1,348 matches
-
la Muzeul de Arte Decorative, pe strada Rivoli, o expoziție ne aduce la cunoștință numeroasele moduri în care animalul a intrat în casele și în viețile noastre pentru a le înfrumuseța. Rezervă inepuizabilă de forme, animalul le oferă artiștilor sau artizanilor științei, fanteziei lor unele părți din trupul lui, mai ales picioarele (de leu, de cerb îndeosebi), care devin suporturi solide, pe cât de originale, pe atât de fiabile, pentru piese de mobilier, dulapuri, scrinuri sau fotolii. Esențiale, metaforice, labele animalelor devin
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
vacuum? Some said / "It is Urizen""(E: 70). Repetiția obsesiva a pronumelui personal "eu" marchează, la nivel stilistic, atât egoismul rațiunii, cât și presupusa să infailibilitate 43. Consistentă dura a cărților cuprinzând cunoașterea universală este pusă în acord cu profilul artizanului lor. Eul creator mai sugerează că Urizen și vidul ce-l înconjoară și care este prezent constant în fundal sunt consubstanțiali: "And self balanc'd stretch'd o'er the void / I alone, even I! the winds merciless / Bound [...] / [...] / Here
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
epitalamul pentru nuntă, așa cum am văzut mai sus, era Iulian, episcopul de Eclanun, lîngă Benevento. Acesta, tînăr, inteligent și cultivat, a reluat apărarea pelagianismului, considerîndu-l adevărata doctrină a Bisericii, denigrată de opiniile episcopilor africani influențați de maniheism. Iulian observă că artizanul condamnării lui Pelagius a fost în esență Augustin, și împotriva acestuia sînt îndreptate operele sale ce constituie ultimul răspuns al pelagianismului. întîi de toate, Iulian a contestat prin două epistole decizia lui Zosimus, motiv pentru care a fost destituit și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condamnarea sa, continuă cu cele două expulzări din Constantinopol, cu exilul și moartea. Partea a doua (12-19) respinge acuzațiile aduse lui Ioan într-o scriere - menționată în cap. 13 ca syngramma - a lui Teofil de Alexandria (care a fost principalul artizan al distrugerii acestuia și a condus sinodul de la Stejar din 403), probabil pamfletul pierdut al lui Teofil din care s-au păstrat fragmente la Facundus de Hermiane în Apărarea celor Trei Capitole. Episcopul declară că a urmărit personal toate fazele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în cimitir (în cimitirul de mașini) aceasta își schimbă natură și devine simbol al morții. În societățile moderne, omul ajunge să se identifice cu mașina, căci, așa cum observa David Le Breton, "orice corp este o mașină, iar mașinile fabricate de artizanul divin sunt cel mai bine organizate, fără a înceta, din acest motiv, să fie mașini. Nu este, daca nu considerăm decât corpul, nicio diferență de principiu între mașinile fabricate de oameni și corpurile vii create de Dumnezeu. Nu este decât
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
specific masculină, iar darul nașterii reprezinta excepția de la regulă. Viziunile occidentale timpurii asupra creativității Savanții au căzut de acord că cea mai veche concepție occidentală despre creativitate este redată în povestea biblică a Creației din Geneză, de unde a apărut noțiunea artizanului care îndeplinește lucrarea lui Dumnezeu pe pământ (Boorstin, 1992; Nahn, 1956). Boorstin (1992) consemnează: Chivotul a avut un impact decisiv asupra conștientizării de către om a capăcității sale de a crea. A stabilit că, prin credința lor în Creator și Creație
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aproape întotdeauna de sex masculin) reprezintă manifestarea unui spirit exterior pentru care individul nu constituie decât un mediu. La începutul Renașterii, a avut loc o schimbare semnificativă a acestei concepții. În perioada istorică respectivă, atributele divine ale marilor artiști și artizani au fost acceptate și deseori considerate manifestări proprii individului, și nu de sorginte divină. Mai mult, această transformare conceptuală nu era izolată, ci aparținea unui areal mai larg de schimbări sociale, printre care „declinul șerbiei, triumful limbii engleze, apariția profesiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativitatea (Simonton, 1991) se datorează, probabil, sinergiei care rezultă atunci când interesele și perspectivele unor clase de obicei separate ajung să se sprijine reciproc. Orașele din Toscana au sprijinit cel mai mult creativitatea într-o perioadă în care nobilii, negustorii și artizanii se luptau aprig între ei și când nu treceau bine câțiva ani că, în urma preluării puterii de altă grupare, iar porneau în exil o mulțime de oameni. Adesea, și amenințările externe determină societatea să recunoască ideile creative care, în alte
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pretenții s-au grăbit să o susțină, s-au Încă mai susțin (Împotriva a tot ceea ce știința medicală a demonstrat ulterior), că ar aparține patologiei luetice (active, sechelare sau congenitale) presupusă de ignoranța medicală a timpului În care a trăit artizanul culturii noastre. Jenant și descalificant pentru cei care mai susțin astăzi o asemenea aberație medicală istorică, pentru că-i aruncă fără echivoc pe tărâmul ignoranței și a relei credințe. Desigur astăzi patologia nu mai are structura și implicațiile de altă dată
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ale unei liste de termeni induși După J.-C. Abric (coord.), 1994, Représentations et pratiques sociales, Paris, PUF, p. 74 Se analizează, în fine, corelarea între "frecvență/rang mediu" pentru a accede la elementele organizatoare. Nucleul central al RS a artizanului, găsit prin această procedură, cuprinde următoarele elemente: lucrător manual, dragoste pentru meserie, lucru personalizat, de calitate și ucenic (J.-C. Abric, "L'artisan et l'artisanat: analyse de contenu et de la structure d'une représentation sociale", Bulletin de psychologie, vol
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cel de-al doilea din sistemul periferic. Acest tip de rezultat confirmă ipoteza existenței nucleului central într-o RS și a caracterului calitativ al constituanților săi. 2.2. Reconstrucția obiectului și metoda ISA Abric, în lucrarea sa despre RS a artizanului (cf. acest capitol), le cere studenților, într-o fază ulterioară, să execute o sarcină de memorare (imediată sau la diferență de o oră) a unei liste de treizeci de termeni asociați cuvîntului "artizan", dintre care cinci fac parte din NC
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Abric, în lucrarea sa despre RS a artizanului (cf. acest capitol), le cere studenților, într-o fază ulterioară, să execute o sarcină de memorare (imediată sau la diferență de o oră) a unei liste de treizeci de termeni asociați cuvîntului "artizan", dintre care cinci fac parte din NC, iar celelalte din SP (Abric, op. cit.). Se creează astfel două condiții experimentale: una în care cognițiile centrale sînt prezente, cealaltă în care ele sînt înlocuite de elemente periferice ale RS. Pentru fiecare din
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
condiții experimentale: una în care cognițiile centrale sînt prezente, cealaltă în care ele sînt înlocuite de elemente periferice ale RS. Pentru fiecare din cele două grupuri de studenți, lista care le este prezentată este asociată explicit sau nu cu reprezentarea artizanului (obiect al RS invocat sau nu). În aceste diferite condiții, elementele NC sînt semnificativ mai bine actualizate decît cele ale SP, mai ales în cazul memorării la diferență temporală. Mai mult, cînd constituanții NC lipsesc din grupul de cuvinte de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
elementele NC sînt semnificativ mai bine actualizate decît cele ale SP, mai ales în cazul memorării la diferență temporală. Mai mult, cînd constituanții NC lipsesc din grupul de cuvinte de reținut, într-o situație în care este invocat subiectul RS (artizan), subiecții confruntați cu această situație citează totuși cuvinte din rîndul acestora, într-un grad statistic mai semnificativ decît pentru elementele SP. Aceste "false restituiri" tind să confirme validitatea teoriei nucleului central și arată că RS sînt procese, reconstrucții mentale, anticipatoare
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
stabilirea cursului de schimb al monedei naționale, ca urmare a tendinței României de a adera la Uniunea Europeană. „Chioșcurile” de schimb valutar care au împânzit România imediat după liberalizarea schimbului de monedă nu au fost, totuși, o afacere prioritar românească. Principalii artizani ai procesului au fost mai degrabă întreprinzătorii mici și medii veniți în România din Orientul Apropiat, mai experimentați în privința piețelor monetare și ale schimbului de monedă. Această activitate a avut o dezvoltare rapidă. Populația, precum și un mare număr de firme
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
fie pentru asigurarea unui faliment „parașutat”. Indiferent de soluție, ea consta în final în transferarea măcar a unei părți a falimentului asupra fondurilor publice, prin intermediul Băncii Naționale, sau prin intermediul băncilor de stat. Costul maxim pe care trebuiau să-l plătească artizanii unor asemenea operații era că o parte a conducerii băncilor falimentate urma să petreacă un timp oarecare în închisoare, pentru a da satisfacție opiniei publice. Acest ultim cost a fost, se pare, acceptat cu relativă ușurință, pentru că falimentele băncilor private
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Botezătorul și Quatuor Coronati, se învățau cele șapte arte liberale și geometria, secret al secretelor pentru rarii companioni aleși a deveni în timp arhitecți. Ei erau însă urmașii spirituali ai artelor romană și gotică, corporații constituite din călugări și eclesiaști, artizani și muncitori laici organizați în societăți ierarhice și strict religioase. Ei împărțeau pâinea și deci trupul Domnului 23. Membrii Congregației Ospitaliere a Fraților Pontifi, structurată după reguli benedictine erau specializați în construcția de poduri, drumuri, dar și pentru protecția călătorilor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
impuse realizării actului mnemic atât de către tradițiile biblice cât și de cele antice, ancestrale. Această idee se poate impune specific în interiorul unei unități active "poesis" subordonată praxisului în tradiția greacă, așa cum în concepția lui Aristotel ierarhia cunoașterii intervine în activitatea artizanului sau artistului îndeplinind funcția de percepție. Elogiul sophiei devine principiul capacității maestrului, aceluia care a îndepărtat opoziția dogmatică dintre muncă și virtute. În tradiția creștină maledicta terra in opere tuo (Geneza 3,17) dreptul desprinderii provine din activitatea terestră printr-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
autorul, adevăratul mare artist nu e la fel cu ceilalți, el însuși e antinormal (lasă-l, e poet cuvinte cu un sâmbure de adevăr). Cine-și închipuie că un om normal poate deveni un mare creator de frumos, greșește. Și artizanul popular are ceva deosebit, un talent anormal înnăscut. Nu orice nebun e și un geniu ce poate uimi prin realizări artistice pe semenii săi, dar nu vom găsi cu siguranță nici un mare artist care să nu aibă particularități ale comportamentului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de a integra ideea potențialității, în afara noțiunilor clasice: virtualul și actualul. Noutatea filosofiei lupașciene vizează posibilitatea de a repune în discuție trei teme obsesive pentru istoria gândirii: distincția între materie și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
iar bibliotecile au devenit mai ample și mai variate. Dar popularizarea cărții antrenează o lărgire a publicului său. Cartea pătrunde în rîndurile burgheziei negustorești, la care se găsesc opuscule de pietate, romane cavalerești, cronici, texte de medicină populară. Chiar și artizanii acced la carte, din motive practice; bijutierii, sticlarii, ilustratorii, pictorii, vînzătorii ambulanți, tîmplarii, zidarii, armurierii aveau lucrări de pourtraicture culegeri de modele, dar și lucrări ilustrate care aveau aceeași folosință. În sfîrșit, cartea, dacă nu s-a răspîndit, cel puțin
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ușor și rapid de mînuit, aceste mașini au înlocuit aproape complet culegerea manuală. Apar și noi procedee de tipărire. Fotografia aduce mari schimbări în ilustrarea și chiar în alcătuirea cărții, deschizînd-o procedeelor mecanice și eliminînd intervenția obligatorie a artiștilor și artizanilor însărcinați să interpreteze imaginile de reprodus, pe lemn, metal sau piatră. Multe procedee utilizează clișeul linear, fototipia, similigravura sau procedee de tipar adînc ca heliogravura. Un procedeu de tipar plan artizanal, litografia, inspiră și un procedeu mecanic, foarte folosit în
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
sărace, ar sta o disponibilitate teoretică. Într-un studiu deja consacrat asupra originilor discurslui teoretic s-a constituit în secolul al XX-lea, Galin Tihanov observa că tocmai actorii proveniți din micile culturi europene periferice, cehi, ruși, polonezi au fost artizanii noului domeniu de reflecție 50. Cercetătorul bulgar a demonstrat că la baza efortului lor reflexiv stă atenția particulară acordată problemelor limbii în societățile naționale emergente. Ceea ce trebuie adăugat e faptul că în toate aceste culturi ideologia chemată să gestioneze disponibilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
secolului al XIX-lea și pentru constituirea schemei ei imaginare 19. La origine a fost un dezechilibru apărut în lumea artei după Revoluția din 1789. Un sistem bipolar care gestiona lumea artei printr-o distribuție a artiștilor în două clase, artizanii organizați în bresle și elita reunită în academii, a fost destabilizat prin dispariția breslelor. Acest fapt a implicat simultan, pe de-o parte, dispariția unei "științe de a face" și, de cealaltă parte, formarea unei populații de artiști marginali și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
la oameni, ci la lucruri. Ea corespunde unor fenomene istorice care au condus la mărirea parcului de antichități și e expresia nevoii de a numi și de a gestiona abundența pieselor interesante. Dacă uzajele sacralizării sunt legate de disoluția clasei artizanilor, uzajele monumentalizării sunt reclamate de disoluția clasei obiectelor frumoase, de ieșirea lor din muzee și din nomenclatoarele specializate: frumosul se găsește peste tot și în toate. Pentru întemeietorii culturii literare în Țările Române, descoperirea monumentului a fost o bifurcare între
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]