3,722 matches
-
instituții muzeale din Statele Unite ale Americii. Care este secretul? Interactivitatea. Nu este nevoie să fii un geniu ca să realizezi că totul trebuie adus cât mai aproape de oameni posibil în zilele noastre. Este valabil și pentru mass-media, care are de înfruntat asaltul internetului, iar „Newseum” este o idee care, iată, s-a dovedit extrem de inspirată tocmai apropiind instituția de cei cărora li se adresează. Considerat unul dintre cele mai interactive muzee din lume, „Newseum” este punct de atracție pentru milioane de studenți
„Newseum”, un templu al jurnalismului [Corola-blog/BlogPost/93509_a_94801]
-
flăcăii”! Să ne închipuim că suntem la... la... - La Rovine în câmpii! A sărit un “isteț” dintre noi. - Nu, mă, acolo ne trebuie lănci, sulițe, de unde le luăm? Ne scatem ochii cu ele... mai bine...să cuceriți “redute.” Să învățați asaltul, mă, să dați în turc cu îndârjire, cu...dârzenie, adică așa...să scrâșniți din dinți! Nici nu se putea o fericire mai mare pentru vajnicii “flăcăi”. Acum, când “domnul” Dode ne turnase în căpușoare lichidul fierbinte al patriotismului, sufletele noastre
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
domnul” Dode s-a enervat: - Hai, afară din cetate! La inamici cu voi! Și fetițele au zbughit-o în curte, bucuroase că au scăpat de “încrâncenata” luptă ce se pregătea. Chiar, de ce i se năzărise “domnului” Dode să organizeze “eroicul asalt în ziua aceea”? Pentru că domnul Arsu plecase cu treburi nu știu unde și-l lăsase pe dumnealui să aibă grijă singur de cele două clase în care învățau țâncii din a-ntâia și a doua. Fericit prilej să ne demonstreze talentul său
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
și dădu să și-o Încingă la șold. Dar mai apoi se răzgândi și se Îndreptă grabnic spre ușă, urmat de celălalt, care ținea caseta strânsă sub braț. De cum ieșiră, fură izbiți de vacarmul nebun al bătăliei. Răpăitul tobelor Însoțea asaltul sarazinilor asupra ultimului bastion aflat Încă În posesia creștinilor, Volta d’Acri. Străbătură o porțiune de ziduri, printre creneluri. Sub ochii lor, În valea nisipoasă, asediatorii Își reîncărcau cele două catapulte uriașe. Zeci de bărbați, biciuiți la sânge de eunucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trupul, zise Bargello, cu nările dilatate de mirosul unui pericol neașteptat. Dante văzuse o expresie asemănătoare la vitele duse la tăiere. Nu Îl considera un laș. În bătălia de la Campaldino, cu unsprezece ani În urmă, Îl văzuse ținând piept la asaltul aretinilor, atunci când cavaleria inamică se aruncase asupra rândurilor lor destrămate. De ce, acum, Îi era frică dinaintea porții unei biserici? Durerea din tâmple Îi reveni Într-o explozie violentă. Își Înăbuși un nou atac de greață și Îl dădu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Fii cu băgare de seamă să nu dai de necaz. Nu cunoști infernul, dacă nu ne-ai vizitat niciodată temnițele. Cât despre Campaldino, armata noastră a dat puțin Înapoi, și numai la Începutul zilei, spre a se Întoarce apoi la asalt, Înfrângând obrăznicia aretină cu forța brațului nostru. — Așa o fi precum spui dumneata. Poate că nu mi-am dat seama că fugeai cu florentinii dumitale pentru că eram prea ocupat să-mi iau tălpășița cu sienezii mei. Dar de ce să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cine altcineva dacă nu un marinar ca domnia ta le-a putut străbate și culege roadele? stărui. Veniero se opri, apucându-l de un braț. Poetul simțea strânsoarea fermă prin mânecă. — Pentru Dumnezeu, priorule! Nu neg că aș fi luat cu asalt câteva bogate corăbii sarazine, la vremea mea, și chiar și genovezii m-au primit nu o dată În vizită, Înainte ca faptele vieții mele să mă Împotmolească Între colinele voastre. Cu siguranță, cu câțiva ani În urmă aș fi putut Înarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure. Dar poate că voi, Înțelepții, sunteți alcătuiți dintr-un alt aluat. Detestați spațiile goale de pe hârtiile voastre și aveți mereu nevoie să le umpleți cu semne. Vă osândiți sufletul ca să descoperiți un mic adevăr inutil, ca bătrânul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi și ieșit cine știe ce. Era greu În condițiile date să mă gândesc la altceva, deși am avut toată bunăvoința. Succesul a ocolit și tentativa mea de a ghici intențiile Evei, Însă cu asta Începusem să mă obișnuiesc deja. - Luăm cu asalt Centrul, arestăm Consiliul? am Întrebat-o când am ajuns la locul stabilit, căutând să par cât mai destins. - Toate la timpul lor, mi-a răspuns sobră. Deocamdată, mulțumește-te cu o simplă recunoaștere În teritoriul inamic. Teritoriul inamic? Nu suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cum era, o va lua de nevastă și-i va lăsa ei averea, după ce deci dânsul s-a dus în lumea drepților cu gândul ca măcar acolo să scape de toate nepoftitele frumoase care, din pricina banilor, l-au luat cu asalt de la 14 la 93 de ani, cât a apucat să trăiască respingându-le, eu nu mai aveam cu cine să mă joc „de-a genunchiul” - urmă povestea sa căpitanul Tresoro, apropiindu-se vertiginos de fundul farfuriei. La înmormântarea lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
complacere în starea de feciorelnicie: vin roșu, fripturi în sânge, opulente smochine, miere de albine cu sâmburi de nuci, vin de coacăze și mult măcriș proaspăt. Timp de câteva zile nu se întâmplă nimic important: fata rezistă cu brio tuturor asalturilor pe care i le dădeau fără încetare globulele roșii, gândurile păcătoase, cei doi temniceri mustăcioși, dar foarte politicoși, anume aleși de tatăl ei ca să aibă ea pe ce-și odihni privirea, mulțimea de pretendenți care zilnic băgau capul pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
semn hotărât, indicându-le să avanseze: — Ce-o vrea Dumnezeu! Apoi strigă din răsputeri: — Desfășurați-vă! Repetă ordinul prin radio, pentru ca al doilea grup, care aștepta pe partea cealaltă a muntelui, să se pună în mișcare în același timp. Începea asaltul. Fiecare pas părea o victorie, deoarece fiecare dintre ei era convins că el și nu celălalt era ținta aleasă de dușmanii lor nevăzuți; și erau pe deplin conștienți că aveau de-a face cu un dușman care nu greșea ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu asalt grădina improvizată - un loc viran năpădit de urzici, de rapiță și păpădie, uitat acolo Între blocuri ca tot omul să-și poată aminti din cînd În cînd de originea lui paradisiacă și să se simtă liber. În locul pomului ademenitor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se scurgeau ochii după mine și Panait băiat bun ca toți prietenii de beție mă pune să-i arăt ce știu Îmi dă aparatul lui și pune-te neică pe treabă cînd m-au angajat la fototecă am și Început asaltul puteam să rămîn acolo călduț și asigurat ca arhivarul ăla nenorocit de doarme pe el și visează cai verzi pe pereți că locurile sînt ocupate Întotdeauna sînt locurile ocupate becul ăla mic de deasupra ușii nu se mai stinge niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tine și nu au născocit niciodată nimic. Nu au fost niciodată medici, nu au făcut decât autopsii, nu au condus nici o bătălie și, mai ales, nu s-au ales cu nimic de pe urma lor. Au primit doar o amânare până la următorul asalt, nu mântuirea. Pentru că războiul e unul singur. El este adevăratul bun al întregului popor și nu se tocește, mai degrabă se cizelează de fiecare dată. Se manifestă prin noi și noi crize, ca nebunia. Tot mai spectaculoase și mai periculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de „e momentul să taci din gură acum“. —Phil mi-a promis că îmi ia el, a răspuns Baby absentă, uitându-se ca întotdeauna după oameni cunoscuți. Era complet imprevizibilă în ceea ce privea ideile, tonul vocii, sau orice aducea a asalt incognito. A, uite! exclamă ea făcând strident cu mâna astfel încât toată lumea din club să se holbeze la ea. Uite-o pe Gabby! Gabby, dragă! Aici! A dispărut cât de repede o puteau purta pantofii platformă. Pentru cine lucrezi? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ficțiunii lui. - Știu că e prea frumoasă pentru mine, dar în starea ei chiar frumusețea e oarbă la urât. Gura domnului Fischer se uscase de tot. Între timp portarul venise lângă ei ca „să-l apere pe domnul regizor“ de asaltul „diletanților“. - Ce vrea? întrebase el scurt. - O vrea pe Nina de nevastă, gemuse domnul Fischer, cu vocea schimbată de lipsa apei. Portarul zâmbea îngăduitor. Dudu jubila în inima lui: insulta domnului Fischer fusese aproape un semn de familiaritate, un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
metalice, atent ca aceasta să nu sară de la locul ei și să-l rănească. Așa era mult mai bine, crăpătura se mărea cu fiecare lovitură de baros. Din când în când mai împingea pârghia înăuntrul găurii făcute, după care relua asaltul asupra peretelui de piatră. Bucata se desprinse la un moment dat de la locul ei și îi căzu la picioare. Era destul de mare așa încât se apucă să o sfărâme cu ciocanul. Lângă el, se adunase o grămadă bunicică de minereu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dreptul să renunțe la activitate. Nu le băgase în seamă, mai văzuse el chestii din acestea și nu se speria atât de ușor. Tocmai primise o comandă grasă în una dintre republicile secesio niste, trei camioane pline cu arme de asalt și muniția aferentă. Pregătise afacerea în cele mai mici detalii, unsese toate balamalele și transportul era deja pe drum. După ce văzuse cu ochii lui că granița fusese trecută cu bine, plecase înainte spre locul unde trebuia să se întâlnească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să facă ce voia el. Mă rog, existau niște constrângeri ale regulamentelor militare, dar nu de ele se plângea. Fusese căpitan în una din cele mai temute armate din lume, cea sovietică. Avusese în subordine un detașament din trupele de asalt. Primise misiuni dificile și nu neapărat în conformitate cu Convenția de la Geneva, însă de fiecare dată se achitase de ele cu succes. Acolo unde era trimis, făcea ordine și se asigura că misiunea sa este dusă la îndeplinire prin toate mijloacele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici un obstacol în drumul ei spre capitală. Trupele de desant aerian au ajuns acolo chiar în seara aceleiași zile, preluând controlul asupra aeroportului, blocând la sol aviația afgană, precum și bateriile de apărare antiaeriană. Imediat, forțele speciale sovietice, au luat cu asalt palatul lui Amin. Atacul nu a durat mai mult de patruzeci de minute și, în timpul acestuia, dictatorul a fost ucis. Versiunea oficială, publicată pe prima pagină din ziarul Pravda, vorbea de un val de furie legitimă populară ce cuprinsese masele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vîrstei (părea mai degrabă un puștan decît un tînăr În toată puterea cuvîntului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
1565, când sunt atestate documentar cele două sate,Filipeni și Oțelești și a dat câștig de cauză urmașilor lui Filipaș Dunavăț, ca unii care moșteneau pe urice jumătate din poiana lui Coste Călugărul. în secolul al XVII-lea, când începe asaltul unor boieri mari asupra moșiilor răzășești, multe părți din moșia Fruntești ajung în stăpânirea logofătului Pătrașcu, apoi a boierilor din familia Rosetti, cu care răzeșii din Fruntești s-au judecat zeci de ani, procesele încheindu-se la jumătatea secolului al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la sud, cu o linie despărțitoare care are ca punct de plecare valea și gura Știubianei. Mulți răzeși din Fruntești din cauza greutăților, a imposibilității de a-și plăti birurile, și-au vândut părțile de moșie, ajungând în situația țăranilor clăcași. Asaltul boierilor Rosetti asupra Frunteștilor s-a putut face și datorită faptului că răzeșii, având stăpânire devălmașă, nu aveau act de proprietate de la domnii vechi ai Moldovei. Din această cauză și din altele, printre care și aceea că ei nu au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
altfel spusă că moșia răzășească Fruntești s-a individualizat din marea moșie care cuprindea o parte din valea Berheciului, Dunavățului și Dunaviciorului, din zarea Coloneștilor la est, până în zarea Ungurenilor, Zlătarilor și Poenilor în apus. Evoluția moșiei Filipeni, determinată de asaltul marilor boieri asupra moșiei răzășești, a dusă la trecerea moșiei prin mai multe mâini, ajungând în 1692 în proprietatea lui Manolache Roset (Rosetti), rămânând în proprietatea acestei familii până în 1945 și 1949. Extinderea, prin cumpărare a moșiei Filipeni, asupra moșiei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]