690 matches
-
parizer, și se trudea acum s-o mestece cât mai repede. Ioanichie Petrescu îl privea zâmbind. - Și dacă a fost grațiat, continuă după o pauză, nu mai poate fi arestat pentru că poartă pelerina lui unchiu-su... Dar vezi că nu se astâmpără. Are dreptate Năstase: sunt unii oameni care, oricâte li s-ar întîmpla în viață, nu se astâmpără. Treptat, Pantelimon se lumină la față. - D-aia întreabă în ce an suntem, spuse. - Exact. Și de aceea l-ai decepționat pe Năstase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă a fost grațiat, continuă după o pauză, nu mai poate fi arestat pentru că poartă pelerina lui unchiu-su... Dar vezi că nu se astâmpără. Are dreptate Năstase: sunt unii oameni care, oricâte li s-ar întîmpla în viață, nu se astâmpără. Treptat, Pantelimon se lumină la față. - D-aia întreabă în ce an suntem, spuse. - Exact. Și de aceea l-ai decepționat pe Năstase, încercînd să te prefaci... - Eu? exclamă Pantelimon cu oarecare greutate, căci avea gura plină. Petrescu râse cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unul din ei - ghinionist - cade și Își rupe un picior. Celălalt - om cu suflet mare - a sărit imediat să-l ajute, oferindu-i o cârjă... de cauciuc!” „Uite ce Înseamnă să ai un prieten adevărat. Afli noutăți” - nu s-a astâmpărat gândul de veghe. Gruia nu l-a mai ascultat. A rămas În așteptarea motivației pentru care Îl căuta „dălcăușul”. ― Am venit... ― Văd că ai venit, dar pentru ce? ― Vreau să știu... ― Ce vrei să afli? ― Ce acte se Întocmesc la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Crainic, Noica, Al. Brătescu-Voinești, Const. Virgil Gheorghiu, Carianopol. Se pregăteau pentru aceeași moarte civilă (după numărul din decembrie '44) și naționaliștii Pamfil Șeicanu, D. Murărașu, Vasile Militaru. Ultimul a murit la Ocnele Mari, în '59. Deși avertizat, Păstorel nu se astîmpăra. În '55, România intrase în ONU și Veronica Porumbacu versifica și ea, după procedura marelui dascăl de poezie nouă. Procedura? Iat-o: În 22 martie '50, "Scînteia" dădea știre: "minerul Andrei Silvester a salvat abatajul, ca un erou al muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stărui tatăl. Chiar țăranilor? ― O, mai ales țăranilor! făcu tânărul cu un râs scurt, sec. Decât să am de vecin pe Platamonu sau alt asemenea boier, mai bine niște țărani flămânzi de pământ, care așa cel puțin își vor mai astâmpăra foamea și ne vor lăsa pe noi în pace! Parcă de mult ar fi așteptat acest răspuns, bătrânul zise deodată, fără mânie, cu glasul de imputare care știa că impresionează pe Grigore: ― Observ, dragul meu, cu mare-mare durere că demagogia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ori vârsta ei. Eugenia nu-și permitea nici măcar să se gândească la alți bărbați, socotind că datorește soțului ei nu numai credință, ci și recunoștință pentru devotamentul lui fără margini. Totuși simțea uneori nostalgii nelămurite, pe care nu i le astâmpăra viața modernă cu artificiile și convențiile ei. Nadina glumea și nu înțelegea cum poate o femeie frumoasă ca Eugenia să fie fericită cu Gogu, care a ajuns să-și vopsească și părul ca să pară mai berbant. În realitate, Eugenia, deși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înșelînd-o cu cine știe cine, și sfârșind printr-o discretă amenințare că se va plânge doamnei Gavrilaș de purtarea lui neleală. O seară întreagă a trebuit să-i explice și să-i jure că numai pe ea o iubește, ca s-o astâmpere. Ba într-o zi s-a pomenit cu doamna Alexandrescu că îl apostrofează atât de jalnic, de parcă ar fi părăsit-o Jenică: ― Domnu Titu, din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Plânse și se liniști puțin, dar nu vru să mai rămâie. Plecă posomorâtă ca o martiră. ― Vezi ce-mi făcuși? îi împută pe urmă doamna Alexandrescu. Mă așteptam că ai s-o pățești odată cu lecțiile dumitale, că nu te mai astâmperi și n-ai răbdare deloc... Ei, acuma ce te faci? Trebuie să fii delicat cu Tanța, că ea e foarte sensibilă și inimoasă! Dincolo îl aștepta altă scenă cu Marioara, pe care însă o îmbuna mai repede. Seara, încheindu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu vă lepădați de moșie, cum ziceau dânșii. Chestie de câteva zile, până ce se va mai domoli dârdora asta cu răzmerițele. Azi o să treacă și domnul prefect pe aici, că e prin județ, să vorbească cu țăranii, să-i astâmpere și să le scoată din cap închipuirile... ― Dar bătrânul Iuga? întrebă Nadina. Ieri i-am zis doar bună ziua. E imposibil să mă eschivez. Trebuie să discutăm cu dânsul, să nu creadă că vreau să... ― Nu, nu, coniță! zise arendașul. Fiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecu pe sub botul calului de partea cealaltă, lângă Platamonu. Fața îi era mai întunecată ca de obicei și în ochi avea o pâlpâire mocnită. Puse un picior pe scărița cabrioletei și, aplecîndu-se la urechea arendașului, rosti tainic: ― Cucoane, să te astâmperi cu Babaroaga, că-i rău! Platamonu îngălbeni, dar, ca să nu-și arate turburarea, răspunse cu același glas blajin: ― Da ce s-a mai întîmplat, omule? Nu ți-am spus eu chiar ție că nu mă bag și nu mă amestec
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a venit să reclame. Acolo totuși nu e multă lume, căci fiecare ia ce dorește și pleacă. În bătătura cârciumii însă sunt vreo cincizeci, poate și mai mulți, care stau de vorbă sau complotează. Boiangiu se încruntă. Vasăzică nu se astâmpără deloc țopîr-lanii? Totuși, prudent, hotărî să-i lase în pace. Dacă nu fac tărăboi, de ce să-i stîrnească? Peste mai puțin de jumătate de ceas un jandarm, care stătea prin ogradă, năvăli în biroul șefului, raportând cu sufletul pe buze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ieri, asta ți-a mai lipsit! Nu-i nimic! Ne-om răfui noi, n-ai grijă! ― Cum să nu dau dacă tu ești porc de câine, dom' Chiriță! strigă Toader rânjind. Și am să mai dau, de nu te astîmperi! Dacă i-ar mai fi plesnit o palmă peste obraz și încă nu I-ar fi durut pe secretar cât tutuirea în fața atâtor oameni. Nu mai spuse nimic, mulțumindu-se a întoarce spatele cu dispreț. De altfel, nici țăranii nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mi-au ars mie inima!... Cârciumarul Busuioc, ieșit în fața prăvăliei, cu o figură satisfăcută, ascultând un răstimp gălăgia, n-avu de lucru și zise în chip de mustrare: ― De, măi oameni, n-ați ascultat pe cine vă învăța să vă astâmpărați ș-acu... Parcă i-ar fi atins cu un sfârc de bici, țăranii se năpustiră asupra lui cu sete, bucuroși că pot să-și mai răcorească puțin sufletul. Cu chiu, cu vai Busuioc reuși să se refugieze în prăvălie și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un scrâșnit. Chirilă Păun, ținîndu-se pe lângă Nicolae, țipa ca o babă, amenințând cu o pușcă luată de la jandarmi și întrebuințată în chip de măciucă. Mai departe, în mijlocul unei îmbulzeli, Toader Strîmbu, înarmat la fel, se jura că n-are să se astâmpere până ce nu va zdrobi căpățâna ofițerului care comandă trupele, măcar de-ar fi general. Tăcut și încruntat, Serafim Mogoș avea de asemenea o armă, chiar pe a plutonierului, pe care o purta agățată de curea pe umăr ca un recrut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atunci, în locul lor, combina muzicală începu iar să cânte, moartea săltă, când pe un picior, când pe celălalt, ca un mandarin miraculos. Fata își întinse cu greutate picioarele și-și adună mâinile în poală, ca și cum ar fi vrut să-și astâmpere tremurul coapselor. El se întinse alături, punându-și capul în palmele ei făcute căuș. Cosmina îl privi cu indiferență. — Vreau să plec... șopti ea. — Mai rămâi, spuse el, dar glasul îi sună destul de neconvingător. Până te liniștești... — E târziu. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era însă pustiu, doar urmele amestecând sfâșieri, sfărâmări și desperecheri aminteau de tăvălugul de adineaori. La vreo douăzeci de metri mai la vale, câțiva oameni în halate albe, ce coborâseră din camionul Jandarmeriei, râcâiau cu polonicele fundul cazanelor, pentru a astâmpăra ultimele asalturi ale mulțimii care, acolo unde primise deja, agita farfuriile golite, iar acolo unde nu primise încă, întindea brațele, cu palmele larg desfăcute. Pentru Coltuc, rămas într-o parte și simțind în gură gust de pământ amestecat cu sângele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care trebuiau să-l acopere. Pantofii, vechi și crăpați, fuseseră dați cu cremă de ghete din gros, dar căldura subțiase vopseaua și o spărsese urmând crăpăturile căputei. Mâna, care îi tremura ușor, și-o ridică spre bărbie ca să-i astâmpere tremurul. Buza de sus era suptă, subțiată după gingia lipsită de dinți, iar buza de jos, umedă, ca a unuia care își caută cuvintele. Și asta fu tot ce găsi să spună : — Sărut mâna... Rada îl salută scurt, de parcă ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cred în iele, în vrăjitori, în jocul albastru al comorilor: Comorile joacă noaptea pe dealuri". Satul este patronat iarna de lupi și de Moșul, fostul logofăt din Velești, care dă oile lupilor, pentru a apăra satul și pentru a le astâmpăra fiarelor foamea. Copiii sunt bolnavi de gâlci care trec cu trasul, și oamenii de pelagră și de deochi, de care nu se vindecă decât descântați: "Gâlcile/ Motofălcile/ Plecară cu curcile/ Curcile s-au întors/ Gâlcile nu s-au mai întors
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deștept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soțietate fără moral și fără prințip... trebuie să ai și puțintică diplomație! Tipătescu: (întorcându-se din fund) Infamul! Canalia! Trahanache: Ei, astâmpără-te omule, și lasă odată mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit. Deseară e întrunire. S-a hotărât? Punem candidaturalui Farfuridi? Ce facem? Deseară, am aflat că dăscălimea cu Cațavencu și cu toți ai lor vor să facă scandal. Trebuie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
frustrație fără a avea erefugiul în modurile de răspuns „inadecvate”. Această capacitate, pe care S. Rosenzweig o numește „toleranța frustrației”, se constată în cazul refulărilor, când pornirea libidinală e înlăturată din conștiință. Ajunsă în „inconștient”, ea refuză totuși „să se astâmpere”; își caută drepturile ei la viață, iar fiindcă în conștiință nu mai poate reveni, succesul fiindu-i barat pentru totdeauna, încearcă o operă de „deghizare”, „travestire” (în consecință, ea „îmbracă haina” altei tendințe, căutând să înșele „vigilența” conștiinței). În opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
că se va duce și pe viitor să facă același lucru. S-ar putea spune despre fosta conferință că fost un fel de tribunal de judecată sau, mai bine zis, nu o conferință. N-a putut nici protopopul să-i astâmpere decât cu ajutorul câtorva preoți care au documentat hotărât poziția cea adevărată și care trebuie s-o aibă fiecare preot la datorie.” Deși a fost recrutat prin șantaj, a furnizat note informative. În momentul în care a fost abandonat, era de
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
discurs rostit de Iorga în fața studenților : Sacra formulă e simplă : ești un popor mai mititel, de agricultură inferioară, te închini unui stat mare care fabrică mașini, dar, căruia, ce să-i faci, îi e foame. Și cum nu-și poate astâmpăra foamea la el acasă, din acel moment faci parte din spațiul lui vital. De unde nu mai ai voie să ieși. Orice convenție de vânzare a produselor tale agricole, ca și înființarea de noi industrii, îți vor fi cu desăvârșire interzise
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Casa (1962), izbânda certă a scriitorului. Conceput ca o replică orgolioasă la Ion de Liviu Rebreanu, romanul se constituie polemic și nu mimetic. Eroul, fiul unor țărani săraci, se însoară cu fata chiaburului din sat, sperând că astfel își va astâmpăra setea de pământ. Până aici similitudinea cu Ion al Glanetașului e frapantă: aceeași obsesie a pământului dusă până la fetișizare, aceeași tentativă de a-l obține prin căsătorie. Dar drama personajului lui R. nu mai e a opțiunii între „glasul pământului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
firul vieții este ilustrată prin intermediul paralelismului analogic, alternanța afirmativ / negativ dând în vileag pulsiunile trăirilor: "Eu nu cânt, că știu cânta, / Ci-mi mai stâmpăr inima, / Mie și cui m-asculta! Că și eu când mă supăr, Cu cântecul m-astâmpăr! / Și nu cânt, că știu cânta, / Ci mi-i dragă țara mea! Și nu cânt, că știu să cânt, / Ci mi-i drag acest pământ, / Cu cât cânt, atâta sânt!"207 Despărțirea de cei dragi, evocată în poezia populară, transformă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sfat pe care ni-l dă Gracian pornește de la faptul cunoscut că „recunoștința” e uitucă, pe cînd „speranța” are memorie bună: „Mai Îndatorat Îți este cel ce așteaptă ceva de la tine, decît cel ce Îți datorează recunoștința. Cine și-a astîmpărat setea, Întoarce spatele fîntînii din care a băut, iar portocala stoarsă ajunge, de pe o tipsie de aur, În lada de gunoi. CÎnd dependența s-a dus, se duce repede și buna purtare și cu ea se sfîrșește și considerația”. În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]