4,701 matches
-
precădere sub aspectul circulației temelor, ca în cazul profilului eroului piesei Polyeucte de Corneille (Vorcom Kușaghian, Poliect și originea sa armeană), în piesa lui Beaumont și Fletcher A King and No King (Louis H. Gray, O dramă engleză de origine armeană) ori sub aspectul originii unor nuclee tematice (Frederic Mecler, „Parsifal” și originea sa armeană). Alte intervenții privesc contribuțiile armene la evoluția artelor plastice românești (K. H. Zambaccian, Abgar Baltazar, pictor și critic de artă), la dezvoltarea criticii literare (Gr. L.
ANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285375_a_286704]
-
Vorcom Kușaghian, Poliect și originea sa armeană), în piesa lui Beaumont și Fletcher A King and No King (Louis H. Gray, O dramă engleză de origine armeană) ori sub aspectul originii unor nuclee tematice (Frederic Mecler, „Parsifal” și originea sa armeană). Alte intervenții privesc contribuțiile armene la evoluția artelor plastice românești (K. H. Zambaccian, Abgar Baltazar, pictor și critic de artă), la dezvoltarea criticii literare (Gr. L. Trancu-Iași, Garabet Ibrăileanu), a liricii autohtone (Arșavir Acterian, Despre originea lui Mihail Eminescu) ori
ANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285375_a_286704]
-
sa armeană), în piesa lui Beaumont și Fletcher A King and No King (Louis H. Gray, O dramă engleză de origine armeană) ori sub aspectul originii unor nuclee tematice (Frederic Mecler, „Parsifal” și originea sa armeană). Alte intervenții privesc contribuțiile armene la evoluția artelor plastice românești (K. H. Zambaccian, Abgar Baltazar, pictor și critic de artă), la dezvoltarea criticii literare (Gr. L. Trancu-Iași, Garabet Ibrăileanu), a liricii autohtone (Arșavir Acterian, Despre originea lui Mihail Eminescu) ori la dezvoltarea învățământului (H. Dj
ANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285375_a_286704]
-
românești (K. H. Zambaccian, Abgar Baltazar, pictor și critic de artă), la dezvoltarea criticii literare (Gr. L. Trancu-Iași, Garabet Ibrăileanu), a liricii autohtone (Arșavir Acterian, Despre originea lui Mihail Eminescu) ori la dezvoltarea învățământului (H. Dj. Siruni, Gheorghe Asachi și armenii). Anuarul din 1941, dedicat operei lui N. Iorga, poate fi considerat exemplar pentru constanța preocupărilor și pentru toleranța culturală pe care o ilustrează publicația. I.I.
ANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285375_a_286704]
-
, revistă lunară apărută la București din 1 iulie 1924 până în mai 1942, ca publicație a armenilor din România, sub direcția lui A. Manissalian, președintele Orfelinatului Armean din România, apoi a lui V. Mestugean, scriitor. Revista este puternic ancorată în viața armenilor din țară, despre care se dau tot felul de știri, dar și în aceea a
ARARAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
, revistă lunară apărută la București din 1 iulie 1924 până în mai 1942, ca publicație a armenilor din România, sub direcția lui A. Manissalian, președintele Orfelinatului Armean din România, apoi a lui V. Mestugean, scriitor. Revista este puternic ancorată în viața armenilor din țară, despre care se dau tot felul de știri, dar și în aceea a țării de origine, al cărei trecut și a cărei cultură
ARARAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
revistă lunară apărută la București din 1 iulie 1924 până în mai 1942, ca publicație a armenilor din România, sub direcția lui A. Manissalian, președintele Orfelinatului Armean din România, apoi a lui V. Mestugean, scriitor. Revista este puternic ancorată în viața armenilor din țară, despre care se dau tot felul de știri, dar și în aceea a țării de origine, al cărei trecut și a cărei cultură sunt mereu readuse în atenție, la fel ca și viața comunităților armene din Serbia. Un
ARARAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
ancorată în viața armenilor din țară, despre care se dau tot felul de știri, dar și în aceea a țării de origine, al cărei trecut și a cărei cultură sunt mereu readuse în atenție, la fel ca și viața comunităților armene din Serbia. Un loc important este acordat literaturii române, reproducându-se foarte des poezii de Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Macedonski, Goga, Petru Vulcan, Smara, Gr. V. Dimitriu, Mihail Cruceanu, N. Vulovici. Dintre prozatori sunt prezenți cu texte D. D. Pătrășcanu, Av.
ARARAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
Coșbuc, Macedonski, Goga, Petru Vulcan, Smara, Gr. V. Dimitriu, Mihail Cruceanu, N. Vulovici. Dintre prozatori sunt prezenți cu texte D. D. Pătrășcanu, Av. Aharonian, Gr. Zohrab, Grodian, Mikael Ohanesian, Raffi, Șirvarezade, V. Mestugean ș.a. Revista găzduiește folclor, tradiții și obiceiuri armene și numeroase articole despre viața și trecutul armenilor, unele semnate de N. Iorga, H. Dj. Siruni, Ion Sângiorgiu, Fr. Macler, Jules Merza ș.a., N. Iorga primind la un moment dat Premiul Brémond sau „Armenia” pentru cercetările sale. Sunt prezentați apoi
ARARAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
Dimitriu, Mihail Cruceanu, N. Vulovici. Dintre prozatori sunt prezenți cu texte D. D. Pătrășcanu, Av. Aharonian, Gr. Zohrab, Grodian, Mikael Ohanesian, Raffi, Șirvarezade, V. Mestugean ș.a. Revista găzduiește folclor, tradiții și obiceiuri armene și numeroase articole despre viața și trecutul armenilor, unele semnate de N. Iorga, H. Dj. Siruni, Ion Sângiorgiu, Fr. Macler, Jules Merza ș.a., N. Iorga primind la un moment dat Premiul Brémond sau „Armenia” pentru cercetările sale. Sunt prezentați apoi doi poeți armeni, V. Cozmin și Daniel Varujan
ARARAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
articole despre viața și trecutul armenilor, unele semnate de N. Iorga, H. Dj. Siruni, Ion Sângiorgiu, Fr. Macler, Jules Merza ș.a., N. Iorga primind la un moment dat Premiul Brémond sau „Armenia” pentru cercetările sale. Sunt prezentați apoi doi poeți armeni, V. Cozmin și Daniel Varujan, precum și francezul Fr. Macler, pentru cercetările sale în domeniu. Se reproduc o schiță de Panait Istrati și altele de Pierre Loti și Fr. Werfel și se publică o variantă armeană a Meșterului Manole. Din câmpul
ARARAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
Sunt prezentați apoi doi poeți armeni, V. Cozmin și Daniel Varujan, precum și francezul Fr. Macler, pentru cercetările sale în domeniu. Se reproduc o schiță de Panait Istrati și altele de Pierre Loti și Fr. Werfel și se publică o variantă armeană a Meșterului Manole. Din câmpul literaturilor străine sunt evocați scriitori ca Lamartine, Hugo, Barbusse, D’Annunzio ș.a. Este salutată traducerea Bibliei de Gala Galaction, se deplânge moartea lui O. Goga și a lui G. Ibrăileanu, iar lui Eminescu i se
ARARAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285414_a_286743]
-
Busuioceanu (San Juan de la Cruz), George Ciorănescu (Apollinaire, Nguyen Van Xiem, Miguel de Unamuno, Paul Gerhardt, T. S. Eliot ș.a.), Giuseppe Cifarelli (Dante Alighieri). Se traduce din literatura română în germană - M. Eminescu (Mathilde Kloss), Ion Barbu (Annelyi Gabany), în armeană - Lucian Blaga (Al. Apostu), în spaniolă - Ion Barbu (Al. Ciorănescu) ș.a. În cercurile de proză și de dramaturgie au fost comentate lucrări de Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mihai Niculescu, Virgil Marin Gherasim. Din 1973, lucrările citite în cenaclu au fost
APOZIŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285410_a_286739]
-
manuscris păstrat este cel al ieromonahului Vartolomei din satul maramureșean Budac, datând din 1708), prin filieră medio-bulgară, spațiu unde ajunsese în secolele al XI-lea și al XII-lea. Mai înainte, copii ale cărții au circulat în limbile siriacă, arabă, armeană. Nu există o variantă grecească; de asemenea, este singura carte populară orientală de mare circulație care nu a ajuns în vestul Europei. A fost tipărită prima dată în limba română de Anton Pann, în 1850 (Înțeleptul Archir cu nepotul său
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
până atunci, și de unele grupuri reduse de populație, stabilite în mijlocul autohtonilor, ca pe vremea sciților, celților și sarmaților din vechime. De fapt, este o luare în stăpânire reală, prin așezări numeroase, pe întreaga întindere a pământului românesc. O geografie armeană, din anii 670-680, spune că mai înainte (de 602) au locuit în Dacia (nordul Dunării) "douăzeci și cinci de neamuri slave", ceea ce înseamnă că cei veniți în secolul al VI-lea erau foarte numeroși.29 Trebuie subliniat și un alt aspect ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sași, trecuseră munții la est de Carpați, pe văile Sucevei, Bistriței și Siretului, și au înaintat spre Chilia și Cetatea Albă, până la Dunăre și Marea Neagră. În urma deschiderii acestor noi drumuri comerciale, în locurile de schimb se vor instala negustori străini, armeni, italieni, germani. Înființarea orașelor în toate cele trei țări române este un fapt de istorie universală, crede P. P. Panaitescu, ce privește întreg sud-estul Europei, nu doar istoria românească. Posedăm informații (date) ce dovedesc existența unor târguri românești, încă înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1064, apoi Skylitzes face referire la al șaselea an al domniei lui Constantin X Ducas (1159-1167), anul 6573 de la facerea lumii, așadar 1065, spun Zonaras și Glycas. În sfârșit, Matei de Edesa fixează atacul uzilor în anul 514 al erei armene, adică 1065-1066. Trupele bizantine ce trebuiau să stăvilească puhoiul nomazilor (uzilor), apreciați exagerat la 600.000 (probabil, 60.000 ) au fost înfrânte, iar cei doi comandanți, Apokapes și Botaniates, au fost luați prizonieri. Dar în ciuda victoriei lor, asupra uzilor s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întregii populații ce avea obligația de a plăti dări. Un asemenea recensământ s-a făcut la Kiev, în 1245, un recensământ al rușilor și asilor, în 1253, conform izvoarelor chineze, și un altul în țările caucaziene, în 1254-1255, conform cronicarilor armeni. Un prim recensământ general al teritoriilor ruse s-a făcut în 1257, sub hanul Berke, iar altul sub domnia lui Mongka Temur (1266-1280). Până la sfârșitul secolului al XIII-lea, tributul era colectat de perceptori mongoli, cu sprijinul acelor baskaci (colaboratori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Cetatea Albă, populația era de coloratură diferită-genovezii dețineau controlul negoțului, dar erau și evrei, ortodocși, români și bizantini, cum rezultă din Viața Sf. Ioan cel Nou. Printre etniile cu rol economic în regiunile est-carpatice, încă înainte de întemeiere, erau și armenii, care dețineau poziții importante în Halici și în orașele pontice-din aceste teritorii învecinate, ei s-au infiltrat și la est de Carpați, în Moldova, ca meșteșugari și negustori. În expedițiile și războaiele lor, mongolii încorporau și populațiile supuse-ca și hunii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
drumului comercial respectiv datează din 1382, după întemeierea statului. Moldova avea tratate cu Polonia prin care se asigura comerțul internațional de tranzit între cele două țări. Pe drumul acesta circulau mărfurile din Germania și Flandra spre Marea Neagră, negustori genovezi și armeni, moldoveni și polonezi. Moldova era o regiune de tranzit între coloniile genoveze de la Marea Neagră și orașele din Polonia și Germania. Negoțul practicat la Marea Neagră de italieni era legat și de drumul îndepărtat al caravanelor din Orient, sosite din stepe, de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a vorbit și despre o influență a episcopiei din Crimeea, înființată în 1322, asupra catolicismului din Moldova. De acolo vor veni, dând viață unor târguri, Siret și Suceava, localități care aveau doar câțiva coloni germani, pomeniți în "socotelile" (actele) Liovului, armeni, care aveau un mare centru, sub stăpânire genoveză, la Caffa. Avem și câteva știri nesigure ce amintesc despre o viață românească în teritoriile de la nord-est. Astfel, la 1325, Dlugosz arată (evocă) pe români luptând alături de lituanieni și ruși, în părțile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
credinței în acele țări ale Răsăritului cari erau de altă lege, fie necreștină, fie necatolică. Li se recomandară deci în mod espres următoarele neamuri: saracinii, păgânii, grecii, bulgarii, cumanii, rutenii, alanii, iberii, chazarii, goții, etiopienii, sirienii, zikii (? ), iacobiții, nubienii, nestorianii, armenii, inzii, mesoliții și alți necredincioși, ca să-i convertească, prescriindu-li-se în genere să convertească pe necreștini la creștinism, pe creștinii eretici și schismatici la biserica romano-catolică. Spre acest sfârșit papa îi înzestră pe misionarii minoriți cu niște drepturi duhovnicești
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
au recopiat nu și-au permis să pună pe seama lui Isus o „greșeală rituală”. În orice caz, faptul că este vorba de o inserție pare a fi evident ; nici una dintre celelalte versiuni ale acestei Evanghelii apocrife (greacă, latină, siriacă, arabă, armeană) nu conține acest episod (81, p. 57). 83. Max Kaltenmark, „La naissance du monde en Chine”, în La naissance du monde, Seuil, coll. „Sources orientales”, vol. I, Paris, 1959. 84. Jacques Lemoine, „Mythes d’origine, mythes d’identification”, în L
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu „focurile Gheenei” și cu „chinurile iadului”. În reprezentările icononografice ale Judecății de Apoi din bisericile Moldovei secolului al XVI-lea (Probota, Voroneț, Moldovița etc.) sunt (con)damnate grupuri etnice de alte confesiuni, fie necreștini, fie neortodocși : evrei, turci, tătari, armeni, latini, arabi, etiopieni etc. (35, I, pp. 241-264 și II, pp. 121-145). Deasupra tuturor este scrisă înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus, la „Judecata de Apoi”, neamurilor așezate „de-a stânga jețului” : „Duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prin importul de domnitori fanarioți, obiceiul ingerării opiumului și a teriacei a pătruns și la curțile domnești și boierești din Țările Române. În perioada fanariotă, prin intermediul spițeriilor, cârciumi- lor și hanurilor, al băcăniilor cu „coloniale” ținute de greci, turci și armeni, obiceiul ocazional de „a bea afion” (dizolvat în vin sau țuică) s-a răspândit și în mediul negustorilor și târgoveților români. Totuși, la 1835, starostele băcanilor (bacalbașa) din București a fost convocat de Comisia medicală pentru a i se înmâna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]