3,711 matches
-
presupun un anumit grad de confort. Locuința adăpost nu presupune nici cunoștințe, nici efort prea mare, putea fi abandonată fără regret, nu era o pierdere prea mare și trebuie să fi avut la origini o formă rotundă, copiind bolta cerească, astrele, în primul rând, soarele, alte elemente naturale cu această formă, cu care omul primitiv a luat contact chiar din clipa devenirii sale. Până la a se ajunge la locuința elaborată căreia îi spunem casă, cu funcții multiple, a trecut o lungă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
proorociri asupra viitorului pare absurdă și pentru că toate reflecțiile în legătură cu acest subiect nu sunt, în general, decât niște elucubrații asupra prezentului; astfel, încă de pe vremea primelor societăți omenești, discursul asupra vremurilor viitoare se rezuma la prezicerea unei eterne întoarceri a aștrilor și a unor recolte bune. Pentru preoți și prezicători, oamenii nu puteau supraviețui decât prin revenirea ploii și a soarelui; o lume mai bună nu era posibilă decât într-un cosmos dincolo de cel vizibil, spațiu ideal, stabil, dar ciclic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
răspunse bătrânul, plecându-și fruntea la rândul său. - Uneori faima aleargă mai iute decât pașii. Dar pașii dumitale, ce i-a purtat prin aceste locuri? - Dacă știi de mine, Înseamnă că Îmi cunoști și meșteșugul. Studiez chinurile trupului și mișcarea astrelor care le provoacă sau le vindecă. M-am gândit să vizitez spitalul, ca să văd dacă nu cumva Îl puteam ajuta, pe tovarășul meu nefericit, de la han. Dar se pare că știința medicală nu mai poate face nimic pentru el, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
celeilalte găuri era o ramă identică. Își mușcă buza de jos, Încurcat. Între timp, mechanicus Începuse din nou să vorbească. - M-am gândit și eu la asta. Ar putea fi un model neobișnuit de astrolab, iar aceea, gaura pentru privit astrele. Dar n-are nici un sens. Într-adevăr, avem o gaură simetrică, de partea cealaltă a mașinăriei. Dar dacă privești prin interior, lamele rotitoare Îți Împiedică vederea. N-are sens, repetă el scuturând iar din cap. - Numai dacă nu cumva scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
te pot găsi aici. - Pe mine mă căutai? E o cinste să fiu obiectul atenției unui prior al Florenței. Lui Dante i se păru că distinge o nuanță ironică În tonul celuilalt, dar continuă. - Fac apel la știința dumitale În privința astrelor pentru o judecată asupra acestei figuri, zise el, scoțând din traistă tăblița cerată și arătându-i-o. Marcello o luă, ținând-o la o oarecare distanță de ochi. - Cu timpul, pupilele mele și-au pierdut capacitatea de a vedea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că descifrarea Înțelesului lor m-ar fi putut ajuta să Îi stabilesc identitatea. Marcello Îl fixă, ca și când ar fi vrut să descopere un Înțeles ascuns În cuvintele lui. Continua să strângă tăblița. - Într-adevăr, niște semne neobișnuite, murmură. - Simboluri ale astrelor, mi se pare. Dar ce Înseamnă? - Așa cum, ai Înțeles, semnele din jurul octogonului reprezintă diferitele corpuri cerești. Iată Soarele, zise medicul, arătând un cerculeț. Iar acestea sunt planeta Venus și Întunecatul Saturn. - Dar ce Înseamnă octogonul? Am mai văzut și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
așteptă câteva clipe Înainte să răspundă. Urmărea cu degetul urma subțire lăsată de bețișor peste ceară. - În multe feluri se poate ea trasa, Însă, aici, un lucru e cu adevărat neobișnuit. Puțini cunosc această poziție aparte În combinațiile unghiulare ale astrelor. Poziția regală, de o sută treizeci și cinci de grade. Doar astrologii arabi, după câte știu eu, dețin această cunoștință. - De ce „regală”? Ce are atât de ieșit din comun această combinație? - Vrei să spui octogonul? Potrivit tradiției păgânilor de peste mare este forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răstimp. Însă dumneata afirmi cu certitudine că În nici un caz nu ar putea fi vorba de un orologiu? - Priorule, nici un timp omenesc n-ar putea fi măsurat de mașinăria asta. Poate că e, Într-adevăr, o sferă ce reprezintă mișcarea astrelor, Însă gândită pentru alte ceruri și pentru alte lumi. Dante Încuviință Încetișor. Își ridică apoi privirea spre el, după care Îl fixă pe Amid, În speranța firavă că arabul ar fi avut ceva de adăugat. Dar tânărul tăcea mâlc, vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se ridica deja În picioare pentru a-l omagia, luă din nou cuvântul, introducând o ultimă Întrebare. - Aș mai vrea, În plus, să Încercați să explicați În ce fel Dumnezeu a creat lumina În prima zi, iar stelele și celelalte astre abia În a patra, zise el pe un ton potolit. Dante se apropie de baza catedrei, Încrucișându-se cu elevii care se Îndreptau spre ieșire. Arrigo Închisese codicele. Își ridică privirea, recunoscându-l de Îndată. - Messer Alighieri! Și dumneata, Bernardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umbrele lor urcaseră până acolo, să Îl observe și să Îl Îmboldească la acțiune. Când redeschise ochii, chilia era inundată de lumină. Se uită În jur, cu mintea Încă Încețoșată, Încercând să socotească după Înălțimea soarelui cât timp se scursese. Astrul trecuse deja de culme și Începea să coboare spre apus. Se ridică brusc, Încercând să Își pună În ordine ideile. Între timp, sunetele și glasurile din jur deveneau din ce În ce mai lămurite. Sub portic era un du-te-vino frenetic. Se apropie de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adune curtea, pentru ultima oară, În cetatea aceea a Florenței, care se sustrăsese mereu deplinei sale autorități. Instinctiv, atingerea mâinilor sale se făcu mai delicată. Răsfoi primele pagini cu admirație. Așadar, Arrigo era și el Îndeajuns de deprins cu știința astrelor Încât să posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era În stare să o adnoteze, așa cum mărturiseau numeroasele observații Înscrise pe margini, cu o grafie Înghesuită și nervoasă, foarte diferită de aceea minusculă, carolingiană, a copistului anonim care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din vechiul neam al suabilor. Poate că și el fusese Înșelat de propria sa imagine, atunci când i se Întâmpla să o contemple reflectată În oglindă, și poate că voise să creadă cu disperare Într-un destin insondabil, atunci când măsura traseele astrelor, un destin ce parcă Îl chema să urmeze la tronul unui tată visat. Tronul lui Frederic. Mort. Asasinat. O nouă ipoteză Îi Încolți În minte poetului: și dacă Arrigo nu se omorâse din pricina eșecului planurilor sale, ci de remușcarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
totul, cuvintele și clănțănitul din dinți al prizonierului, ce semăna cu zgomotul unei pietre lovite de un zid. Matziev scoase un trabuc, vru să-i dea unul și judecătorului, care îl refuză. Pentru câteva momente, ținură în continuare discursuri despre astre, despre lună, mișcarea planetelor, cu capul întors spre bolta îndepărtată. Apoi, ca și cum ar fi fost înțepați cu un ac, se întoarseră spre prizonier. Erau trei ore de când stătea în frig. Și nu orice fel de frig. El unul avusese tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ori ceva asemănător. Când aveam doisprezece ani, mama a... a Înnebunit, și-a pierdut mințile de tot. Eram la Viena... Pe drumul de Întoarcere ea a vorbit, cu poticneli, numai despre sine, iar iubirea lui Amory a descrescut Încet, asemenea astrului nopții. La ușa ei au dat să se sărute, cum le era obiceiul, dar ea nu i s-a putut repezi În brațe și nici acele brațe nu erau Întinse ca ea să se cuibărească În ele, ca săptămâna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de opt seara și În sfârșit se mai răcorise puțin, printre turnurile din Nishi-Shinjuku adia vântul, și potopul de lumini ale firmelor publicitare creau o atmosferă propice confesiunilor de dragoste. Ferestele zgârie-norilor se reflectau În ochii noștri precum tot atâția aștri lunari dreptunghiulari. — Când Îți spun că ai contat mult pentru mine, o spun cu sinceritate. Nu vreau să mă mai mint singură. Nu mai sunt așa tânără, Înțelegi, și niciodată nu m-a crezut o femeie puternică, dar tu, Miyashita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
după călătorii în Egipt, el excelează într-un număr considerabil de domenii: matematică, astronomie, politică, legislație, medicină, inginerie. Autoritate de neocolit în domeniul numerelor iraționale și al mărimilor incomensurabile, el este recunoscut și pentru contribuții în materie de mișcare a astrelor, după ce a inventat instrumente de măsură și de calcul care i-au permis să confirme argumentele teoretice din Timaios al lui Platon asupra relațiilor dintre planete. Tot călătorind în lung și în lat, el ia notițe, redactează texte ca geograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de zei, dar plin de atomii care compun soarele, luna, aștrii, stelele... -10- îmblânzirea morții. Nimic nu se naște din nimic, totul pleacă de la atomi și de la deplasările lor în vid - e un lucru care se știe de-acum. Chiar și moartea se supune acestei legi. Or, ea se află la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tractoristul. „Hait!” gândi Aciobăniței. „Ăsta n-a fost în spațiu, nu știe saluta. Sau poate nu vrea.” — Suntem de pe Terra - spuse el mai departe - și milităm ca orice planetă, fie ea mai mare sau mai mică, să se-nvârtă în jurul cărui astru dorește. Dumneavoastră pentru ce militați? Cel de la volan păru că se gândește câteva momente, apoi răspunse: — Ce să facem? — Să militați! Dumneavoastră nu militați? — Ba milităm, dar nu tot timpul. Parc-am fi nimerit iarăși ia noi, șopti comandantul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a lipit de steaua-aproape. Nuntesc, la curtea galbenă, curcani. POARTĂ Suflete-n pătratul zilei se conjugă, Pașii lor sunt muzici, imnurile - rugă. Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, Vindecă de noapte steaua-n tremurare. Pe slujite vinuri frimitură-i astru'. Munții-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru. Raiuri divulgate! Îngerii trimeși Fulgeră Sodomei fructul de măceș. LEMN SFÎNT În văile Ierusalimului, la unul, Păios de raze, pământiu la piele: Un spic de-argint, în stânga lui, Crăciunul, Rusalii ard în dreapta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îngeri au lăsat Cherubul văii să-l înjunghii, - Sădiți în aer ridicat. Și limfa pajiștelor pale Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee... Doar spuza sidefată în depărtare, și În preajmă, goana unor năluci opiacee. Vulturi de flăcări, aștrii spre tine s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta Cum altădată, boarea pădurilor terestre. Respiră, crești mai vastă... în plasma unde doar O singură năvală de năzuinți se-aprinde, Asemeni unui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
insulară e exact opusul poeziei noastre a continentalilor. Ca să prindeți mai bine antinomia, încercați de gândiți această transmutare imposibilă de inspirații: Laforgue scriind Epipsychideon, Shelley, Complaintele. România nouă, 19 iunie 1921 POETICA DOMNULUI ARGHEZI " Cu încruntare mă-ndoiesc de acest astru." Ulalume În cunoștință, în sfârșit, de conținutul volumului Cuvinte potrivite, iau seama că titlul se irizează de un anumit humor. Asemenea titlu nu s-a putut prezenta poetului decât (veritabil act stâng și freudian) într-una din acele stări de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
preocupare de culoare, niciodată ridicată la vibrarea și incandescența modului interior. Gloria ei, pregătită în redacțiile foilor israelite, agitată de îngerul fierbinte Cocea, îmbrățișată din două părți de suprarealiștii și tradiționaliștii bucureșteni, revendicată de Viața românească, e cel mai indicat astru pentru peisagiul nostru literar: mahalagiu, agricol sau haiducesc. Domnul Arghezi face poezii cu inocenta aplicațiune spre migală a unui ceasornicar. Câteodată trece și la bardă. O poartă țărănească în vopseli târgovețe ia ființă. Alteori, travestit în brodeuză, ia acul, foarfecele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
versului facil. "Faire difficilement des vers faciles" n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile, ci rara aventură a unui vers într-adevăr esențial. Pentru acest fapt preponderent, pregătit de timpuri cu mai mare avariție decât o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistență și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor abia ajung. * Îmi dau seama însă cât de ridicul poate fi cuvântul arzător și profetic. Se cuvine să închei aceste rânduri cu un surâs cât mai curtenitor. fantezie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
irizată, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești: străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletită de o alternată mărturisire... Ascultă, șoaptele defunctei Surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțială cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre: durata lui Monos și Una, vie, agrigentina Dragoste!" Dar Monos, axă unipolară în singur cer intelectual, sculptă o pauză așa de pustiită dezordonatei improvizații a unui maestru astarteic și rar, încît fâlfâitor, apodictic, un duh se aminti din sustrageri, înmînînd
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]