956 matches
-
suflecați „să nu se feștelească”...Acum, însă, tramvaiul și-a adunat rugina în poală și a plecat la fier vechi, iar în locul barierei se trece peste o elegantă pasarelă, care una-două te aruncă tocmai în vechea „ șușă” a Buciumului, acum asfaltată. Îți mai aduci aminte, cred, cum în una din drumețiile noastre, după ce am trecut bariera, am luat-o prin spatele spitalului Socola, urmând fără să avem habar același drum descris prin 1936 de Dima Gavriliu și Mihai Costețchi în lucrarea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
un capăt la altul ca teren de joc, am pătruns într-un nou orizont. Până să intru la școala primară, n-am trecut cu jocul (cerc, șodron, vara - patine, iarna, pe zăpada înghețată, sau frecatul ghețușurilor, profitând de lățimea trotuarelor asfaltate și chiar de asfaltul carosabil) de limitele ei. Societatea copiilor era aici mult mai bogată și mai „selectă“, cu conture mai distincte - din cauza sporitei mele capacități de percepție - decât ceea ce cunoscusem „în trecut“. Pe perimetrul curții, m-am împrietenit îndată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vârful Everest, ceea ce nu se putea face din zona traversată până acolo și nici din valea Kathmandu. O imagine deosebită mi-a creat Nepalul atunci când am mers cu mașina pe drumul Kathmandu până la granița cu Tibetul. Drumul era îngust, dar asfaltat. La graniță nu erau soldați nepalezi, dar dincolo de barieră se observau câțiva militari chinezi. De o parte și alta a șoselei, se vedeau aranjamente de terase pe munte pe care se creștea orez. Am apreciat hărnicia nepalezilor de a folosi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
lacrimi au legende rămase din miile de ani ai trecutului, de când viețuiesc în izolarea măreață a piscurilor albe popoarele caucaziene. De la un loc drumul se desface; șoseaua apucă pe un afluent al râului Bzâb: Ghega. Suim necontenit pe o șosea asfaltată și de pe Ghega ocolim iarăși pe altă apă, Iupșara. Aici curg lacrimile bărbaților; aici se află o strâmtoare numai de câteva zeci de pași: Poarta Iupșarei prin care trecem ca să străbatem pe lângă viforul torentului drumul până la lac. Rița e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
galbene și violete samănă cu cel al crinului de grădină. 15 iunie Dimineața facem o excursie cu automobilul spre Vathará un lac mai mic decât Rița, așezat subt piscuri mai nalte (1800 m.?). Ar fi trebuit, după ce se isprăvește drumul asfaltat, să mai umblăm cu piciorul încă 7 km. E vreme de ploaie; ne oprim la niște izvoare de ape minerale plăcute la gust, în felul Narzanului. Aceste izvoare le găsim într-o poiană mai largă. Piscurile ninse sunt aproape. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la doar 200 de metri de ambasadă. Cartierul Pocitos, unde se afla misiunea, își trage numele de la râul Pocitos (astăzi deviat și acoperit), zona fiind populată pe la 1886, dotată cu tramvai electric la 1906 și din 1910 cu vestita Rambla asfaltată. După program, dacă nu aveam seara nici o acțiune protocolară, plecam cu soția la plimbare, pe un traseu "fix" din Portul Buceo până la micul restaurant "El viejo y el mar", botezat după cartea lui Hemingway, 3 kilometri dus, 3 întors, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
învecinează cu stațiunea Bran, de la un kilometru la vest de castel, pe șoseaua națională, până la limitele cu comuna Fundata, cam la zece kilometri mai spre vest și mai sus, în apropierea drumului spre Șirnea. Drumul Șirnei, acum și el parțial asfaltat, are, de asemenea, o oarecare vechime, întrucât din el se desprindeau mai multe cărări și poteci, ce duceau nu numai spre satul din proximitatea masivului Piatra Craiului, ci și peste culmea Carpaților, în depresiunea Dâmboviței, prin satul Ciocanul, spre Dâmbovicioara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
unele porțiuni, învecinate cu platforme mai mici sau mai mari, unde s-ar putea pune fundamentul unei construcții, există pericolul transformării fostului drum în cale de acces spre construcția respectivă, ștergându-se încet-încet și această mărturie a veacurilor. Noua șosea asfaltată, modernă, intersectează, în cel puțin șapte puncte bătrâna cale de comunicație. Acolo unde cerințele mașinilor moderne, viteza impusă de deplasările actuale au reclamat pante rezonabile, s-au construit serpentine generoase, dublând distanțele între localități. Actuala șosea națională a renunțat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
oare posibil ca o cruce să se vadă și pe întuneric? Este posibil ca în prezența ei în gândurile tale să fie încă întuneric? îmi pun acum aceste întebări și la amândouă înclin să răspund afirmativ. Ajung apoi la drumul asfaltat care începe să prindă contur în zorii dimineții. Privesc în jur și departe, pe vârfurile de munte, sclipesc intermitent luminile albe ale morilor de vânt. Munții, dealurile, colinele încep să se vadă și ele scăldate într-o lumină încă firavă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
fericiți și să-I mulțumim. Să-I dăm slavă pentru toate! Pe acest frumos munte sunt și două mănăstiri: una este greacă iar cealaltă catolică. Noi am vizitat-o pe cea greacă. Șoseaua care duce până sus este șerpuita și asfaltata. Te urca arabii cu microbuzele lor în schimbul a câțiva dolari. Așa ne-au urcat și pe noi toți. Ar fi fost minunat să urcăm și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a săpat groapă cu labele și deasupra mormântului a fost găsit și leul mort. Atât de mult a respectat pe stăpân. Minune. La vreo 3 km de Mănăstirea Sf. Gherasim se află mănăstirea cu dudul lui Zaheu. Lângă șoseaua frumos asfaltata este o frumoasă mănăstire cu un singur călugăr. E uimitor ce poți vedea de cum intri pe poartă. Poartă este înaltă, de câțiva metri, nu poți vedea nimic în spatele ei. Este încuiata. Părintele David bate în poarta și în câteva clipe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
În timp util, să dezleg enigma: de ce sacrificăm de Crăciun un porc, iar nu altceva. Desigur, nu Întâmplător. Beneficiind de negentropia eliberată de plante, să ne gândim - noi orășenii - și la ei, la arborii captivi Între trotuare, străzi și alei asfaltate ori betonate. Săteanul recoltează gândindu-se la semănat, adică la viața de la anul a acelorași plante. La oraș, treaba se pune oleacă altfel, adică gândind la viitoarea recoltă de frunze. Am spus cu alte prilejuri că În solul acoperit cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
capacitate de 2000-2500 kilograme cărbune. Calea ferată, începând de la gara Comănești și până la gara Agăși și Brusturoaea avea un terasament înalt de la sol de 10Ă12 metri față de șoseaua națională, iar pe lângă calea ferată, pe partea stângă, se afla șoseaua națională, asfaltată. Pe partea dreaptă, a fost instalată, la nivelul satului, calea ferată îngustă, de la Comănești la gara Asău. Apoi, de acolo se îndrepta spre munți, până la mina Livada. Pentru că distanța între localitatea Lăloa ia și mina Livada era mare, minerii nu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
lipi sub păr nițel fiere nițel harbuz orice ploaie de vară sloboade-n cucuruz îngeri meșteri la furișat ce-au fost cândva se înțelege gardă de corp pe lângă rege Spre satul izolat în care am crescut nu ducea nici o stradă asfaltată, numai niște drumuri colbuite pline de hârtoape. Însă regele s-a abătut și pe-acolo, căci altfel nu l-aș fi întâlnit. N-avea nimic de-a face cu regii din basme, acasă n-aveam cărți de povești. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
una peste alta prin constrângere, două realități suprapuse forțat. Deși oricare dintre ele te-ar fi putut zdrobi ea singură. și în familia mea fiecare era o insulă. Erau anii ’50, o copilărie în stalinism, un sat izolat, fără stradă asfaltată care să ducă spre oraș - dar nu și o rezervație la adăpost de politică. Vreo trei sau patru activiști politici îi țineau sub control pe toți și tot satul. Veneau de la oraș. Proaspăt școliți, tinerii supraveghetori își începeau cariera într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ferestrele camerei se vedea stadionul, pe geamul de la bucătărie zăream spitalul raional, cunoscut și pentru faptul că cei obosiți de viață obișnuiau să se azvârle de la ferestrele sale. Iar între ele, la mijloc, câmpul se târa până spre ultimul drum asfaltat. Deasupra - cerul gol. Era gri-portocaliu de la fumul din fabrici. Fereastra era mai sus decât cerul, pentru o pereche de ochi sosită de la șes lucrurile păreau anapoda. Priveam la cer cum ai privi într-o băltoacă. și fiindcă apartamentul traversa cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
capătă de la Uniunea Sovietică și statele cu rânduire socialistă sprijinul moral și material spre a se ridica. Viitorul a avut dreptate, suspinul pentru trecut nu evocă decât fantome. Dacă un om privind câmpurile arate cu tractoarele, fabricile, tunelurile și șoselele asfaltate, barajul în construcție al hidrocentralei de la Bicaz, apartamentele superbe din cartierele pentru muncitori, creșele, școlile, spitalele, bibliotecile, institutele pentru promovarea științelor și artelor, ar lăcrăma pentru plugul de lemn și pentru bordei, ni s-ar părea slab la minte ca
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ies din incintă și mă îndrept spre plajă. Trec pe lângă hotelul în care am stat acum douăzeci și două de veri, în calitate de concurent la Gala Tânărului Actor. Pe-afară, hotelul arată exact la fel ca atunci. Ajung pe o potecă asfaltată, paralelă cu faleza. Poteca e strâmtă și plină de piei roșii. Mă strecor cu atenție printre indieni, încetinesc, mai pun piciorul jos ca să nu-mi pierd echilibrul. Bubuitul se aude din ce în ce mai tare. Poteca se lărgește. Pe dreapta apare marea. Câteva
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bicicleta prin parc și trece din când în când pe lângă mama lui. Uite, mami, fără picioare. Se mai plimbă un timp. Uite, mami, fără mâini. Mai trece un timp. Uite, mami, fălă dinfi.) Îmi pun mâinile pe ghidon. Brusc, fâșia asfaltată se termină. Drumul continuă, dar e doar o adunătură de pietre ascuțite. Văd o potecă îngustă de pământ uscat care șerpuiește pe lângă drum. Intru pe ea și pedalez încet, atent la cioburile care apar din când în când în fața mea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
satele turcești vechi și amărâte, cocioabe orientale fără acareturi, rămase după ce se trecuse cu buldozerele peste cea mai mare parte a trecutului. În locul cocioabelor erau construite case moderne, cu geamurile vopsite, care-și așteptau locatarii, cu toate utilitățile, cu drumuri asfaltate, fără să aud nicăieri și niciodată „Satele turcești în pericol”. Desigur, soluția găsită de Ceaușescu și de alții care-i cântau în strună pentru satele românești, ca în locul gospodăriilor țărănești să facă blocuri, era greșită, dar ideea că satele trebuiau
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
destăinuiri și mărturisiri, se cuvine să amintesc că fratele meu, generalul Gheorghe Cernat, mi-a pus la dispoziție, pe lângă „arhiva” Olimpiei Bădăluță, și date, fotografii și informații despre personalități marcante ieșite din „izolata” comună Filipeni, rămasă până astăzi fără șosea asfaltată, făr medic stomatolog și fără farmacie. Totodată se cuvine să-i mulțumim noi, beneficiarii acestei cărți, generalului Gheorghe Cernat pentru legătura pe care a inut-o permanent cu sponsorul acestei lucrări, omul de afaceri, Bănuț Dumitru jr. (Mitruț), fără de care această
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unor instituții cu sedii depărtate și nici acum, când depinde de județul Bacău, distanțele nu sau scurtat: sunt 36 km până la sediul de Județ, mergând pe șoseaua Oncești - Filipeni - Mărăști - Glodișoare - Secuieni - Traian - Bacău, în parte pietruită, până la Mărăști, restul asfaltată. Din cauza eroziunii solului argilos-nisipos, sunt dese surpări și denivelări, care fac și acum circulația dificilă. Până prin anii ’60 ai secolului trecut, legătura cu centrul se făcea pe drumul de pământ care putea fi circulat numai pe vreme bună, când era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu o infrastructură mai mult decât deficitară: drumul principal nu era pietruit, nu putea fi folosit decât când era uscat. După 1960 s-a făcut drumul de la Secuieni - Godorova - Izvoare, dar Filipenii rămâneau izolați. Nici acum nu este o șosea asfaltată (a fost și este din Glodișoare până la Mărăști), care să facă legătura mai lesnicioasă cu Bacăul. Până în decembrie 1989 s-a făcut electrificarea comunei, s-a trecut la sistematizarea satelor (era un plan de stat, sau construit niște blocuri de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a drumului. Costul investiției s-a ridicat la suma de 1.197.629,79 lei și a fost realizată în timpul când primar a fost Pintilescu Mihai, viceprimar Iacobeanu Dumitru și contabil Cucu Elena. Importanța celor 5,7 km de drum asfaltat constă în aceea că, acolo unde nu se putea intra cu o mașină în caz de nevoie, o salvare, de exemplu, acolo unde intrai în noroi până la genunchi, acum circulația oamenilor și mărfurilor se desfășoară normal. Absența alimentării cu apă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fericiți și să-I mulțumim. Să-I dăm slavă pentru toate! Pe acest frumos munte sunt și două mănăstiri: una este greacă iar cealaltă catolică. Noi am vizitat-o pe cea greacă. Șoseaua care duce până sus este șerpuită și asfaltată. Te urcă arabii cu microbuzele lor În schimbul a câțiva dolari. Așa ne-au urcat și pe noi toți. Ar fi fost minunat să urcăm și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți admira
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]