1,443 matches
-
prăpastie rece, întunecată). Astfel, omul e legat permanent de crepuscular și de durere, din care se desprinde și ia contur (Vechi pădurari). Ignorând aproape cu totul peisajul citadin, scriitorul se oprește asupra celui rural, nu totdeauna luminos, dar sugestiv prin asprimea liniilor. Atmosfera este de trai „în întuneric”, povestirile fiind organic structurate pe absența luminii, ca simbol al vieții întregi. Întunecate, rudimentare, peisajele creează granițe inospitaliere altor sentimente în afara acelora pe care le presupune povestirea. Când aceasta debutează cu o descriere
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
un șer vet ud și-i tamponează fața congestionată. — Insidioasă este, pentru fiecare dintre noi, dulcea speranță a vindecării, șoptește la un moment dat bătrânul. — Da’ stai odată locului și nu te mai agita fără rost, îl ceartă soția cu asprime drăgăstoasă în glas. Se așază greoaie lângă el și-i proptește șervetul ud cu o mână. — La noi în casă n-a călcat niciodată picior de medic. Tata ne doftoricea el însuși pe toți, chiar și pe sclavi. — A fost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dintre sâni. Dar excitația nu se produce. Se ridică ursuz în picioare și se duce să se așeze pe un scaun pătrat, cu spătarul și picioarele perpendiculare. — Ce rost are să te temi de cutare sau de cutare? o întrebă cu asprime, înălțând ochii către ea. Continuă posomorât: Nu sunt decât niște oameni neînarmați, simpli particulari care trăiesc alături de noi, chiar în inima statului... Își îndreaptă spatele. Vocea devine șuierată: — ...pe care EU îl conduc... Rotește mâna în cerc. — ... înconjurați de bariera
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spatele. — Câți conducători n-au căzut victimă uneltirilor celor de care nu se despărțeau nici ziua, nici noaptea, fie că erau dezbrăcați, fie că dormeau, fie că primeau hrană și băuturi pre gă tite de mâna acestora? îl chestionează cu asprime în glas. La rândul său, Augustus se dă mai la o parte pe marginea patului. — Ca unul care deține o putere atât de mare, murmură cu un suspin, e drept că sunt nevoit uneori să iau măsuri ne po pulare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
guverneze. Se ridică iritat în picioare. — Idealul tău este să pedepsesc și să dau pieirii, fără milă și fără discernământ, oameni chemați în justiție pentru vina vagă că m-ar fi jignit în vreun fel? O țintuiește din priviri cu asprime. — Crezi că așa voi asigura mai bine securi tatea imperiului... Glasul se înalță: — ...a familiei mele... Ajunge la apogeu: — ...a mea? Femeia se foiește, neliniștită. Își dă seama că trebuie să pro cedeze cu mai mult tact. — Nu vreau să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de oameni au respect sau teamă pentru au to ritatea pe care o deții? se jelește. Dă drumul unui vaiet prevestitor de rele: În ochii lor, nu valorezi nici cât o ceapă degerată... Despre cine e vorba? întreabă principele cu asprime în glas. — E un om familiarizat cu mistere pline de cruzime... Înalță brațele în sus: — Pe care Cei din Ceruri le urăsc... — Cine? Împărăteasa se eschivează din nou: — Un om care practică rituri funerare și se închină unor altare sinistre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când o altă cu noștință de-a lui, un cavaler de rang nu prea ilustru, unul, Trio Fulcinius... — Parcă și numele ăsta mi-e cunoscut, o întrerupe principele încruntat. Se îndreaptă de spate, indispus. — Știu cine e, își amintește cu asprime în glas. Un turnător notoriu. Vântură din mână: — În numeroase procese a reprezentat acuzarea poporului și nu de puține ori a adus în fața tribunalului oameni pe care eu, personal, i-am considerat după aceea, la apel, nevinovați. N-am cunoștință
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
teatru. — Tot ce se poate, răspunde înțepată. Își impune să se liniștească. Cu nervi și istericale n-are nici o șansă să câștige bătălia. Murmură: — E vorba de un senator... Un senator, deci! Se aștepta la asta. — Cine? o întreabă cu asprime. Nu știu. Bătrânul își întoarce fața de la ea, mânios. Sigur că știi, dar nu vrei să-mi dai timp să mă pregătesc dinainte. Pe neașteptate, își pierde răbdarea. Izbește cu pumnul în tăblia patului. — Am nevoie de fapte, de dovezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a scaunului. Ochii îi ză bovesc asupra picioarelor, arcuite și divergente la extremități... Aude respirația sacadată a principelui. Înțelege că i-a epuizat răbdarea și atunci vorbește: — Vara trecută, unul dintre oamenii noștri din Campania... — Ce om? întreabă împăratul cu asprime. Secretarul arată cu un deget tremurând cupa de pe masă. — El ne furnizează, stăpâne, această amețitoare licoare din care bei... Augustus încuviințează și întinde mâna după pocal. Soarbe ușor, apoi rulează între palme, cu un aer distrat, piciorul vasului pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar mai putea eschiva - în teorie cel puțin - dacă lumea află că sunt în joc siguranța și propriile lui interese. Bine a mai brodit-o Livia! Își ațintește din nou ochii asupra lui Trio Fulcinius. — Trădare, zici? ridică tonul cu asprime. Se oprește pentru că nu mai poate continua. Mânia prefăcută se topește de la sine. Îl copleșește mâhnirea. O jurisdicție monstruoasă crescută din simulacrele de procese și execuții arbitrare de pe vremea războaielor civile. Suspină. Nici măcar el nu are puterea să o stârpească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că am să mușc o asemenea momeală ieftină? Pământiu la față, Trio Fulcinius nu îndrăznește să se uite la principe. — Indiferent de ce a mărturisit Iunius ăsta, învinuirile care i se aduc lui Libo sunt ridicole și prostești, continuă acesta cu asprime în glas. Țintuit locului, Fulcinius se zbate ca peștele pe uscat. Nu mai e vorba de pradă, ci de supraviețuire. A lui și a lui Flaccus Vascularius. Pretorul Primarius Nato le-a spus o răspicat. Îngaimă cu greutate: — În casa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o parte, își găsesc puncte comune. Reflectează ce reflectează până când ajunge la concluzia că noutatea este totuși în avantajul său. Trio Fulcinius îl urmează ca o umbră. Împotriva oricărei rațiuni, speră încă. Ajuns lângă împărat, acesta i se adresează cu asprime: — Adică îl considerați magician pentru că e poet? Trio Fulcinius simte cum inima i se oprește în piept. O mo leșeală stranie pune stăpânire pe el. Se luptă din răsputeri să rămână în picioare. Măcar de-ar leșina cu grație în fața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Flaccus va pretinde că a fost indus în eroare și, fiind un tip cu relații, o să scape cu siguranță basma curată. Așa că roata se va întoarce împotriva lui. El va fi țapul ispășitor. Ca un ecou, împăratul îl avertizează cu asprime: — De se vor dovedi mincinoase acuzațiile tale, am să te inte roghez chiar eu și am să asist personal la torturarea ta până vei recunoaște public adevărul! Lui Fulcinius i se frânge inima. Îngaimă cu greutate: — Spiritele malefice i-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
porți... — A fost fătat un miel, care e în același timp și berbec, și mioară... Vestala Mamă le face semn să tacă: — Prea sunteți înclinate să puneți în seama zeilor temeiul izbânzilor și înfrângerilor omenești, le reproșează. Nici urmă de asprime în glasul ei. Încearcă doar să le cal meze. Teama lor o învăluie însă și pe ea ca o undă palpabilă. Dar tot ce le poate oferi sunt numai cuvinte de îmbărbătare. Spune încet, căci frica o istovește: — Nu pot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o urmezi, n-o să te mai temi că soarta va da cu tine de pământ și te va zdrobi. — Ce regulă? se arată celălalt interesat. Dă trupului atât cât îi trebuie spre a fi sănătos. Ține-l din scurt cu asprime. Îndoaie un deget: — Mănâncă cât să-ți potolești foamea. Apoi pe al doilea: — Bea numai ca să-ți stingi setea. Urmează al treilea: — De haine ai nevoie doar pentru a alunga frigul. Încă unul: — Locuința e necesară să te adăpostești de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Amestecate cu plăcerea, viciile se strecoară mai ușor în suflet, suflă Pusio. Asta se adeverește doar dacă ești crescut în puf, cugetă sumbru celălalt. Ca romanii ăștia, cărora a ajuns să li se pară sub dem nitatea lor să îndure asprimea serviciului militar și-i caută prin tot imperiul pe cei dispuși s-o facă în locul lor. Preferă să se bucure de distracțiile oferite gratis de principe și de magistrați. Privirea îi fuge la statura monstruos de înaltă a tânărului de lângă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mort de-a bine lea? repetă speriat. Îl aranjăm noi, chicotește Ganymedes. Duce degetul la gât cu un gest grăitor. — Îi facem felul. Băiatul aruncă o privire îngrozită către Rufus. — Aici nu e azil de șontorogi, îl repede acesta cu asprime. Cine te-a pus să-l înjunghii pe amorezul maică tii? rica nează cu dezgust Ganymedes. Adolescentul roșește: — Ne făcea familia de râs, bâiguie cu un sughiț. — Ei și? Nu era treaba ta. Trebuia să-l fi lăsat pe taică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
timp. Mă așteaptă o zi grea. Seianus lasă pentru o secundă capul în piept, apoi scoate de sub cingătoare un papirus pe care i-l întinde cu o mână tremurând de emoție. Tiberius apucă enervat sulul. — Ce-i asta? întreabă cu asprime. De fapt, știe. O cerere. Așa este obiceiul, să-i scrii împăratului sau superiorului, chiar dacă te afli în prezența lui. Tot Augustus a introdus procedeul ăsta stupid, chipurile, zice el, pentru a evita digresiunile de la subiect. Cu trăsăturile crispate, Seianus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înseamnă că trebuie să mergem noi acolo. ― Acolo? Acum Ben devine interesat. ― La Los Angeles. Figura lui Ben se luminează. ― N-am fost niciodată la Los Angeles! Doamne, e grozav! ― Nu-i vorba de distracție, Ben, îi spune Diana cu asprime. Te trimit în două săptămâni împreună cu Simon și o echipă de filmare. Te trimit acolo la muncă, și va fi de muncă la greu. Și... face ea o pauză, vreau cel mai bun interviu făcut vreodată. S-a înțeles? Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aerul mirosind a pământ al nopții. În grădină era așa de frig încât arșița din timpul zilei părea de neînchipuit. Trei bărbați stăteau de vorbă ghemuiți pe vine. Erau Yozō și ceilalți doi supuși ai săi. Yozō îi mustra cu asprime pe cei doi. Nu vă e somn? Cei trei supuși se ridicară în picioare stingheriți. Se uitară spășiți la stăpânul lor temându-se ca nu cumva acesta să fi auzit discuția dintre ei de adineauri. — Mireasma nopții îmi aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înviorătoare, stând pe băncuța din fața gării Cîrța, privești la șiragul munților pe care l-ai părăsit, ca la niște prieteni dragi, în tovărășia cărora ai trăit clipe neșterse. În fața șesului ca de Bărăgan, zidul lor se ridică impunător, pierzând din asprimea amănuntului.. Se contopesc unii în alții, de numai vârfurile le urmărești până ce se stinge și ultimul sărut al soarelui dat celui mai înalt. Ceața serii, albastrul de oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
încearcă în fel și chip, doar-doar o dobândi ceva pradă; pândește, se apropie tupiliș, iar dacă în felul acesta nu izbutește, se așează pe șoricărit. Mai abitir ca mâțele! Ei, mai sunt și somnoroșii. Acestora nici că le pasă de asprimile iernii, fiindcă ei dorm mult și bine! De cu toamna își meșteresc bârloguri ori vizuini bine căptușite cu mușchi și cu fân și acolo, cu nasul vârât în stuful cozii, dorm. Cam în acest chip își petrec timpul veverițele, bursucii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ies pe acolo gazuri care se aprind”. “Depresiunea subcarpatică este ținutul celor mai vechi așezări omenești, unde locuitorii s-au îndesat foarte de timpuriu, având toate înlesnirile muntelui (lemne de foc, apă, izvoare sărate, livezi de fân, pometuri), dar fără asprimea climei. De aceea pădurile au pierit aici de mult, iar în locul lor sunt semănături și livezi”. (Simion Mehedinți) Depresiunea Colinară a Transilvaniei “Ieșind din Ardeal pe poarta cea mare a Someșului, vedem altfel de dealuri. Nu mai sunt la fel
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ager la minte și profesorul a observat asta, de aceea, Într-un final, l-a lăsat să stea În fundul clasei. Engleza lui a devenit În timp la fel de frumoasă ca și cea a copiilor stăpânului său, având exact cantitatea necesară de asprime la finalul cuvintelor și de cursivitate În interiorul lor. La 27 de ani fusese recrutat ca interpret pentru regimul britanic. Faptul că stăpânea perfect cele două limbi nu i-a adus Însă prietenia altor triburi. Asupra unui avanpost izolat, unde nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încăpător: —Se știe că i-au aruncat În Închisoare inclusiv pe jurnaliștii străini care au scris reportaje nefavorabile despre ei. Un tânăr așezat pe o canapea spuse cu un accent britanic: —Exact, iar spionii sunt tratați cu și mai multă asprime. Te-ai considera mai degrabă norocos dacă ai fi aruncat În Închisoare pentru următorii douăzeci de ani - iar asta, dragul meu prieten, s-ar Întâmpla după tortură. —La fel ca Belinda, ți-ai asumat un risc enorm pentru a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]