747 matches
-
ei este de un gen special; deși absurdă, face o impresie mai puțin șocantă, pentru că nu trece prin mintea și prin judecata ei. A avea de a face cu ea înseamnă a te supune unei sclavii; tirania ei este fără ascunzișuri; nu se coboară până la a o colora cu aparențele prieteniei. Spune cu ingenuitate că are nenorocul de a nu se putea lipsi de niște persoane de care îi pasă prea puțin: și dovedește asta prin fapte. Poți s-o vezi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Fleur Adcock: Convenția sentimentului în poem Născută în 1934, în Noua Zeelandă, Fleur Adcock se numără printre poetele care nu se tem de propria biografie sau feminitate. Ea mărturisește că-și folosește propria viață ca suport narativ, își descrie afectivitatea fără ascunzișuri, fără nici cea mai mică dorință de a-și masca identitatea. Având în vedere că poeții Desperado de obicei mai ales în ultima vreme se ascund după istorii inventate, își apără cu grijă intimitatea, trebuie să vedem în Fleur Adcock
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lungă (câteva zecimi de ms), as astfel încât se produce un evident efect Doppler. Acest e efect este folosit de lilieci pentru prinderea insectelor după bătăile aripilor chiar și în desimea de crengi și frunze. Deseori rinolofidele folosesc strategia vânatului din ascunziș, asemănătoare cu cea a păsărilor (muscari). Arealul familiei cuprinde: Europa, Nordul Africii, Peninsula Arabică, partea de sud a Asiei până în Noua Guinee și Australia. Se întâlnesc patru s specii: Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Rhinolophus blasii și Rhinolophus mehelyi, dintre care
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
nu e nici prima, nici ultima dată când procedăm astfel - și să îl credem, provizoriu, "pe cuvânt", abținându-ne de la orice interogare a "viziunii despre lume" care face posibil accesul său la discurs în genere pe calea clară, lipsită de ascunzișuri, de scurtături sau de obstacole a convingerii că limbajul exprimă realitatea, unica realitate disponibilă criticismului retoric, realitatea pe care omul o construiește prin mijloace discursive, această "construcție" constituind însuși sensul acțiunii simbolice umane în interacțiunile sociale. Întorcându-ne la analiza
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
mort: „Deodată cerul dispăru și eu am rămas singur într-un gol nesfârșit și întunecos, întins parcă pe o masă suspendată. Nu mai era nimic și nimeni decât spaima care se revărsa din mine ca o lumină ce umple toate ascunzișurile, o lumină întunecată. Era ea. Ea celei care nu ia putut sta nimeni niciodată împotrivă.” (idem) Apoi îl aud cum delirează, cum își strigă surpriza de a fi întâlnit un miros de crin înflorit, nu înainte însă de a-și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
luxuriantă de viziuni e copilăria! Cu-al său "sieben Jahre sind vorbei", spectrul crea o scansiune în curgerea vremii, un nimic de care depindea posibilitatea măsurării ei, o simplă ruptură, fără de care însă vremea n-ar fi avut glas. Din ascunziș, copila ițea capul ca sa-l zărească pe furiș. Venea mult mai des ca Moș Crăciun și n-aducea niciodată nimic, absolut nimic, afară de un curent de nedumeriri confuze, ca atunci când ușa și fereastra unei camere se deschid simultan și perdele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
apoi oastea lui Daniel Romanovici, cu toată vitejia acestuia, care nu a părăsit bătălia decât târziu, deși a primit o săgeată în piept, și, în cele din urmă, Matislav de Halici și Kotian. Cu caii bine odihniți, mongolii, ieșind din ascunzișurile lor, se întreceau în urmărirea și săgetarea fugarilor. „Bătălia - scrie Ibn-el-Asîr - a fost una din cele mai înverșunate și a ținut mai multe zile; dar în sfârșit tătarii au ieșit învingători, cumanii și rușii fiind cu desăvârșire înfrânți. O fugă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în câmpie, adăpostindu-se în pădurile de la liziera cu șesul. Acolo, au confecționat un mare număr de manechine (păpuși), pe care le-au așezat călare pe acești cai de rezervă, lăsați în grija câtorva oșteni, ce trebuiau să iasă din ascunziș în ordine de bătaie, la un semnal și moment anumit. Episcopul sus-numit și comitele Bochi, necunoscând tactica de luptă a inamicului, s-au avântat în șes numai cu garda, fără grosul trupelor, și au dat năvală asupra coloanei de tătari
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ceată de mongoli invadează insula dinspre uscat, și ucide pe toți bărbații și femeile din ea. Cadavrele au rămas neîngropate timp de 20 de zile, pentru că nici unul din locuitorii satelor din jur, adăpostiți prin păduri, nu îndrăznea să iasă din ascunzișuri de teama lor. Nemaiavând pe cine omorî și jefui în regiunea Bihorului, fiindcă locuitorii satelor umpluseră codrii, mongolii au început a străbate desișurile pădurilor, văgăunile munților și adâncurile văilor, timp de mai bine de o lună de zile și, fiind
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dovedesc dureroase pentru Anaïs, care-i reproșează soțului ei că este "sensibil în toate cele, dar complet orb în acest domeniu". La urma urmei, ce importanță are, cugetă totuși tânăra soție, care află în această căsnicie "un adăpost, un tihnit ascunziș întunecos și sigur". Hugo, care devenise între timp bancher în domeniul afacerilor, asigură toate necesitățile materiale, ceea ce-i permite tinerei femei să se consacre cu totul scrierii jurnalului său. În schimb, Anaïs, asemenea celei mai tradiționale dintre neveste, se supune
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
schimbării istoriei, poate avea semnificații diverse. Important rămâne a se cunoaște că, În acele Împrejurări, cănd instituția opresoare care s-a numit securitatea română, sora mai mică a NKVD-ului sovietic, dar cu ambiția să-și depășească maestrul În cruzimi, ascunzișuri și eficiența, servind din plin puterea comunistă, ai cărei activiști cu sarcini speciale erau oamenii ei, lupta să pună În practică țelul de a transforma România Într-o Închisoare a tuturor românilor, dar mai ales a intelectualilor și În general
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
între care curajul rămâne elementul principal, determinant, ca și spiritul de inițiativă, încrederea în sine.” Henri Coandă 129. „Un bun și adevărat articol, ca să nu mai vorbim de o carte de critică, este o autobiografie intelectuală cuprinzătoare și integrală, fără ascunzișuri, fără ocolișuri, fără puncte nodale neclare, trecute cu prudență sub tăcere și mă întreb dacă nu aceasta dă valoare oricărei activități umane: lipsa de prudență, dezvăluirea de sine. Loc de întâlnire, deci a inteligenței cu curajul. Se spune că inteligența
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
semn vorbim acum, ne oprim puțin asupra celor lăsate în piatră, marmoră și bronz. Și Iașul este plin de asemenea "semne". Dacă prin scris ne rămân memorii, confesiuni, amintiri, descrieri, însemnări meditative, iscoditoare, sentimentale, grave, cu frământări sufletești, înclinate spre ascunzișuri umane sau exteriorizate în diverse maniere, prin artă semnele fixate în edificii de genul bronzului de Paciurea, albastrului special al lui Bălașa sau geometria metafizică a lui E. Tăutu capătă altă semnificație și altă rezonanță. Brâncuși afirmase undeva că "am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
altfel, mai mult rupt de prezent și mult mai legat de trecutul ce nu se supune cu ușurință dezvăluirii. Avem senzația că intactul univers sensibil s-a tot retras din privirile noastre, nu se vrea admirat de ochiul banal, preferă ascunzișul, singurătatea. Și totuși, acest univers, acoperit de multe straturi temporale, așteaptă să vadă și el lumina, să se bucure încă de viață, așa cum cineva s-ar trezi dintr-un somn lung și plin de vise la odihna ființei din prezent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
domoală. Dar starea de suferință și neliniște l-a părăsit demult pe cercetătorul nostru, corpul lui întins la pământ era neînsuflețit, nu mai putea să vadă că a apărut curcubeul, că era albastru cerul și că păsările ieșiseră vesele din ascunzișuri. Mult mai târziu, un trecător îi luase hârtiile din buzunare, le uscase bine și cu o lupă reconstituise textul miraculos. După lectură, posesorul manuscrisului era fericit, aflase unele taine pe care nu le-ar fi știut niciodată. Și asta grație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
misiunea unui diplomat. De aceea i-am răspuns că mă voi ocupa de aproape de această chestiune și, cu toate mijloacele reduse pe care le are la dispoziție o legație, sper să pot trimite date importante. Convorbirea devenise fără prea multe ascunzișuri. L-am întrebat, atunci, de unde credea el că venea zvonul despre oprirea plecării mele. "De la persoane cunoscute de dumneavoastră, că s-au ocupat întotdeauna cu informațiile false și cu intrigile", a fost răspunsul său. Mi-am dat seama imediat de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
să nu coborâm din căruțe, să nu ne așezăm pe zonă... Așa începe o nouă etapă a vieții familiei noastre, drama cu neajunsuri, suferințe și dureri, care ne-au cuprins deopotrivă. Am trăit spaima bombardamentelor de la Ploiești, găsind scăpare în ascunzișuri și tranșee. Apoi, ce greu a fost în perioada foametei, când părinții căutau hrană pentru supraviețuirea noastră. De aceea n-am avut stabilitate, căutam mereu locul unde să rămânem definitiv. Timp de un an am rămas singură printre străini crezând
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
care făceau pământul atât de lunecos... Apoi plecă, fără să știe Încotro. Trecu prin păduri, trecu prin vaduri. Țara Începea să se trezească după furtună. Întâlni oameni speriați, Însângerați, galbeni de foame și de oboseală, care ieșeau cu fereală din ascunzișurile lor. Unii Încercau să-i vorbească. Dar Simeon, cioplitorul În piatră, trecea Înainte ca o fantomă, fără să audă, fără să răspundă, fără să se oprească. Îl lăsau În pace. Nimeni nu se mira de nimic. Ajunse după un timp
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
auziră tropote. Hugo, care coborâse o bucată de drum ca să poată vedea mai bine În lumina tulbure a dimineții, se Întoarse la ceilalți, șoptind: — Sunt doi călugări. Nu-i omul nostru. Oricum, fiți cu băgare de seamă și stați În ascunzișuri până ce vă dau un semn. Trecură câteva clipe și tropotele se auziră din ce În ce mai aproape. Curând, după cotitură apărură două mogâldețe călărind pe asini scunzi. Ca și cum ar fi vrut să-i asigure pe ucigași că nu sunt cei așteptați, unul din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi ascuns bărdaca de vin să nu mi-o găsească nemernicii! M-am gândit tot timpul că ar fi trebuit să-l Înștiințez pe Johannes, dar nu mai aveam cum. Căzusem și eu În cursă. Dacă aș fi coborât din ascunziș și ar fi pus mâna pe mine, nu mai scăpam a doua oară. Toată pădurea foia de soldați, o Împânziseră. Îi vedeam de sus cum se ascundeau după copaci, ca și cum ar fi așteptat ceva. Am stat destul acolo sus și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
au legat pe cal și-au plecat. În frunte călăreau cei doi, blestematul de Eglord și ticălosul de maestru de vânătoare, vorbind Între ei ca doi buni prieteni. Am așteptat până ce nu s-a mai auzit nimic, am coborât din ascunziș și i-am urmărit de departe, ca să văd Încotro o iau. Au luat-o spre Molsheim, așa cum bănuiam. Am alergat În sat și l-am trimis pe nepotul meu ca să-i dea de veste lui Johannes. Apoi am așteptat aici
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
albastru cum nu cred să mai fi văzut în alte locuri. Uneori, pisicile gospodăriei tresăreau violent când avioanele, care brăzdau cerul cu dâre albe și subțiri, depășeau zidul sonic. Bubuitura le făcea să sară în sus, liniștindu-și fuga prin ascunzișuri. Eu priveam bicicleta sprijinită de peretele casei. Îmi făcea cu ochiul, așa pot descrie ce simțeam atunci. Hotărât, așa deodată o încălecai, și dus am fost! Plecam într-o aventură riscantă, așa gândeam, numai că după coborâșul de câțiva kilometri
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
unele mișcări conjuncturale, acest juriu și grup scriitoricesc atașat Concursului au rămas neschimbate. Cu o foarte bună publicitate făcută prin serviciul de specialitate al Postului Național de Radio, Concursul a putut fi cunoscut în toată țară, până în cele mai îndepărtate ascunzișuri ale ei, de aproape toți cei interesați. Nu exagerez cu nimic afirmând că într-un singur an, pe adresa concursului. soseau cu poștă șapte, opt sute de plicuri de corespondență. Am reușit, ajutați de mai toate instituțiile de cultură județene, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se vor filma reciproc în timpul partidelor de sex, staruri porno apărând în roluri secundare. Ideea era de a face Sodomania să arate ca Aventuri la firul ierbii. Capitolele se intitulau: „În gură“, „Regina silicoanelor“, Porta-John“, „Triunghiul întreprinzător“, „Balcoanele ei“, „Clitoriștii“, „Ascunzișul“, „Taco roz-păros“, „E prea mare pentru tine?“ „Știi ceva, chiar n-am nevoie de o parteneră acum“, „Ascultă, trebuie să prind un avion dis de dimineață bine?“ „Hei, ți-ai făcut timp să-mi ridici hainele de la curățătorie?“, „Probabil voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noastră. Singura noastră consolare: nimic mai rău nu ni se putea întâmpla. Nu vroiam explicații pentru că acestea nu făceau decât să-mi evidențieze eșecul (iubirea ta n-a fost decât o mască, măsura minciunilor tale, adultul iresponsabil la ananghie, toate ascunzișurile tale, atracția sexuală mecanică, tatăl căruia nu-i păsa de nimic niciodată.) Cazul a primit, la început, o atenție substanțială din partea mass-mediei, dar pentru că Jayne a refuzat să participe la parada de suferință care i se cerea, presa și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]