41,209 matches
-
îl citisem, pasionat, habar neavând nici când trecusem de Chitila, pe care eu nu pot s-o sufăr... O dată, îi povestisem criticului întâmplarea și el a zâmbit, neîncrezător, închipuindu-și că exgeram. Dar nu puneam de la mine nimic, din contră, ascunzând faptul că, în sinea mea, uneori îl socoteam un geniu, dificil, după unii, însă mie părându-mi-se un scriitor sincer, dârz, franc în confuzia glumeață, română. Un cărturar cu totul ales. Egal, previzibil, măsurat în tot ce scrie, într-
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
robă ce visa fastuos, dar care trăia fastidios. 4. Muzica de gabardină a Renașterii, cu pronunțate nervuri oblice aplicate și pe față și pe dos, s-a purtat, paradoxal, cu lejeritate, în ciuda buzunarelor cusute cu ață albă, în care se ascundeau cheile centurilor de castitate migălos securizate. 5. Muzica de brocart a Barocului s-a distins prin podoabele și înfloriturile ei, garnisite cu fir de aur și de argint, ce însăila, pe de o parte, tivul decadenței în care sfârșea Renașterea
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
și de-atunci încoace, pentru acribia lui de filolog, demonstrată întâi în editarea operei lui I. L. Caragiale, începută (1930) de Paul Zarifopol. Lui Eugen Lovinescu, Șerban Cioculescu îi oferea "spectacolul ciudat al unui spirit vioi, vindicativ, agresiv, căutând să-și ascundă zelul partizan în tranșeele amănuntelor și considerațiilor de ordin bibliografic, istoric, documentar, comparând ediții între ele, cercetând variante și varietăți, restabilind puncte și virgule, discutând cu gravitate date minime, aducând obiecții infinitezimale și inutile, în ton doct și peremptoriu; spectacolul
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
acel ego pe care nu-l vede nimeni, pe care nu-l prinde nici o oglindă, la care are acces numai cel care scrie. Scriitorul arată, așadar, în autoportret, un eu al său, necunoscut tuturor celorlalți, un eu orgolios și tiranic ascuns sub masca timidului sau un eu vulnerabil și chinuit ascuns de o personalitate intimidantă. Spunînd eu, scriitorul îi ajută pe ceilalți să treacă dincolo de imaginea pe care ochii lor, ca două banale oglinjoare, o iau prizonieră cînd îl privesc. În
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
nu-l prinde nici o oglindă, la care are acces numai cel care scrie. Scriitorul arată, așadar, în autoportret, un eu al său, necunoscut tuturor celorlalți, un eu orgolios și tiranic ascuns sub masca timidului sau un eu vulnerabil și chinuit ascuns de o personalitate intimidantă. Spunînd eu, scriitorul îi ajută pe ceilalți să treacă dincolo de imaginea pe care ochii lor, ca două banale oglinjoare, o iau prizonieră cînd îl privesc. În autoportretul pictorului lucrurile stau exact pe dos: el își caută
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
scap de "eu". Nu pot să scriu dacă nu mă descriu. Și, într-adevăr, în poeme, în jurnale și contrajurnale, în articole și eseuri, în romane îl regăsim mereu pe O. Paler și gândurile care îl frământă. Înainte de 1989 se ascunsese în spatele diverșilor eroi imaginați sau extrași din mitologie și istorie, rostind, prin gura lor, adevăruri care nu puteau fi spuse altfel. La începutul anilor "90, s-a implicat în viața cetății, amăgit inițial de acea deschidere și dezamăgit, apoi, de
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
azi pentru aducerea informatorilor și agenților la stâlpul infamiei. Dar trebuie să-i știm și, mai ales, trebuie să știe că noi îi știm. Dintre cei care dădeau note informative despre Ion Petrovici, în anii "60, cea mai harnică sursă, ascunsă sub numele de cod "Marcu Filip", era la rîndul lui profesor și fost ministru, lucra în sectorul cultelor și provenea din mediul teologic. Ionel Necula spune că există în dosar destule semne identitare pentru a fi recunoscut. Cronicarul, care era
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12506_a_13831]
-
identitare pentru a fi recunoscut. Cronicarul, care era copil în epocă, nu-și poate da seama despre cine e vorba, cum nu l-a depistat nici pe informatorul care "trecea drept un cunoscut critic și teoretician literar" și care se ascundea sub pseudonimul... "Călinescu". Acesta din urmă - reiese din dosar - l-a însoțit la 1 august 1961 pe Ion Petrovici într-o vizită la soția fostului secretar general al PN}, Mihai Popovici. La conversația pe teme culturale, precizează "sursa", a participat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12506_a_13831]
-
că visul meu e să-l văd în fața mea gol, să-l pot mângâia. Dar nu știam c-asta-nseamnă să fii domnișoară; nici că asta poate fi pentru mine-o problemă. Instinctiv, singurul lucru pe care-l puteam face era s-ascund. Până m-am hotărât și m-am dus pe ascuns la părintele Vicenç. - De ce? - Fiindcă-așa se făcea. Părintele Vicenç era deja bătrâior; dar avea faimă de om înțelept și cumpătat și eu credeam c-ar putea să-mi explice
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
vocea contrapunctică a exilatului oscilînd între umilitatea credinciosului și fulgerele sarcastice ale expresionismului social pe care poetul le-a exersat încă de la începuturile sale. Cotruș surprinde în linii aspre figura nefericită a minerului strivit de o implacabilă exploatare ce se ascunde sub dezmățul propagandistic al pretinsei "vieți libere și fericite": "Sîngeră, miner român, pîn'la istov,/ gata să mi-l dai pîn' și pe Stahanov!// Nu-i timp pe-aici de stat și de oftat!/ E oare ăsta raiul ce-ai
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
vândă o marfă plină de "aurul și argintul" marilor valori sub învelișul frumos colorat al întâmplărilor din copilărie. Creangă ar avea două tipuri de cititori: cei care gustă întâmplările "realiste și banale" și cei care înțeleg că sub ele se ascund "tipare pline de gravitate". "Pactul" despre care e vorba se stabilește între Narator (instanță superioară eului biografic I.C.!) și "cititorul ideal", care înțelege subterfugiile textului. Cu o naivitate (totuși) simpatică Mircea Moț explică, didactic, care e "esența literaturii" ("e important
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
o exprimare hrisostomică, creștinul milostiv devine mâinile și picioarele lui Hristos Care răspunde, prin el, rugăciunilor celor neajutorați, strâmtorați, cuprinși de boală sau de oarece suferință, care au cerut cu ardoare lui Dumnezeu să-i ajute. Însă Același Hristos Se ascunde cum numai El știe sub chipul celui flămând, însetat, străin, gol, bolnav, în temniță etc. (Mt. 25, 34-45). Deci, pe de o parte, Hristos Domnul este Tămăduitorul Care compătimește și vindecă și, pe de altă parte, Bolnavul care este tratat
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
vieții pământești caduce - aceasta mai ales bolnavilor aflați într-o stare terminală sau celor cărora li s-a comunicat un diagnostic letal sau un prognostic infaust -, apoi supuneau dezbaterii și cauzele bolilor, precum și faptul că în durerile fără voie se ascunde mila lui Dumnezeu, învățându-i că suferința trupului este purificatoare (căci așa cum focul curăță rugina de pe fier, așa boala curăță păcatul omului), și mai ales că nu sunt singuri pe acest drum al suferinței, căci Hristos suferă cu fiecare, până la
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
n-o pune în scenă, nu o joacă și nici nu aparține publicului, rămânând în schimb un intermediar dubios între cei ce fac spectacolul și cei ce-l receptează. Sigur, statutul secretarului literar ține și de statura lui intelectuală. Nu ascund că eram socotit eminența cenușie a teatrului, dar și principalul vinovat. Precum și țapul ispășitor Ťla o adicăť. M.I.: Și asta nu dă uneori și o anumită satisfacție? B.E.: Ați văzut mulți țapi ispășitori fericiți de condiția lor?! M.I.: Am văzut
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Românii reale". Virgil Ierunca s-a înscris - prin viață și prin operă - în acest ,spațiu blestemat" al istoriei țării noastre. Cu prețul sacrificării. De aceea, unii dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape au putut observa că Virgil Ierunca își ascunde, cu pudoare, o profundă tristețe identitară. Nu-mi aduc aminte să-l fi văzut vreodată rîzînd degajat. Cu o maximă demnitate el pare a-și fi trăit anii lungi de exil într-o gravă tensiune. ,}ara întristării", ,România, altădată senină
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
în rând cu Grobei, cu Rogulski, cu Minda și cu celelalte mari personaje ale lui Breban, deținătoare de stare civilă în proza românească. Acest Mârzea, care lasă tuturor impresia ușurătății, a nepăsării, a trăirii numai în orizontul clipei, nutrește în ascuns un mare plan, un proiect maximalist de construcție, acela de a crea un om cu destin. Nu de a se crea pe sine ca om cu destin, ci pe altul. Dispune de mari energii, de clarviziune socială, de inventivitate, de
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
Dar poate că tocmai de aceea o carte ca aceasta merită să fie luată în seamă, fiindcă în ea poți găsi, etalată într-o formă directă, natura intimă a autoarei noastre. Sînt cărți în care autorul nu reușește să-și ascundă, în spatele tehnicii scrisului, fondul propriu al ființei sale, și tocmai asemenea cărți sînt porțile cele mai nimerite spre a intra în lumea ascunsă a personalității lui. Iată de ce Obolul visului merită toată atenția: departe de a fi o capodoperă, ea
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
tăcere,-n sita-i deasă, reveria. Poza Cum să fii sincer când o mască, ce,-apoi, se-aruncă la gunoi, mai fiecărui' dintre noi îi face-o față ca de iască? Înțepenim încă de mici în mucavaua ce dezvoltă pe-ascuns o pseudorevoltă de gang, - ce n-are, însă, nici un preț, pe străzi, în preistoric decor sau în Hotelul Warwick; pe care-aș da-o-n dar, căci nu e nici o nevoie de-o statuie pe care n-ai cum
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
divorțul" (p. 49). Oarecum paradoxal, deși nu este, cîtuși de puțin, un roman autobiografic, Degete mici are un personaj memorabil: naratorul însuși. Departe de prototipul naratorului omnisicient din secolul al XIX-lea, acesta este un om obișnuit, care nu își ascunde crizele de ulcer și tentativele eșuate de a se lăsa de fumat, dar nici preocupările stilistice sau incertitudinile în ce privește informațiile legate de personajele sale. Autoironia caracterizează fiecare apariție a vocii auctoriale la nivelul textului: ,Se prea poate ca tanti Jeni
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
în care Oshima flirtează cu genul porno - japonez, cunoscut ca "filmul roz" - o făcuse și în Plăcerile cărnii, dar lungmetrajul de față - pe care eticheta de "hard core" are ce căuta - e un atac la adresa cenzurii care, afirmă Hiroshi Komatsu - ascundea sexul și permitea violența. Propriu zis, întreg filmul e o succesiune de acte sexuale, ai căror protagoniști sunt Kichi și Sada, o prostituată, acte filmate "crud", iar eros degenerează în thanatos cum era și de așteptat. Inspirat de o întâmplare
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
figuri retorice în stare să sfîrșească prin a se comporta ca harfiile din poveste: strică tot ce ating. În schimb, descopeream un stil spumos, pe alocuri frapant, care face capital din ideile intermediare și care nu poate, în nici un caz, ascunde voluptatea scăldatului în marea muzică, a jocului cu valurile ei, a imersiunilor ori surfing-ului, înotării spre țărm sau, dimpotrivă, spre larg, întotdeauna cu gîndul și sufletul la comorile pe care arta sunetelor le are în proprietate. V-am citit
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
fel să mă apropii cît mai just de astfel de texte carora li se zice, totuși, poezie. În ciuda frustrării, astfel de momente în care criticul se vede neputincios îi creează și satisfacția că literatura mai are zone misterioase, unde se ascund minunății nebănuite. Deși se pot citi și distinct, cele două cărți au fost gîndite împreună și se înfățișează ca două acte poetice gemene. Ele sînt, cu siguranță, experimentul anului și, probabil, și cele mai frumoase și mai interesante cărți de
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
de exerciții, bazate în prea mare măsură pe deducții și aproximări. Nu voi putea evalua corect ce se întâmplă în jurul meu, îmi spuneam, decât numai dacă mă iau după date controlabile. Refuzam să iau în considerare fapte care mi se ascundeau vederii, chiar dacă le presupuneam existența. Aceasta se întâmpla însă mai demult. Azi nu mai sunt atât de sigur că ceea ce văd chiar așa și este și nici nu mai resping ideea existenței ,forțelor din adâncuri", apte să manevreze evenimentele după
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
noi), ce anume l-o fi apucat pe acel soldat german să tragă într-un trecător ovrei, un om matur și oarecare, rămîi destul de descumpănit. L-o fi enervat faptul că jidanul făcuse rost de o pîine și, în loc să o ascundă în sacoșa de pînză, îndrăznea să o țină cu demnitate sau cu inconștiență la vedere? Era beat turtă acel militar și voia să se asigure că amețeala datorită alcoolului nu-l împiedica să nimerească totuși o țintă în mișcare? Pusese
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
dreapta: Cînd vine prietena albă/ un chip îmi sare din sare/ prea repede, / prea repede mi se consumă/ mișcarea căzînd în mișcare." Sau: ,cineva ne caută, ne adulmecă și ne paște/ ca pe ultima iarbă, acum atît de des/ ne ascundem ocolind oamenii/ cu întîmplările lor de neînțeles." Ecourile atît de distincte, la lectură, sunînd ca muzicile de harfă în vremea... dodecafonică de azi, ale poeziei anilor '60... Ultimele scrise înaintea plecării în Suedia și reținute în Puterea morților asupra celor
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]