aristocrat de discipoli de la Mieza, despre cei dintâi greci care primiseră Însărcinarea de a elabora reguli de conviețuire În interiorul polis-ului, al cetății, despre primii legiuitori, așadar: fostul cioban și sclav Zaleucos la Locri și Charondas În Catania, Licurg și eforul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
inteligent, orgolios, înțelegea prea bine puținătatea celorlalți ca să nu se simtă silit să păstreze exclusiv în mâinile sale conducerea rebeliunii anti-migueliste. Saldanha era un bun militar care învățase în Brazilia vocabularul liberalismului; sărac, avea un anumit complex de inferioritate față de aristocratul Palmela și față de întreaga lui clasă socială. Ducele de Terceira - mediocru, dârz, ambițios - adunase, în insulele Azore, o armată de aproape trei mii de oameni, pentru izbânda revoluției. La sosirea lui Don Pedro în Europa, se începe cu febrilitate pregătirea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
băiatului, șaradă cu care se culcase și se trezise în minte. Trebuia să profite, din păcate, de durerea proaspătă, când oamenii nu-și pun lacăt la gură. Ajunse la ora patru și jumătate, exact când apunea soarele. 4 Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Primul redactor de la Universul își pierduse obișnuința scrisului. Era capul limpede al gazetei, controla, îndrepta, dar rareori mai lua tocul să scrie, și numai în cazuri excepționale. De aceea se bucură că a găsit titlul chiar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
scrisului. Era capul limpede al gazetei, controla, îndrepta, dar rareori mai lua tocul să scrie, și numai în cazuri excepționale. De aceea se bucură că a găsit titlul chiar de la început, deși ezitase între boier, nobil, de familie bună și aristocrat, care până la urmă învinsese. Cu titlurile pățea așa: ori îi veneau din capul locului, ori nu le mai găsea nicicum și trebuia să ceară sfatul colegilor. Păvălucă era cel mai abil, parcă le scotea din mânecă, cum fac scamatorii sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prea intimă, așa că vom privi numai rezultatul final, articolul de prima pagină din Universul de luni, 22 decembrie, recopiat pe curat și terminat (cu o vignetă) cu o zi înainte, duminică, la ora 1 și 40 de minute: Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa Gazeta noastră a publicat în numărul de vineri, 19 decembrie, știrea despre un tânăr necunoscut care a fost găsit împușcat, dar încă în viață, în apropiere de pădurea Băneasa. Existând o înțelegere între Primărie și domnul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poate să aibă o fată de medic, destul de novice într ale vieții? Opri birja lângă un vânzător de ziare și ceru Universul. Îl deschise cu frică și citi acolo, în bătaia fulgilor anemici, articolul de pe prima pagină, nesemnat: Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Văzu negru înaintea ochilor: murise! 3 Primul titlu pe care-i căzură ochii a fost Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Vasăzică bălanul murise! Petre răsuflă ușurat. Poate că totuși n-ar trebui „să se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Îl deschise cu frică și citi acolo, în bătaia fulgilor anemici, articolul de pe prima pagină, nesemnat: Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Văzu negru înaintea ochilor: murise! 3 Primul titlu pe care-i căzură ochii a fost Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Vasăzică bălanul murise! Petre răsuflă ușurat. Poate că totuși n-ar trebui „să se lebede de bortmoneu“, dar, când a citit anunțul din gazetă și a văzut recompensa, s-a speriat. I-a povestit totul nevestei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
discuția cu conu Costache („bagă de seamă, dacă tăinuiești ceva ajungi drept la gros“), lui Petre nu i dădea mâna să mai ducă înapoi obiectul. Era singurul om din București care, citind Universul, făcuse legătura între știrea cu moartea „tânărului aristocrat“ și „s-a pierdut un portmoneu“. A legat lucrurile, gând cu gând, cam așa: bălanul împușcat și portmoneul fuseseră întâmplări din aceeași dimineață. Pesemne bălanul furase portmoneul și le spusese celor din strada Teilor - și ce ciudat că se întorsese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]