6,173 matches
-
panică, lăsa totul baltă și se repezea să-și pună un șal în jurul gâtului, de teamă să nu răcească. El simțea atunci lumea nu cu inima, ci cu bronhiile și cred că nu-l mai interesa nimic din univers în afară de astmul lui. Mi-l amintesc cum arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi atât de copilărește îngroziți încît m-a pufnit râsul. Ceea ce și pe mine m-a consternat. Numai că în timp ce egoismul lui Dinu rămânea în limite de înțeles, care nu supărau pe alții, al meu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
parte, fiindcă mă preocupa femeia pe care o văzusem de la fereastră. Aș fi vrut să-l întreb pe Dinu ce e cu extazele stârnite de furtună, dar la ora aceea el stătea probabil cu punga de medicamente alături, de teama astmului, într-o doară, mai mult ca să văd ce spun, le-am povestit bătrânilor scena. Nu s-au arătat impresionați, cum mă așteptam. Numai Domnul Andrei a ținut să facă această remarcă: "Nu există, domnule, om perfect; cum să vă spun
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mergi totuși singur, îl rogi pe doctorul Dinu să te însoțească în această escapadă scârboasă. El nu vrea. Tu insiști. El nu vrea în continuare. Își cere scuze, pretextează că-l doare capul, că se teme de o criză de astm; e prea mult polen în aer. Bănuiești că minte. De unde atâta polen toamna? Și insiști mai departe. Îi propui chiar un compromis; să te aștepte în cătun până îți desăvârșești răzbunarea. În cele din urmă reușești să-i impui voința
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așteptat. Pe urmă am început să intru la idei. Nu se întîmplase niciodată să lipsească atât. A patra zi m-am hotărât să-l caut în cătun. Eram convins că se ascundea acolo; dacă nu cumva făcuse o criză de astm. În timp ce vâsleam, examinam balta. Abia atunci am observat că apa devenise parcă mai neagră și sporise mătasea broaștei. Barca târa după ea adevărate zdrențe verzi. Pilcurile de stuf sporiseră și ele. Dacă nu era curățată, balta avea să devină în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
destul de puțin deschis spre mare, domnea o toropeală posomorâtă. Între zidurile sale lungi și tencuite, pe străzile cu vitrine prăfuite, în tramvaiele de un galben murdar, te simțeai oarecum prizonier al cerului. Singur, bătrânul bolnav al lui Rieux își învingea astmul ca să se bucure de această vreme. \ COACE, SPUNEA EL, FACE BINE LA BRONHII. Cocea într-adevăr, dar nici mai mult, nici mai puțin decât o febră. Întreg orașul avea febră, aceasta era cel puțin impresia care îl urmărea pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zi Tarrou venise din nou fără să anunțe. Dacă e să te iei după carnetele lui, bătrânul astmatic, de meserie negustor de mărunțișuri, considerase la cincizeci de ani că muncise destul. Se culcase și de atunci nu se mai sculase. Astmul lui se împăcase totuși cu statul în picioare. O mică rentă îl dusese până la cei șaptezeci și cinci de ani pe care îi purta cu vioiciune. Nu putea suferi să vadă un ceas și într-adevăr nu era nici unul în casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am întors. Palid, înspăimântător de palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase. — N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat, când și-a mai revenit. De ce țin oare oamenii să se dezvinovățească pentru faptul că nu sunt destul de ticăloși? Mințea, evident. După care, ca să se liniștească, s-a culcat pe iarbă, privind cerul fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a se cufunda în noapte. De-afară, venea miros de alge putrede. Tăceam amândoi, ascultând zgomotul valurilor și privind dunele de marmură care ardeau rece pe țărm chiar în dreptul ferestrei mele. Dinu se afla după una din crizele lui de astm, era deprimat, îmi mărturisise că nu realizase nici unul din visurile lui de tinerețe și m-am aprins: — Ascultă, Dinule, ce înseamnă a te realiza? A-ți închide destinul. Ca pe un cerc. Ești realizat, cu alte cuvinte poți să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar fi spus că aceste însemnări aparțin aceluiași om care mi-a mărturisit într-o seară: „Trebuia să fiu demult mort. Numai faptul că iubesc viața cu o tenacitate de catâr m-a ajutat să rezist”. Dinu suferea de un astm bronșic grav și trăia, dependent de medicamente, sub teroarea că una din crize îi va fi fatală. De aceea se ferea de polen, de câini, de ceață, de orice i-ar fi putut declanșa astmul și, pentru a nu răci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rezist”. Dinu suferea de un astm bronșic grav și trăia, dependent de medicamente, sub teroarea că una din crize îi va fi fatală. De aceea se ferea de polen, de câini, de ceață, de orice i-ar fi putut declanșa astmul și, pentru a nu răci, umbla ca Siminel îmbrăcat cu un pulover pe care-l scotea numai în zilele foarte calde. După-amiaza făcea lungi plimbări pe țărm. Dealtfel, venise la azil tocmai din pricina mării; avea nevoie de ea, cum avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu m-am restabilit de pe urma gripei, am ieșit. M-am dus la doctorul B. să aflu rezultatul noilor analize. L-am găsit furios pe tăcerea mea. „Nu am numai grija dumitale”, mi-a zis. Era mai sceptic. Mă suspectează de astm bronșic. 12 februarie Soarele se ridică peste acoperișurile roșii ale caselor din fața ferestrei mele pe un cer mai puțin rece decât în zilele precedente și curat. Lumea zâmbește. Și are dreptate. În viață e ca la cursele de cai. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plecat la salină. Deocamdată. Dorm noaptea la dispensar. Ai mei nu știu nimic și nici nu vreau să le spun. Destul că lor le datorez această „fericire”. Dealtfel, dacă n-ar fi spaima pe care mi-o dau crizele de astm nici nu mi-ar păsa. Mi-aș vedea de meserie și atât. 29 mai Nu mai pot să rămân mult peste noapte la dispensar, în primele zile, femeia de serviciu a zâmbit cu subînțelesuri. După aceea a început să trăncănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îngrozit. „Eu?” „Da, tu, de ce te miri așa?” „Cum o să mă duc eu? zise Dinu. Sunt mulțumit că nu mă cheamă. Cred că dacă ar trimite după mine să mă duc în sala cu oglinzi aș face o criză de astm înainte de a ajunge acolo. Mi-ar fi de ajuns să-l văd pe Francisc și gata. Ar trebui să mă ducă pe brațe înlăuntru, altfel...” „Dar de ce, Dinule? Totuși nu are drept de viață și de moarte asupra ta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și nu ești Siminel sau Dominic. Ești ditamai doctor psihiatru. Nu poți vorbi ca ei”. „E adevărat, încuviință Dinu, dar crede-mă, prefer să-l știu acolo în sala cu oglinzi, să facă ce vrea, numai să mă lase cu astmul meu”. „Nici măcar nu ești curios?” l-am întrebat. „Deloc. Eu nu sunt făcut să mă duc în sălile de felul ăsta. Rolul meu e mai modest. Să mă tem de cei care stau pe fotoliile de răchită”, mi-a replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
panică, lăsa totul baltă și se repezea să-și pună un șal în jurul gâtului, de teamă să nu răcească. El simțea atunci lumea nu cu inima, ci cu bronhiile și cred că nu-l mai interesa nimic din univers în afară de astmul lui. Mi-l amintesc cum arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi atât de copilărește îngroziți încât m-a pufnit râsul. Ceea ce și pe mine m-a consternat. Numai că în timp ce egoismul lui Dinu rămânea în limite de înțeles, care nu supărau pe alții, al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parte, fiindcă mă preocupa femeia pe care o văzusem de la fereastră. Aș fi vrut să-l întreb pe Dinu ce e cu extazele stârnite de furtună, dar la ora aceea el stătea probabil cu punga de medicamente alături, de teama astmului. Într-o doară, mai mult ca să văd ce spun, le-am povestit bătrânilor scena. Nu s-au arătat impresionați, cum mă așteptam. Numai Domnul Andrei a ținut să facă această remarcă: „Nu există, domnule, om perfect; cum să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mergi totuși singur, îl rogi pe doctorul Dinu să te însoțească în această escapadă scârboasă. El nu vrea. Tu insiști. El nu vrea în continuare. Își cere scuze, pretextează că-l doare capul, că se teme de o criză de astm; e prea mult polen în aer. Bănuiești că minte. De unde atâta polen toamna? Și insiști mai departe. Îi propun chiar un compromis; să te aștepte în cătun până îți desăvârșești răzbunarea. În cele din urmă reușești să-i impui voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așteptat. Pe urmă am început să intru la idei. Nu se întâmplase niciodată să lipsească atât. A patra zi m-am hotărât să-l caut în cătun. Eram convins că se ascundea acolo; dacă nu cumva făcuse o criză de astm. În timp ce vâsleam, examinam balta. Abia atunci am observat că apa devenise parcă mai neagră și sporise mătasea broaștei. Barca târa după ea adevărate zdrențe verzi. Pâlcurile de stuf sporiseră și ele. Dacă nu era curățată, balta avea să devină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Belbo printre dinți, e soare timp de șase luni, de la miezul nopții până la miezul nopții, și am terminat și țigările), câinele se mărginea să sufere și nimeni nu se mai Îngrijea de el, Lorenza zicea că are un atac de astm, Belbo era acum sigur că cosmosul era o greșeală a Demiurgului. Și până la urmă avusese ideea că ei puteau merge cu mașina să caute ajutor În loialitatea cea mai apropiată. Doamna zoofilă era de acord să se ducă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Câinele acela bătrân vagabonda prin împrejurimi. Uneori le intra și lor în bucătărie sau răsturna găleata de gunoi, stârnind furia lui Mă-chan. Gaston se ridică și deschise fereastra. Câinele tușea afară. Se pare că și câinii bătrâni se îmbolnăvesc de astm, ca și oamenii. Gaston luă mâncare de la el din farfurie și i-o azvârli câinelui. Tomoe și Mă-chan l-au privit disprețuitor și apoi au întors capul. — De azi încolo, cîine-san prietenul vostru. Ca mine, prietenul vostru, declară Gaston, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
atât de animalică și preferase s-o lase pe ea În continuare s-o facă - limitându-se să-și contemple femeile, fericit și Înduioșat, de la distanță. Și după aceea, când toată afacerea cu laptele se sfârșise, Începuseră plânsetele, poveștile interminabile, astmul, cântecele de leagăn și răcelile, și fusese considerat mai practic să se păstreze camerele separate - de altfel, casa era destul de mare și erau destule camere, chiar prea multe, doar pentru ei trei. Elio se așeză pe marginea patului: Maja nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
explice prin ce se deosebește o viziune de un vis obișnuit. Maja tăcu Îndelung, cuprinsă de un rău neașteptat pe care se străduia În van să și-l reprime, apoi gemu, spunând că din nou avusese Camilla un atac de astm, ieri-seară, iar ea, de data asta, se speriase Într-adevăr, dar el unde fusese? Unde era el când iepurașul lor se simțea atât de rău și se sufoca? Nu-l găseai niciodată, nenorocita asta de politică Îi devora existența ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lângă Buonocore, dar ea era o fetiță bună și cuminte. Așa spuneau toți. Kevin se cocoțase pe scaunul de lângă ea, atât de aproape Încât șoldurile li se atingeau. Camilla era atât de emoționată, Încât aproape că făcu un atac de astm și trebuise să-și golească tot sprayul. Până când ajunseseră la San Pietro, nu-l mai privise deloc - ca să nu-și trădeze secretul. În biserică surorile Îi conduseseră În șir indian la locurile destinate lor și Kevin era din nou lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]