743 matches
-
Dacă ei fac asemenea fapte - și nu fapte mărunte - atunci ce mai putem spune de un drept credincios de rând? ― Grea întrebare, fiule. Cât despre iertare, nu e nevoie, fiindcă nu ai făcut altceva decât să-ți spui gândurile, fără ascunzișuri. Adică fară “meșterșug”. ― Și totuși, te întreb, părinte: de ce făceau ei asemenea fapte? ― Nu știu dacă răspunsul meu va fi cel așteptat de tine. Încercarea mea de a-i înțelege pe egumenii acelor mănăstiri care au săvârșit fapte cu “meșterșug
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tale, părinte, pentru o sută de motive... Bătrânul mă asculta, dar vedeam bine că era cotropit de alte gânduri. “Nu-ți frământa mintea cum să pătrunzi în gândurile bătrânului, fiindcă nu ai nici o șansă. Mintea unui călugăr poate avea multe ascunzișuri, pe care noi, muritorii de rând, nu le putem pătrunde” - m-a atenționat gândul de veghe. Am rămas ca omul care n-are nici o speranță de ajutor. “Ce-o fi vrut să afle cu adevărat bătrânul de la mine?” Nu am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Mă duc la părintele, acum, să-i spun să vină și să sfințească locuința. Că, de-acum, voi avea o viață de fericire. Ce? Nu vă vine a crede? Duceți-vă și vedeți. Că totul a fost fără pic de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să-i spun să vină și să sfințească locuința. Că, de-acum, voi avea o viață de fericire. Ce? Nu vă vine a crede? Duceți-vă și vedeți. Că totul a fost fără pic de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-o minunată
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu-ți dă dreptul să-i ceri și ei să se hotărască la fel de repede. Uită-te la penisul tău, când e excitat: e drept, tare, aproape strălucitor. Uită-te apoi la sexul unei femei: e întunecos, misterios și plin de ascunzișuri. Îi așeza cu afecțiune palmă pe creștet. Tot la fel, sentimentele lor sunt mult mai complexe, de aceea este nevoie de mai mult timp pentru a-și dezvălui secretele. Dar atunci când ajung să ia o hotărâre, de cele mai multe ori este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Hiro Tavaeárii, oceanul este imens și pe el există mii de insule, răspunse acesta, cu glasul sau apăsat, de om obișnuit să vorbească puțin. Însă e clar că, dacă ei au putut ajunge până la noi, si noi putem ajunge până la ascunzișul lor. —Ai comandă navă? —Bine-nțeles. Însă nu vă pot garanta victoria. Nici macar întoarcerea. —De victorie avem grijă noi, războinicii, răspunse Roonuí-Roonuí. Condu-ne până la vizuina piraților ălora și-ți jur că ne vom întoarce cu tot ce ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai amâne hotărârea cu câteva zile, având însă grijă că, din acel moment, nimeni să nu-și mai asume riscuri inutile, iar restul zilei îl dedicară delicatei sarcini a ridicării Mararei de pe fundul lagunei. Pentru asta, scoaseră mai întâi din ascunzișul ei mică piroga, care nu fusese prea mult afectată de taifun, si se îndreptară, în ea, spre punctul unde scufundaseră catamaranul, pentru că Vetéa Pitó și cei mai buni scufundatori să extragă una cate una pietrele cu care umpluseră cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mă știu. Și, cunoscându-l pe Pamáu, n-am avut nici un motiv să mă îndoiesc. — Dar ea cu cine seamănă? — Nu știu, recunoscu băiatul. Însă îmi amintesc că Hiro Tavaeárii spunea că sexul femeilor este întunecos, misterios și plin de ascunzișuri. Prin urmare, când un barbat reușește să pătrundă și în ultimul său colțișor, ajunge să-i stăpânească sufletul. Făcu o foarte scurtă pauză. Unele femei își păstrează acolo sufletul. —Maiana nu. —Maiana nu, într-adevăr. Dar Anuanúa e diferită sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta firava a prințesei își părăsise ascunzișul și se îndreptase spre prova de la babord, unde rămase mai mult de trei ore, scrutând întunericul din spatele navei. La ce s-o gândi? Miti Matái o privea și el, iar băiatul citi pe chipul eroului sau aceeași întrebare, ca și cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
calcula timpul de care dispunea și - așa cum calculase și Miti Matái mai devreme - ajunse la concluzia că acesta nu era de partea lui. Luna avea să se ascundă cu mult înainte ca ei să apuce să scoată catamaranele grele din ascunzișurile lor, să le tragă pe plajă și să pornească la atac, iar eficacitatea acestui atac depindea după aceea de forțele vâslașilor lui, care ar fi fost deja istoviți. Riscă de asemenea că exploratorii, pe care fără îndoială că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
află din nou în fața aceleiași dileme: să rămână unde era, sperând că de data aceasta cei din Bora Bora vor debarca, sau să profite de cele două ore de întuneric care rămăseseră până la răsăritul soarelui pentru a scoate navele din ascunzișurile lor și a-și surprinde dușmanii, atacându-i din două părți. Ar fi foarte greu să ne ascundem atât de bine încât să nu ne vadă exploratorii dacă vor debarca ziua, argumenta cel mai bătrân dintre locotenenți. Și, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de zile și marca drumul drept după o viață întreagă de greșeli. Om... repetă el întruna: „Om.“ Om! Om? Încercă să-și coboare tonul vocii, să facă în așa fel încât cuvântul să-i iasă din străfundul pieptului sau din ascunzișurile creierului, să se concentreze asupra lui și să descopere motivele oculte pentru care devenise un cuvânt sacru pentru milioane de făpturi omenești: Om... Om... Nu-i trezea nici un ecou în minte sau în inimă. Nu-i limpezea îndoielile, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate din spatele cabinelor de probă ale magazinelor, ascunzișurile de sub capacele canalelor și din spatele tufișurilor de lângă macazurile de cale ferată. Î: Ce este Comitetul de Explorare a Ne-spațiului? R: Membrii acestui comitet cartografiază, explorează și cercetează ne-spațiul. Îmi pare rău pentru felul expunerii. Astăzi e o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a trecut la treabă. Pe buricul veșnic nemângâiat al Lindei Lovelace! Pe alunița nicicând dezvăluită public a lui Bambi Woods! Nu știu cum putea echipa de dezbateri a liceului să se concentreze asupra argumentelor după un asemenea dans! Ce trucuri și ce ascunzișuri! Ce alfabet al formelor fără cusur! Un păienjeniș complicat al nuanțelor și al provocărilor se isca sub ochii mei, punctat de mici gemete diafane și de răsuciri subtile. Era ca și cum o arteziană de rotunjimi grațioase ar fi izvorât Înainte-mi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un picior de dulap, se bagă Între paginile unei cărți culcate, care a rămas cu coperta și primele foi ușor Îndepărtate, cuvintele scrise acolo părând a avea forța de-a le ține răsfirate, iar Într-o bună zi iese din ascunziș și-mi trece ușor prin fața ochilor. Mă văd, deci, intrând Într-o cameră cu pereții acoperiți de un tapet verde-cenușiu cu niște modele aurii, ca niște tăieței. În dreapta mea, lângă bibliotecă, este o masă lungă din lemn masiv. Înaintez un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște albituri; o piatră le oprea de-un capăt și în aer gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca o colegă, cu o mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din ascunziș, după somn sau după nesomn sau după, după orice. Sânii se clătinau, goi, aburiți, sub bluza desfăcută. — Mulțumesc. Ai fost cuminte. Nu l-ai provocat. Cuvintele abia se auziră, atât de încet murmurate. Mâna tot urca, parcă, de pe umăr spre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe recepție, ochi și urechi. „Ai auzit, vor să-i expulzeze pe bătrânii din București. Să-i trimită la țară, să elibereze orașul de pensionari.“ Vocea precipitată a lui Grefu, ajuns și el la cafeaua Ortansei. Trebuia să izbească întâmplările, ascunzișurile, amânările ! Pași mici, la stânga, la dreapta. Burta suptă, burta umflată. Ajunse până la scaun, prietenul la nevoie se cunoaște, scaunul îl primi. Liniște, așteptare : acrobatul pregătește saltul, pantomima, tictactoc, toctoctoctoc, clovnul rotește scaunul, care rotește clovnul, care rotește scaunul, pe un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
azvârlii la pământ. Stk! - o suliță din aceea micuță se Înfipse În fața noastră deși cei trei, văzusem cu ochii mei, nu făcuseră nici o mișcare. - Ne pândesc și alții, am strigat și m-am rostogolit precum bulumacul, Încercând să găsesc un ascunziș Îndărătul tufelor. Din spate se ridicară Însă chiote ascuțite, prelungi, și auzirăm tropot grăbit de pași. Știam ce Înseamnă asta și Enkim știa și el, căci ochii i se holbară, nările i se căscară și Începu să respire iute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îngustă, care urca aproape drept În sus către mărăciniș. La ieșirea din viroagă, urma o bucată de pământ descoperit, cam de lungimea unui stat de om - era singurul loc În care puteam fi văzuți de urmăritori, Înainte să pătrundem În ascunzișul mărăcinișului des. - Mare noroc mai avem că ți-ai frânt pășitorul, măi Enkim, oftă Runa, gâfâind, și ne oprirăm În capătul viroagei. Eram lac de sudoare, amândoi. Runa s-a trântit pe pământ ca să-și recapete răsuflarea, iar eu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pitică. I-am tăiat un mănunchi de crengi și ne-am Întors alături de Enkim. - Acum, hai să tragem bulumacul În apă, am spus, și m-am cățărat pe malul scund, pe cât puteam de grijuliu. Vrăjmașii tot ne pândeau, răspândiți prin ascunzișurile pădurii. Sigur aveau să ne simtă când aveam să tragem de bulumac, așa că ne-am mai uitat o dată spre Enkim, ca să știm și cu ochii Închiși unde-l lăsasem. Era chiar pe marginea apei, Împroșcat când și când de volbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din văi. Soarele care ne cocea merișorii și fragile și corcodușele. Soarele care trezea urșii din somnul de iarnă. Ucigașul de aici, din inima nisipului. Usca și ardea tot. Încingea praful. Prăjea păianjenii ce alergau de colo-colo, În căutare de ascunziș. Îi uscase lui Aban pășunile și Îi secase izvoarele. Era soarele ăsta totuna cu cel de acasă? Dacă da, cum de făcea aici asemenea prăpăd? Te pomenești că, tot mergând spre Miazăzi, ne apropiasem din ce În ce de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăla venit tocmai din satul tău, tare mult ar vrea s-o facă... - Gau? Barra Își acoperi gura cu amândouă mâinile și căscă ochii larg. Se uita dintr-o parte În alta de parcă dorea să găsească iute de tot un ascunziș. - Cine e Gau ăsta? Barra, nimic. Stătea așa, cu mâinile la gură și, deodată izbucni În râs: - Pfuuh, până vine Scept cu ai lui, noi suntem gata cu luntrele și ne ducem după Gemeni. Avem și blănuri, și carne uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de azi nu au învățat nimic din dezastrul predecesorilor. Să ne întoarcem la „cristalul” divin care sălășluiește în adâncul inimii oricărei ființe umane. Cei care veșnic ne ponegresc cu acuze neroade, dușmanii neamului nostru creștin și ai Bisericii lui Hristos, ascunzișuri murdare, vor distrugerea surselor de conștiință națională, de unitate și demnitate, Mișcarea Legionară, asmuțiri zadarnice. Duhul legionar izvorât din adâncul pământului românesc, apă sfântă, curge năvalnic, întărește și cuminecă pe cei ce beau, râvnă și temei întru învierea și mântuirea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor, a Decemvirilor, strangularea lor prin spate, apoi un glonte în ceafă pentru a simula evadarea și aruncarea „cadavrelor” în adânca groapă peste care s-au turnat multe damigene de vitriol, apoi vagoane de beton, straniu ascunziș? Dar legionarii sunt nemuritori și rămân lancea de fier în lupta cu dușmanul Crucii și al Neamului nostru. Legionarii rămân pe câmpul de luptă cu flamura ridicată și nedoborâtă. Ne veți căuta! Căpitanul, prin lupta și moartea sa, s-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]