924 matches
-
privește retras, cu mare atenție, la derularea ritualului diurn, pensează detaliile incriminante care vor recompune hiperbolic imaginea lumii răsturnate. Dacă primul se deghizează în cabotin, intrând în jocul frenetic al bâlciului, al doilea se ascunde cel mai adesea sub masca ascetului de ocazie, reprezentând spectacolul vieții cu o smerită detașare. Dar uneori rolurile se pot inversa și atunci detașarea lui Caragiale se găsește undeva pe traseul transtextual (în sensul dat de G. Genette conceptului), care leagă scepticismul romantic eminescian de viziunea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scandaloasa". Iubirea-ură față de femeie (vrăjitoare și servitoare, credulă și credincioasă, diabolică și divină) se reflectă asupra idolului. Iar cine vrea s-o strivească vrea să-și înăbușe pulsiunile. Să răpună animalul din el, demonul. Iconoclastul este, ca regulă generală, un ascet învestit cu o misiune purificatoare, adică opusul unui om al păcii. Violența are un loc important în teologia imaginii, iar adversarii scot iute sabia. De unde latura de "reglare de conturi" și de "crimă pasională" a înflăcărărilor iconoclaste. Prin intermediul inamicului său
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
confuzi spun că ar fi de două feluri: Jīva(-ătman) și Īśvarătman. «Eu nu sunt trupul și nici prăna, nu sunt simțurile și nici mintea, / și deoarece Martorul este întotdeauna propria-mi natură, eu sunt Unul» - o, întâiule stătător între asceți! Această cunoaștere pe care ți-am descris-o acum este samădhi. Când vede toate ființele doar în propriul său Ătman, și-și (vede propriul) Ătman în toate ființele - atunci (el) obține starea lui Brahman. / Când cel care se află în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
viața morală a oamenilor și despre buna purtare, cap. 141, în Filocalia..., vol. I, p. 41) „Scriptura numește credința temelie a celor nădăjduite (Evr. 11,1); iar pe cei ce nu cunosc sălășluirea lui Hristos i-a numit necercați”. (Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 27, în Filocalia..., vol. I, p. 239) „Este o credință din auz, după Apostol (Rom. 10, 17), și este o credință care e adeverirea lucrurilor nădăjduite (Evr. 11,1)”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
i-a numit necercați”. (Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 27, în Filocalia..., vol. I, p. 239) „Este o credință din auz, după Apostol (Rom. 10, 17), și este o credință care e adeverirea lucrurilor nădăjduite (Evr. 11,1)”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 100, în Filocalia..., vol. I, p. 263) „Definiția credinței: cugetare nepătimașă despre Dumnezeu”. (Diadoh al Foticeii, Definiții, nr.1, în Filocalia..., vol. I, p. 338) „Dumnezeiescul și marele Apostol
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Comentariile sau explicarea Epistolei către Tit, omilia III, în vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua către Timotei..., p. 154) „O poruncă se vădește mai aleasă ca alta. De aceea există și o credință mai sigură ca altă credință”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 99, în Filocalia..., vol. I, p. 263) „Credința s-a numit piatră pentru tăria, neschimbabilitatea, statornicia și imuabilitatea totală a adevărului ei, ca și pentru rezistența ei în fața asalturilor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Pentru aceea nici n-au aflat nimic”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia V, p. 44) „Cel ce nu cunoaște adevărul nu poate nici crede cu adevărat. Căci cunoștința naturală premerge credinței”. (Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 110, în Filocalia..., vol. I, p. 246) „Încă nu e slugă credincioasă cel ce se reazemă pe simpla cunoștință; ci cel ce crede prin ascultare lui Hristos, Care a poruncit”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
naturală premerge credinței”. (Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 110, în Filocalia..., vol. I, p. 246) „Încă nu e slugă credincioasă cel ce se reazemă pe simpla cunoștință; ci cel ce crede prin ascultare lui Hristos, Care a poruncit”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 5, în Filocalia..., vol. I, p. 254) „Tuturor relelor le premerge neștiința; iar a doua după neștiință e necredința”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
prin ascultare lui Hristos, Care a poruncit”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 5, în Filocalia..., vol. I, p. 254) „Tuturor relelor le premerge neștiința; iar a doua după neștiință e necredința”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 105, în Filocalia..., vol. I, p. 264) „Cel ce nu cunoaște adevărul, acela nu poate nici să creadă cu adevărat. Căci cunoștința premerge după fire credinței. Cele spuse de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
purtare, cap. 158, în Filocalia..., vol. I, p. 44) „Sobolul, care se târâie sub pământ, fiind orb nu poate vedea stelele; la fel cel ce nu crede lui Dumnezeu în privința celor vremelnice nu poate crede nici în privința celor veșnice”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 80, în Filocalia..., vol. I, p. 262) „Orice plăcere trupească vine dintr-o lenevire de mai înainte. Iar lenevia se naște din necredință”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în privința celor veșnice”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 80, în Filocalia..., vol. I, p. 262) „Orice plăcere trupească vine dintr-o lenevire de mai înainte. Iar lenevia se naște din necredință”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 158, în Filocalia..., vol. I, p. 270) „Căci neîmplinirea poruncilor vine din necredință. Iar necredința nu este un păcat străin, ci al celui care nu crede, făcându-se pe
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
prin fapte, cap. 158, în Filocalia..., vol. I, p. 270) „Căci neîmplinirea poruncilor vine din necredință. Iar necredința nu este un păcat străin, ci al celui care nu crede, făcându-se pe urmă maică și începătură a oricărui păcat”. (Marcu Ascetul, Răspuns acelora care se îndoiesc despre dumnezeiescul botez, în Filocalia..., vol. I, p. 293) „Dar hula față de Duhul, sau necredința, nefiind iertată pentru nici o altă pricină, fără numai dacă se face cel ce a păcătuit credincios, pe drept cuvânt nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 4, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 270) „Slăbănogul pogorât prin acoperiș (Lc. 5, 19) este păcătosul mustrat de credincioși pentru Dumnezeu și care primește iertarea pentru credința acelora”. (Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească , cap. 131, în Filocalia..., vol. I, p. 247) „... cel ce crede, chiar dacă nu va dobândi aici ceea ce caută, poate din negrijă, sau din altă pricină, în ceasul ieșirii este cu neputință să nu se umple de rodul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de Apoi a trupului de suflet); sufletească sau spirituală (prin păcat, ca rupere a comuniunii cu Dumnezeu, conducând spre moartea sufletească și fizică) și moartea veșnică(la cei pe care moartea biologică i-a aflat în păcate grele și nepocăite), asceții filocalici fac referire la o moarte a celor drepți și o moarte care îi află nepregătiți pe cei păcătoși. Starea în care ne aflăm înmomentul morții este capitală pentru veșnicie și, din acest motiv,întreaga spiritualitatea ortodoxă ne recomandă să
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de viață (Bayle a trăit 42 de ani și Bichat 31) Laënnec depășește repede greutățile începutului, păstrează în eul profund durerea unei copilării fără părinți și pasionat, inteligent, viguros, prietenos și modest, se dedică activ studiilor și cercetărilor medicale. Savantul ascet, ros de aceeași necruțătoare ftizie ca și Bichat și Bayle, nu cunoaște odihna. Experiența studiilor medicale de la Nantes se continuă la Hôtel Dieu, în Paris. Spirit complex și profund nu-și neglijează dragostea și pentru literatură, arte, filologie, științe, publică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spun că sunt autentice, Întrucât sunt posedate de geniul speciei, pe când individul uman transformă actul sexual Într-o moară a trupurilor ce se macină, macerându-se până când capătă damful impudic al hoitului. Din dorința de a se păstra puri, marii asceți Își Împuținează corpul așa cum se poate observa la un Francesco d’Assisi. Experiența negării trupului nu e decât o altă pervertire a individului ce vrea să-și Înfrângă condiția printr-o alienare și mai sofisticată. O, Sfinte Antoane, nici un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin văile șerpuitoare dintre ele umblau judecători și regi, cuceritori, profeți care consolau și amenințau, salvatori și reformatori ai omenirii, escroci, impostori, vizionari, preoți și auzitori de voci, călugări, trădători, mântuitori, prefecți romani, guvernatori bizantini, generali musulmani și prinți cruciați, asceți, pustnici, făcători de minuni și martiri. Până În ziua de azi Ierusalimul mai trage clopotele bisericilor În amintirea lor, le plânge numele din vârful minaretelor și Îi invocă prin incantații cabalistice și jurăminte. Dar acum, În clipa asta, părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
piatră, risipite printre livezi și bolovani. Umbrele dealurilor se răsfrângeau pe ele. De parcă acestea schimbau Între ele mângâieri tainice, care veneau din altă lume. Cândva umblau prin Ierusalim regi și profeți, mântuitori, reformatori ai lumii, lunatici care auzeau voci, fanatici, asceți, visători. Iar Într-o zi, În viitor, vor trăi aici În locul nostru alți oameni, complet diferiți de noi. Oameni inteligenți și stăpâni pe ei. Toată suferința noastră li se va părea desigur ciudată, de neînțeles, puțin stânjenitoare. Deocamdată, acum, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
altă parte“, câteva cuvinte tunate pe care silueta ce părea mai degrabă fragilă le strigase fluturând în vânt o mânecă goală peste capetele a zeci de mii de oameni. După ani de închisoare în perioada nazistă, se transformase într-un ascet. Un sfânt stâlpnic se făcea auzit. El chema la înnoirea națiunii. Din ruine trebuia să se nască, după voința lui severă, o Germanie socială și democrată. Fiecare cuvânt era o lovitură de baros pe fier. Împotriva voinței mele - căci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să realizeze că poarta e un giulgiu întins peste o oglindă. Că, de-ar deschideo, de cealaltă parte, ar găsi, la fel de disperați și nădăjduitori, pe alții aidoma lor. 12 Speranța de mîntuire e alibiul propriei mele căderi. Asta caută oricine: ascet sau narcoman, iubitor de agora sau sihastru. Speriat de imensul ochi reptilian pe care-l intuiește alături, fiecare se grăbește să se justifice, să se supună. Dar cînd ți-a apărut în față ocupînd cerul n-ai unde te ascunde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
prea semăna a dorință de uitare și a căință. Înțelegea ca pe o pierdere clipa acordată trupului, necesară, își zicea, totuși o pierdere pentru spiritul ce trebuie să recupereze. Într-o altă epocă a istoriei, ar fi fost un bun ascet. Ceva asemănător călugărilor medievali obsedați de o credință, ce își mortificau trupul pe care puneau prea puțin preț. Anacronic. Sau așa s-ar părea. Dar nu apuca să gândească și asta, nu se lăsa ademenit până la a gândi și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet veninul...
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
mască pe care n-o puteam lepăda, fiindcă și restul trăsăturilor erau la fel, nasul și bărbia prea voluntare, gura bine desenată, dar lipsită de cea mai vagă senzualitate (care zăcea totuși în mine), obrazul tras, laminat, ascetic, deși numai ascet nu eram. Cine să vrea să cunoască un astfel de om, când Vauvenargues spune că sîntem prea neatenți sau prea preocupați de noi înșine ca să ne cunoaștem mai profund unii pe alții? Cine a văzut niște măști la un bal
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Duhului Sfânt. Deci, acei eminenți iubitori de Dumnezeu ale căror suflete sunt mistuite de tânjirea pentru transformarea și transfi‑ gurarea lor după asemănarea divină, primesc impactul tera‑ peutic al suferinței. Fac aceasta fie ca martiri, dăruindu‑și viețile, fie ca asceți, negându‑și confortul și satisfacerea celor mai elementare dorințe. Este posibil ca, atunci când sunt Împovărați de o boală cronică, ce‑i face incapabili de astfel de acte voluntare de eroism, să Își ofere, ca sacrificiu ori ca jertfă, credința statornică
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În cărțile Tale și cuvintele lor sunt foarte tainice”277. 266 Suferința și creșterea spirituală La Pateric ni se povestește, printre multe altele, și despre sfârșitul pământesc al fericitului Stareț Paisie Aghioritul († 12 iulie 1994), poate unul dintre ultimii mari asceți și mistici ai Sfântului Munte. Starețul a dus o viață duhovni‑ cească foarte Înaltă. „Cine ar putea povesti cu vrednicie și În amănunt marile nevoințe și izbânzi ale Starețului : desă‑ vârșita nepătimire față de cele lumești, râvna lui fierbinte pentru credința
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]