1,567 matches
-
va dedica un poem („Paradis“) - tipic gest de solidaritate între „contimporani”. Notița promoțională a volumului Joc secund, din nr. 89-90 (rubrica „Note-cărți-reviste”), vorbește, la rîndul ei, elocvent despre concepția estetică mai generală a Contimporanului: „ridicarea unei flamuri negre, cu pajură aristocratică, în vitrina librăriei românești...” Coincidență sau nu, Paradisul suspinelor apare în același an și la aceeași editură - Cultura Națională -, unde director era prietenul comun al celor doi, Alexandru Rosetti... Aristocratismul estetic modernist, nota „poescă”, fantastă, levantinismul oniric explică atît înrudirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puse sub scutul acelei porunci fecunde, la jumătatea drumului”. Un precipitat al tuturor acestor idei întîlnim și în „Manifest activist către tinerime...“ Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei „Complexul periferiei” se suprapune, în cazul lui Vinea, peste un complex (aristocratic, estetizant...) al „Centrului”, destul de curent în epocă: articolul „Pentru egalitatea în critică“ publicat în Luptătorul, nr. 235, din 2 aprilie 1921 deplînge discriminarea pozitivă a scriitorilor din Ardeal (taxați drept ruraliști și rudimentari) de către criticii din Vechiul Regat, favorabili lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
depărtat de Roma și Atena. Există, știm, argumentul Rusiei, triumfătoare în literatură. Dar Rusia e o mare putere politică, și știm repercusiunea rangului unui stat asupra literaturei sale”. Om de stînga, adept al „democratismului” în politică, Vinea - artist cu complexe aristocratice - ironizează subțire „democratismul” cultural: „Concluzia împotriva nobleței intelectuale este de un integru democratism intelectual: scriți, totuși, și îngîmfați-vă, fie și numai de necaz!”. Sîntem, totuși, departe de îndemnul heliadesc pașoptist „Scrieți, băieți, numai scrieți!”... Adevărata soluție de afirmare externă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu lipsește niciodată din dezbaterile care agită avangardele europene ale epocii”, el se plasează întotdeauna „în linia a doua”, în ariergarda avangardei, după cum observă același Michel Carassou. Un susținător înțelept și avizat, „de la distanță” (de notat că „distanța” sa estetizantă, „aristocratică” se situează în imediata apropiere a atitudinii lui Ion Vinea, cu observația că, spre deosebire de acesta din urmă, Fondane este un admirabil eseist). Adevărata sa contribuție avangardistă/suprarealistă rămîne, totuși, creația cine-poetică (Trois scénarios) și cinematografică. Numărul 2 al Integralului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Rosamund câte o ceașcă de ceai și Încercam s‑o fac să se simtă cât mai bine. Deși cam sărăcăcioasă În ținută, Rosamund era extrem de Îngrijită, dar Vela o considera comună și lipsită de gust. Vela Își dădea aere grandios aristocratice. Își cumpăra Îmbrăcăminte foarte scumpă, din materiale extravagante ca, de pildă, pielea de struț. Într‑un sezon a purtat numai struț - o pălărie mare de struț, gen haiducesc, cu teci din care fuseseră smulse penele, asortată cu o poșetă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un fascicul; Thomas o privea, la rîndul său. Cu o anume plăcere. Helga slăbise, părea mult mai tînără, arăta mai bine ca Înainte; era frumoasă; lui Thomas Îi plăcuse de cînd o văzuse prima oară la Amsterdam. Chiar avea ceva aristocratic, i s-a părut acestuia acum, palidă cum era. Într-o rochie de seară, la o recepție, ar fi atras, negreșit, multe priviri. Maricrisa avea de ce să fie geloasă. „A ieșit rău, pînă la urmă, Thomas...“ Helga a povestit, În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din străzile mitice ale capitalei române, Calea Victoriei. Pentru București, Calea Victoriei este ceea ce reprezintă la Paris rue de Rivoli, altfel spus o axă istorică a orașului. Undeva, la numărul 115, cred, se afla acest minunat mic palat învăluit într-un parfum aristocratic. Pentru cunoscători el se numea Casa Monteoru și avea în față o fru moasă poartă din fier forjat. Casa monteoru mai găzduia, la acea oră cînd îmi începeam eu viața de boem la București, sediul Uniunii scriitorilor și redacția unei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sejururi (n insulele Trobriand. Este f(r( (ndoial( primul antropolog care s-a instalat printre indigeni, sau măcar într-un cort aproape de satul lor, (i a cules el (nsu(i informa(îi observîndu-i (i interogîndu-i acolo. Alb (i de origine aristocratic(, Malinowski este, pe bun( dreptate, mai apropiat de administratorii englezi decît de indigeni. Totu(i, el ia distan(( fă(( de coloni(ții locali (i (ncearc( s( fie (ntr-un contact destul de strîns cu autohtonii. Iat( un fragment de la începuturile acțiunilor sale
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
găsi o funcție, la nevoie cerând chiar și concursul lui Pascalopol, și apoi ar urma altă facultate. Literele, de pildă! Însă un astfel de sacrificiu desigur că Otilia nu l-ar fi acceptat. Otilia era o fată subțire, cu gusturi aristocratice, ar fi râs auzindu-l că se face "impiegat". Nici lui, de altfel, nu-i surâdea această ipoteză. Crescuse în sentimentul carierelor mari, și medicina i se părea dintre acestea, prin educația primită de la tatăl său. Și apoi, n-avea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
faptul că există muzică, devenită în asemenea cadru inexpresivă și rece. Esența vieții sociale este nedreptatea. Și atunci, cum să mai aderi la o doctrină socială și politică? Mizeria distruge din viață totul; o face scârboasă, hidoasă, spectrală. Există paloarea aristocratică și paloarea mizeriei. Întâia rezultă din rafinament, a doua din mumificare. Căci mizeria fantomatizează, creează umbre de viață, apariții stranii, asemănătoare unor forme crepusculare, ce succed unui incendiu cosmic. Nu este în convulsiunile ei nici urmă de purificare, ci o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe o fatalitate cosmică, ne închide orice posibilitate de a o diminua, de a o face mai suportabilă. Disciplina nefericirii provoacă mai puține neliniști, mai puține surprize dureroase, un chin mai atenuat și o suferință mai stăpânită. Este o mascare aristocratică a consumării intime, o discreție a agoniei în această disciplină a nefericirii, care însemnează aparent conștiința în momentele supreme, pentru ca tragedia să fie și mai mare în adâncuri. Sensibilitatea pentru frumosul ca împlinire formală și armonică se dezvoltă cu atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de o parte, avem demisia guvernelor care nu mai știu cum să-și impună autoritatea sau, cum scria Thomas Mann, nu mai pot "juca rolul de stăpîni pe care omul de rînd să îi poată sluji cu o bună conștiință aristocratică"41. De cealaltă parte, apare extinderea claselor populare care, cu ierarhia și organizațiile lor proprii, mută dezbaterile sociale din Parlament în stradă și golesc de prestigiu instituțiile democratice. Tot Le Bon: "Astăzi, conducătorii tind să înlocuiască progresiv Puterile publice, pe măsură ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
plebe și al socialistului pentru sub-proletar. Dar masele sînt un fapt, iar un savant nu disprețuiește faptele, ci le respectă și încearcă să le înțeleagă. În fața acestui fapt, Le Bon nu visează la o restaurare a monarhiei sau a regimului aristocratic. Visul lui ar fi mai curînd democrația patriciană și individualistă, după modelul englezesc. Liberalismul de dincolo de Canalul Mînecii a obsedat gîndirea socială a Franței de la a doua pînă la a cincea Republică inclusiv. N-a reușit însă o breșă intelectuală
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au avut îndrăzneala de a recunoaște că Biserica și Armata sînt modelul oricărei mulțimi de această natură. Partidul este o traducere a celor două într-o societate ca a noastră în care nu mai domnește tradiția de familie, locală și aristocratică. Într-un cuvînt, partidele sînt în același timp bisericile și armatele erei mulțimilor 533. Ele au în comun, întotdeauna și pretutindeni, existența unui sistem de credințe. Acesta se cimentează, le dă coeziunea și le permite să imobilizeze oamenii pînă la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
șarjă ascuțită și caustică. Fumase mult în tinerețe, mai ales țigări tari, fără filtru, cărora le ducea mereu dorul, după ce medicii i le interziseseră. Se îmbrăca îngrijit, afișând o eleganță sobră, rafinată, fiindu-i străină orice stridență. Emana un aer aristocratic, de intelectual rasat, era cult, cu experiența "lumii bune", îi plăcea să aibă în preajmă oameni inteligenți și interesanți, fiind, pe de altă parte, alergic la tot ceea ce aducea a prost gust, grosolănie și spirit suburban. Era modest, harnic, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
un mod de a manipula frica de moarte. Socialismul creștin - așa cum îl propune Ruskin - nu se mărginește să clădească un for democratic menit să consoleze proletariatul pauper. Socialismul nu se poate lipsi de axiologie, mai precis de valorile unei pedagogii aristocratice (despre importanța căreia va vorbi Simone Weil2 câteva decenii mai târziu). Un sistem de valori creștine își propune eradicarea mentalității de mercenar pe care o încurajează principiile eficienței contabile, încurajate de modernitatea birocratică a secolului al XIX-lea. Cazul „anarhistului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
corp dulce ca un crin”, „dulce crin din Ietnen”) sau pe aceea, mai abstractă a frumosului: corpul ei „un crin frumos”... Crinul devine, la rîndul lui, un determinant de preț pentru obiectul erotic: gîtul, corpul, sînul (Îndeosebi sînul) primesc atributele aristocratice ale crinului: „adu-mi sînul tău ca crinul Unde dulci dorințe cresc” oftează poetul și, tot el, În delirul adorației, vorbește de o vale umbroasă unde se oficiază ritualuri sacre: „Peste sînul tău de crin E o vale ce pătrunde
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i-l, oftă Saferian, ce să facem, așa e comerțul, puneîn loc pe ăsta de aici (și cu degetul indică în raft un covor împăturit). Un spectator neprevenit s-ar fi întrebat ce comerț face Saferian în parterul unei case aristocratice. Chestiunea nu era cu totul simplă, deși cu anume laturi determinate. Saferian Manigomian era în forma cea mai ridicată a profesiei lui un anticar de artă, făcând trafic de opere plastice, covoare rare, uneori mobilier. Această operație, în care dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Era director sine cura la o regie comercială de stat, post a cărui titulatură exactă o ascundea cu grijă și care-l obliga la prezența de formă între orele douăsprezece și două, la amiază. Poseda un imobil în plin centru aristocratic, cam dezghiocat, e drept, însă plin de decor, o mică moșie cu conac și cu siguranță avea alte mici venituri, rente, jetoane de prezență în consilii de administrație, toate în perfectă obscuritate. Personalul de serviciu al lui Gaittany se compunea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
își lua adrese, numere de telefon, nu lăsa să-i scape nimic din ce-ar fi putut fi folositor odată. Idealul imediat al lui Gaittany era o sinecură cu automobil, fiind pe cale să-l realizeze. Un om politic cu nume aristocratic (bineînțeles de pe lista de rubedenii a lui Gaittany) lăsase un imobil extravagant și somptuos, un soi de fortăreață tapisată pe dinăuntru cu mătase vișinie și ornată cu mari șemineuri de piatră, imposibil de locuit și greu de transformat într-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în sufragerie, unde, contrar obiceiului, găsi pe Tudorel punctual la masă. Pica însă lipsea, telefonase că nu vine, fiind reținută de o prietenă. Lipsise și noaptea antecedentă, dar acest lucru nu i se spusese lui Ioanide. - Cum persistă unele nume aristocratice, vorba vine,fanariote! zise arhitectul cu aerul de a prinde un motiv de conversație. Există Moruzești, Mavrocordați, Calimachi, Cantacuzini, care se mișcă, trăiesc, apar când nu te gândești. De pildă (aci Ioanide, făcând o lungă pauză, fixă în ochi pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la el. Șefii își dădură seama că Hangerliu este un element comod și care nu bate la ochi, capabil de a-i pune în legătură cu cercurile înalte din țară și din străinătate. Pe de altă parte, familia lui Max și grupurile aristocratice favorizară din umbră această afacere, din care puteau trage profit în cazul unui seism social. Impresia în aceste cercuri era că organizația ilegală va putea fi la timp oportun încălecată și dominată de regia din umbră a aristocrației. Conspiratorii sperau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o a doua încercare de lichidare eșuase. Hangerliu fusese și el pus pe lista neagră, ca un om mai periculos în anume fel decât Gavrilcea însuși. E adevărat că Hangerliu nu lua parte direct la organizarea insurecției, dar mobiliza cercurile aristocratice, creând o rezistență "rumînească", deși de fapt de instigație germană, împotriva regimului. Factorul constituțional, furios că în familiile locale încolțise ideea unei dinastii autohtone și nutrind o neacoperită antipatie față de colțoasa prințesă Hangerliu, un fel de Chiajna rediviva, sugerase suprimarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în sensul lor, ei trăgeau nădejde să câștige timp. Erau încredințați că Tribunalul Militar nu va îndrăzni să aplice o pedeapsă excesivă, și atunci durata osândei era fără importanță, luând în considerare izbăvirea iminentă. Pentru același motiv, rețeaua de familii aristocratice din jurul Hangerlioaicăi nu se agită, preferând discreția. Erau toți convinși că apoi Hangerliu va fi lăsat să fugă în străinătate. Surpriză: Hangerliu, Tudorel și Cioarec, proveniți din trei categorii deosebite, fură condamnați la moarte prin împușcare. Toate formalitățile fură grăbite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de masă, Marea Britanie a avut mai mult succes concentrându-se asupra elitei americane și asigurându-și sprijinul acesteia printr-o promovare mai puțin agresivă. Un studiu academic timpuriu asupra propagandei din timpul războiului arăta faptul că "simpla strălucire a distincției aristocratice era suficientă pentru a merge direct la inima multor republicani convinși și pentru a trezi entuziasmul față de țara care prezenta atâta demnitate, eleganță și cordialitate."145 Statele Unite au adoptat mai târziu ideea de a angaja informația și cultura în slujba
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]