1,264 matches
-
deja la Hipolit, dar aici ea este lipsită de orice conotație radicală. Hipolit găsea în această viziune metafizică un fel de refugiu ultim în fața „terorii istoriei”, în timp ce, la Theodoret, este vorba pur și simplu de reluarea unui topos al literaturii ascetice (uanitas uanitatum) și de transpunerea sa în registrul eshatologic. 2. Cel de‑al doilea text în care Theodoret vorbește de mitul Anticristului este comentariul consacrat Epistolei a doua către Tesaloniceni, redactat, probabil, între 435 și 437, așadar, ulterior lui In
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
zece triburi să primească din partea creștinilor un sens cu totul pozitiv, fiind identificate cu „poporul ascuns” al lui Dumnezeu, esenienii recunoscuseră în acestea pe strămoșii lor. Revalorizată și resistematizată, legenda putea legitima separarea lor de lume, modul lor de viață ascetică și mai ales poziția critică față de triburile din Ierusalim. Testamentul lui Neftali 6, 6‑7 (a doua jumătate a primului secol î.Cr.) și Martiriul lui Isaia 3, 2, scriere a cărei redactare finală datează din secolele al II‑lea și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
112‑123. . Este vorba, de fapt, de un vechi topos al filozofiei antice: înțeleptul trebuie să viețuiască după cum vorbește și să vorbească după cum viețuiește. Această dimensiune „existențială” a filozofiei antice pe care creștinismul o va asuma îndeosebi în manifestarea sa ascetică, a fost foarte bine nuanțată de P. Hadot, într‑o serie de scrieri și mai cu seamă în Exercices spirituels et philosophie antique, ed. a treia, Paris, 1993, și Qu’est‑ce que la philosophie antique?, Paris, 1995 (ed. rom
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru acceptarea lecțiunii (Δ4≅Ηj propusă de F. Macler și reluată de C. Carlier. . Traducere de C. Carlier, ușor modificată. . Vezi lista pasajelor în „Inventarul principalelor referiri la Anticrist în literatura creștină a primelor secole”, Anexa 2. . Prin anumite trăsături ascetice, ei pot fi comparați cu recabiții (Ier. 35,6‑10; cf. 3Rg. 10,15) și cu terapeuții lui Philon din Alexandria (De uita contemplatiua). Ideea care se desprinde este că la sfârșitul veacurilor lumea va regăsi starea paradisiacă originară (mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acesta, mântuirea devine un exercițiu sufletesc și spiritual/moral de purificare. Acceptarea privațiunilor fizice, retragerea din lume, adoptarea unei vieți sobre și izolate pentru a favoriza deschiderea interioară semnifică ieșirea și depășirea limitelor lumii, dar și a propriilor limite. Viața ascetică de renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Dumnezeu este iubire”, spune Sf.Ev. Ioan. În creștinism, iubirea este deschiderea către celălalt, este starea de comuniune. Ea este motorul universal al lumii, este ceea ce Dante numea „amor che muove il sole et l'altre stelle”. În creștinismul oriental, practica ascetică include o tehnică specială de comuniune mistică, reprezentată prin rugăciunea inimii sau practica isihastă (etimologie gr. hesychia = liniște; lat. tranquillitate animi = liniște sufleteascăă. Prin aceasta se urmărește obținerea unei iluminări interioare, care conduce către comuniunea cu divinitatea. Fericirea este forma
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Operație de unificare holistă din care, inutil poate de adăugat, rămân numai niște răsfrângeri care cu vremea s-au șters. Nu numai În Europa și, prin extensie, În Bucureștiul interbelic există o tot mai clară disociere Între nucleul semnificației tehnicilor ascetice, mistice și magice care țin de yoga, pe de o parte, și absorbția lor În universurile narativității populare și În folclorul magic, de cealaltă parte. Comentând, bunăoară, ciclul legendelor lui Gorakhn³th și ale discipolilor săi, scrie În 1954: „Evident, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În Histoire des croyances et des idées religieuses, vol. II, ¬ 145, care nu Înregistrează nimic nou. Chiar și În 1954, considera „puterile miraculoase” oarecum mai aproape de fachirism decât de tehnicile yoga, prin urmare mai legate de difuziunea populară a rețetelor ascetice (Y II, p.274), prelungind comparația cu șamanismul. Oricum, „la nivel magic «zborul» se număra printre siddhi-uri și putea fi obținut, fără deosebire, prin yoga, alchimie sau vrăjitorie”2 (Y II, pp. 284 și 304 n. 26). Problemele acestor siddhi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
jocul de oglinzi pe care Îl propune, e dictată de construcția nuvelei, În care toate personajele au fost pasive și fiecare, concentric, și-a definit așteptarea. Dar ce experiență Începe? Aflăm rapid că Zerlendi este nu numai inițiat În literatura ascetică și mistică indiană, dar și practicant. Pare neverosimil nu pentru criticul literar, ci pentru indianist, care nu poate accepta lesne că acest proces se consumă În atmosfera secretă a unei case burgheze din centrul unui oraș unde nici experiența mistică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
curente polare, asimilate cu soarele și luna, care conduc la experimentarea sfericității ca atribut al regăsirii stării primordiale. O astfel de practică, În mintea cititorului, deja poate trimite la semnificații oculte, chiar dacă e vorba de un exercițiu, de o rețetă ascetică, de un breviar funcțional cu sens preparatoriu 2. Dar chiar și medicina homeopatică, cel puțin În prima ei vârstă, așa cum funcționa În timpul lui Honigberger, a fost apropiată de anumite principii „oculte” ale menținerii sănătății 3. Oare toate aceste indicații tehnice
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
VASILE, starețul (1692 - 25.IV.1767, Bisoca, j. Buzău), scriitor religios. Copist de manuscrise slave, organizator al unui scriptorium, profund cunoscător al literaturii ascetice și mistice bizantine traduse în limba slavă până în vremea sa, V., originar din „Țara Rusească”, este autorul unor scrieri dedicate temei „rugăciunea lui Iisus”, alcătuite ca predoslovii la patru autori duhovnicești: Grigorie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Isihie Sinaitul și Nil Sorski
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
Antiohiei, al Alexandriei și al Ierusalimului. Predosloviile în care a vorbit despre această rugăciune au fost redactate în slavonă, dar imediat traduse în română și ulterior recopiate (aproximativ cincizeci și opt de manuscrise). Textul include pasaje cu imagini tipice scrierilor ascetice, păstrându-și încă puterea de convingere: „Când [monahul] sângur de sine, fără socoteală să nădăjduiaște, atunce ca lăstunul să sfăramă și cade cu cădere de mirare”; „Precum sabia cea cu doao ascuțituri ori încotro o vei întoarce taie cu ascuțitul
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
încotro o vei întoarce taie cu ascuțitul său cele ce să întâmplă, așa lucrează și rugăciunea lui Iisus Hristos”; „Nu [te lua] după basne proaste, adecă temăndu-te de lupi să nu mergi în pădure”. Într-unul din miscelaneele cu texte ascetice în slavonă copiate de V., pagini ce au nu doar o mare valoare spirituală, ci și una literară, a fost inclus și romanul alegoric Desiderie, de origine spaniolă, tradus în slavona rusă prin intermediar polon. Repere bibliografice: Paul Mihail, Schitul
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
volum Teatru. După 1944 semnătura lui V. (care își va oficializa numele de scriitor în 1950) nu mai poate fi întâlnită două decenii în publicații sau pe vreo carte. După moartea soției, în 1946, V. se refugiază într-o existență ascetică, lipsită de comodități elementare. Se dedică meditației și scrisului. Frecventează gruparea spirituală Rugul Aprins de la mănăstirea bucureșteană Antim, inițiată de Sandu Tudor, în jurul căreia se vor strânge numeroși intelectuali ai vremii. Interzisă în cele din urmă, după destrămarea grupului va
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
succint, ideile lui Bellah în sinteza lui Alvin J. So. Marea transformare s-a petrecut între 1600 și 1868 - în perioada Tokugawa. În religia Tokugava, salvarea a fost raportată la acțiunea morală (ca semn al salvării): munca stăruitoare, vrednicia, atitudinea ascetică în consum devin valori centrale tocmai grație sistemului religios care le-a putut promova. Iată maximele din cadrul acestui sistem spiritual (precizând că ele au trecut asupra comportamentului noii clase întreprinzătoare din Japonia): - gândește-te întotdeauna la protecția divină; - nu neglija
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vândut averile, a împărțit banii săracilor și s-a retras într-o peșteră pentru a medita asupra soteriologiei hristice. Admirația pe care a stârnit-o i-a atras discipoli. S-a constituit o comunitate care îi imită modul de viață ascetic, dar Antonie nu a organizat-o într-o instituție: fiecare sihastru și-a găsit o peșteră în care exersa viața ascetică. În alte părți însă, comunitatea s-a organizat în instituție inițiatică, cenobitică. Așa s-a întâmplat în Egipt. Pachomius
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care a stârnit-o i-a atras discipoli. S-a constituit o comunitate care îi imită modul de viață ascetic, dar Antonie nu a organizat-o într-o instituție: fiecare sihastru și-a găsit o peșteră în care exersa viața ascetică. În alte părți însă, comunitatea s-a organizat în instituție inițiatică, cenobitică. Așa s-a întâmplat în Egipt. Pachomius (290-346) a organizat în jurul anului 320, la Tabennisis, pe malul răsăritean al Nilului, o mănăstire în care se imita exemplul său
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
7.2. Regula monachorum - un curriculum educațional?" Opera lui Pachomius a fost completată de Vasile din Cezareea (330-379). Acesta nu era soldat, ci un erudit format la școlile înalte din Atena și Constantinopol. Se dedicase, la 27 de ani, vieții ascetice scârbit de „modul de viață lumesc”. În 370, renumele de „bun creștin” i-a adus rangul de episcop al Capadociei. Și-a păstrat rangul până la moarte, folosindu-și autoritatea pentru a consolida sistemul monastic răsăritean. A conceput, în acest sens
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și viața îmbelșugată 25. A fost aproape un cataclism, deoarece mai toți episcopii din secolul al V-lea proveneau din bogate familii aristocratice 26. În secolul al VI-lea deja ei nu puteau să acceadă ierarhic decât dovedind o viață ascetică obținută prin imitatio Christi. Ruperea clerului de cultura profană nu a fost lipsită de primejdii. Conciliul de la Arles din 525, constatând că s-au înmulțit enorm credincioșii și bisericile, și-a pus problema recrutării a cât mai multor preoți 27
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
printre anthropoi pentru a se oferi ca exemplu. Există un Ulise al sofiștilor - zugrăvit ca un mare maestru al șireteniei oscilând între loialitate și perfidie; există un Ulise al cinicilor - model de ființă care poate îndura totul ducând o viață ascetică, dar liberă; există un Ulise al stoicilor, preluat și de platonicieni - biruitorul monștrilor, adică înțeleptul victorios în lupta cu pasiunile; există și un Ulise al neoplatonicilor - figură de inspirat mistic care o anticipează pe cea hristică. Și mai există și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
chiar la cel mai înalt nivel de partid și de stat. Fostul scriitor de curte, membru al CC al PCR, răsfățatul familiei conducătoare, invocă destăinuiri ale unor comuniști de frunte, comparși ai lui Gheorghiu-Dej, potrivit cărora acesta nu trăia deloc ascetic în lagăr; îl arată pe Hrușciov beat mort, de țuică de Văleni, scuipându-l pe Ceaușescu, menționează că în timpul războiului Emil Bodnăraș, arestat ca spion sovietic, a fost curând eliberat și „circula prin țară ca vodă prin lobodă”, nu fără
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
veritabile breviare ale concepțiilor sale umaniste. Textele care au făcut faima de literat a lui N. au fost însă, datorită și posibilităților de circulație sporite, traducerile. Cărturarul a tălmăcit din latină în slavonă, cu deosebit talent și aplicație, cunoscuta scriere ascetică De imitatione Christi atribuită lui Thomas a Kempis. Exercițiu de durată și acțiune programatică, traducerea introducea pentru prima dată în mediul ortodox est-european o lucrare catolică a cărei popularitate a concurat la un moment dat cu cea a Bibliei. Textul
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
de la Kiev (mănăstirea Bratska), în schiturile mănăstirii Poiana Mărului, iar între 1746 și 1763 își desăvârșește învățătura la Muntele Athos. În formația sa o importanță decisivă au avut-o călugării din Țările Române, buni cunoscători ai teologiei și ai practicii ascetice. La întoarcerea de la Muntele Athos a organizat o obște împreună cu călugării care îl însoțeau, poposind la mănăstirea Dragomirna, apoi la Secu și în sfârșit la mănăstirea Neamț (1779-1794). Călugărilor veniți de la Athos li s-au adăugat mereu alții, astfel încât la
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
care trebuia să ducă spre vederea „luminii de pe muntele Tabor” începe prin postularea opțiunii în afara oricăror presiuni: „Cine vrea la aceste virtuți să ajungă...”. Alegând „calea de mijloc” (Antonie Plămădeală), traseul ghidat de măsura obișnuită a lucrurilor, străin de exaltările ascetice, dar condamnând vehement - cum face o superbă „cuvântare” intitulată Spunere și încredințare pentru frica și dragostea lui Dumnezeu - ipocrizia morală, isihasmul lui N.B. își adaugă o trăsătură ce ține - spun cercetătorii - de spiritualitatea românească. Drumul spre perfecțiune conturat de cărturarul
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
tinzând o șlefuire morală, teologică și, evident, politică, toate comentate spre consolidarea „învățăturilor”. Fragmente alese, cu intenții bine conturate, din Cărțile Regilor, din Cuvântul de laudă compus de Eftimie al Târnovei în cinstea împăraților bizantini Constantin și Elena, din scrierea ascetică Viața sfinților Varlaam și Ioasaf, din texte ale scriitorilor epocii patristice închipuie o antologie exemplară și - s-a zis - originală (ca structurare) în câmpul literaturii parenetice. În cea de-a doua secțiune sunt cuprinse sfaturile propriu-zise: politice, militare, diplomatice, de
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]