1,573 matches
-
nu știu câtă dreptate avea, iar treaba cu scursul n-o aruncase degeaba În vorbă. Stați să vă spun.” Se ridică dintr-odată și se repezi spre o tufă. Din traista țesută În casă de maică-sa scoase o sticlă cu vin, astupată cu un vârf de cocean, și un pachet de țigări fără filtru. Verii rămaseră cu gurile căscate de uimire și Încântare. Lică se prefăcea că nu era mare lucru ce azvârlise el În iarbă. Zise cu o voce Împăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că cine știe ce se Întâmplă...”. „Mă piș pe paiele tale”, venise răspunsul. Titel nu-l pierdea din ochi și, de câte ori ăla azvârlea mucul de țigară, marele meșter se grăbea să-l scuipe, să-l strivească bine sub călcâi și să-l astupe cu țărână. Odrasla plătea zburători și le spuneau ce măscări să arunce În aer și cui. Năimiții erau bucuroși că puteau pluti și Înjura pe degeaba, contra a numai trei șuturi primite În tur. Cei jigniți și care nu luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintre care unele morocănoase, rusești, apucaseră chiar să servească În război. Una dintre acele eroice hodoroage fusese numită cu admirație, respect și căldură „Tataie”; avea pe portiera din dreapta cinci găuri de gloanțe nemțești pe care nimeni nu Îndrăznise să le astupe, căci arătau vitejia și tăria vajnicei fierătanii. Într-o seară, spre toamnă, soldatul de la volan nu izbutise să stăpânească bestia de fier care o luase singură la vale, târând după ea o cisternă plină cu benzină de avion. Casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveau prin rezervoare până la mama dracului, În Italia, unde era baza lor. Așa că le azvârleau și ei peste câmpuri sau prin păduri. Pâlniile de pe câmp fuseseră nivelate de pluguri; pe cele din pădure nu găsise nimeni de cuviință să le astupe și aveau să rămână acolo Încă multă vreme. Îmbărbătat de poveștile de vitejie ale Colonelului, fricosul Ectoraș Își luase inima În dinți și povestise aprigului tată ce și cum se Întâmplase cu microscopul. Fusese destul de Încântat să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
firul apei În jos o pâlnie uriașă de bombă americană. O adâncise cât putuse de mult cu o lopățică soldățească, cărase cele opt hoituri și le așezase, dimpreună cu atașul și toate lucrurile militarilor, pe fundul gropii și apoi o astupase. Motocicleta („Țundap, tăticule, nu jucărie!” găsise Vieru de cuviință s-o preamărească) o luase și, ca să nu se audă bubuitul, când se apropiase de sat o dusese de coarne și făcuse cu ea ceea ce avea să se vadă un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strângă o gheruță pe inimă. Se lăsase ispitit de prietenul său Ion Vieru și Îl urmase pe furiș, Împreună cu Încă doi, până În lanul pe care combinele Îl ocoliseră până atunci. Vieru scosese o sticlă de un litru cu vin alb, astupată cu un vârf de cocean și Înfășurată Într-o coală albastră care de obicei era folosită la Învelitul coperților caietelor. Ectoraș se amețise după primele două sau trei Înghițituri, iar apoi se Îmbătase de-a binelea și râdea Întruna, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trunchi mort de copac; când, peste câteva zile, aveau să-l omoare cu furcile și topoarele, paznicii de la pușcăria-balamuc aveau să vadă că din coamă - amestecătură de păr, ciulini și nămol - răsăriseră fire subțiri de iarbă; cuibărită Într-o rană astupată cu țărână, În spatele urechii drepte Înflorise un fir de ceapa-ciorii; cealaltă ureche lipsea, se zăreau din ea câteva resturi putrede și zdrențuite, lipite de cap. A doua zi, armăsarul așteptă să apară căruța Încărcată cu saci de cânepă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apăsa liniștea cam fioroasă ce Învăluia pădurea. Foiște Își Înălță ochii spre cer și, printre coroanele negre și neclintite ale copacilor, zări un nor ca o palmă uriașă cu degetele răsfirate. Strigă către ea, făcându-l pe Repetentu să-și astupe urechile: ― Am venit cu forțe proaspete, Doamne! Te mai suplinim nițel. Te mai amânăm. Ia și Te odihnește de acum! Zăriră, tupilați printre tulpinile buruienilor, cu trupurile parcă din cenușă Întărită, zeci și sute de Adormiți. Erau acoperiți și prinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deasupra nu se uitau în jos nici un moment. În Nishikikoji, trupele clanului Akechi demolau locuințele din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să scape. Ostașii îl trântiră la pământ și-l legară fedeleș, de abia se mai puteau mișca, apoi îl aruncară peste spinarea unui cal ca pe un sac. Bărbatul le arunca celor care îl capturaseră insulte și blesteme. Ofițerul îi astupă gura cu pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul, spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
datorită sosirii voastre aici ca mesageri. Acum, toți acei oameni care ar dori să ne asmuțească unii asupra celorlalți voi fi dezamăgiți. Dar n-ați dori, vă rog, să luați penelul și să semnați un angajament solemn, numai pentru a astupa gura acelor oameni? îl îmbie Kanamori. Asta era. Acesta era lucrul care devenise, dintr-o dată, esențial pentru emisari, în acea dimineață. Convorbirile de pace decurseseră prea lin, iar cei doi nu aveau liniște numai cu vorbele. Chiar și dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Construcția Castelului Osaka ar trebui să meargă strună, spuse într-o zi Hideyoshi. Ia să aruncăm noi o privire. Când sosi, oamenii însărcinați cu proiectul începură să-i explice tot ceea ce se realizase până în acel moment. Mlaștina de la Naniwa era astupată cu pământ, iar pe toată lungimea și lățimea ei se săpau deja canale. Pe șantierul pentru Cetatea începeau deja să apară dughenele improvizate ale negustorilor. Privind spre mare, la portul Sakai și gura Râului Yasuji, se vedeau sute de corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o fortăreață mult mai puternică n-ar fi putut rezista în fața unor luptători cu o însuflețire ca a lor, iar acel castel era apărat de puțini oameni. Cât ai clipi din ochi, zidurile sale de piatră fură escaladate, șanțul fu astupat, se aprinseră focuri, iar soarele se acoperi cu fum negru. În acel moment, generalul comandant al castelului ieși să lupte și fu ucis în bătălie. Soldații din castel căzură toți, cu excepția unui singur om, care scăpă și o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Dumnezeu, și pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu; 56. și a zis: "Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu." 57. Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile, și s-au năpustit toți într-un gînd asupra lui. 58. L-au tîrît afară din cetate, și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Saul. 59. și aruncau cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
la orele serii am repetat operația și în gând mi-am zis: „Cred că-ți va fi de mult folos și sper să-mi dai și anul acesta cireșe tot atât de mari și frumoase ca în anii trecuți”, după care am astupat cu țărână copca de la rădăcină, pentru a împiedica evaporarea apei din sol. Către ora 9, aud soneria și mă pomenesc față în față cu o persoană aproape corpolentă și cu părul cărunt care îmi zâmbește bucuros că m-a găsit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
unul din străbunii lui Gligorașco era fântânar. Sigur că numele lui nu era Moarte. Îl chema altfel - nu-mi amintesc acum. Povestea e că el săpa o fântână...Cum-necum, deodată o bucată de mal se rupe și cade peste el, astupându-l! Cel care îl ajuta la treabă a strigat după ajutor. Au venit sătenii și până la urmă l-au scos, dar...Dar omul nu mai răsufla...Era mort ca toți morții...L-au dus acasă și după priveghiul rânduit au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mortuuu’!!! O înviat din moarteee!!! Fugiiiți!!!” În câteva clipe, nu mai era nimeni prin preajma gropii...Primii care și-au revenit din spaimă au fost tot groparii. S-au întors, l-au ajutat pe mort să iasă din groapă și au astupat groapa pecetluind-o cu pietre...De atunci, fântânarului i-au zis Moarte. Și așa a urmat tot neamul lui... Apoi și afacerile pe care le face Gligorașco sunt încurcate. Să luăm de-o pildă zapisul din 6 februarie 1756 (7264
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fi de-al casei” - gândesc eu. Când ne vedem dincolo de ușă, tânărul ne îmbie să ne așezăm pe o laiță ce stă pitită în spatele unei mese...Fără nici o vorbă, flăcăul cotrobăie într-un cotlon al încăperii, de unde scoate un ulcior astupat cu un ciocălău...De pe o policioară coboară două ulcele. Ni le așază dinainte și, destupând ulciorul, toarnă cu grijă o licoare rubinie din care se împrăștie o miroaznă îmbietoare... Poftim de cinstește, sfințite părinte, și rogu te să-mi spui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
la colț de stradă, așteptându-și dureroasele anotimpuri? Gândul, prieten și dușman, mă bate amical pe umăr și-mi face semn discret cu ochiul să nu-i ascult îndemnul. Doar gândul a mai rămas în imensitatea golului din mine. Îmi astup urechile cu degetele îndoliate. Vântul îmi smulge mantia de pe umeri. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să mă acopăr... Ascult, docilă, umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
voce înfundată. M-am întors și am descoperit că Eamonn era și el în bucătărie. Nu știu cum de nu-l observasem până atunci. Dumnezeu știe că ocupa jumătate din bucătărie! Motivul pentru care vocea lui suna înfundat era că avea gura astupată cu o bucată enormă de pâine. Presupun c-o să mă spui pentru chestia asta, nu? a zis el cu o expresie de câine bătut, în timp ce-și îndesa în gură felie după felie. —Să te spun? am exclamat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
altceva decât să stai toată ziua la birou și să citești. Asta numești tu să lucrezi? Să mă ia dracu’ dacă eu aș face-o, dar uite că te și plătesc pentru asta... — Gura! rosti Wilt cu o violență surprinzătoare. Astupă-ți moara aia nenorocită! — Și cine mă poate obliga? întrebă tipograful. Wilt încercă să-și țină nervii în frâu, numai că de data asta descoperi că-i era imposibil. Anul III Tipografi avea ceva incredibil de arogant. — Eu! urlă Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încercă să-și țină nervii în frâu, numai că de data asta descoperi că-i era imposibil. Anul III Tipografi avea ceva incredibil de arogant. — Eu! urlă Henry. — Tu și cu mai cine? Tu n-ai fi în stare să astupi nici o gaură de șoarece, nici dacă te-ai chinui toată ziua! Wilt se ridică în picioare. — Căcăcios mic și-mpuțit! zbieră el. Mucosu’ dracului și... Ți-o spun sincer, Henry, mă așteptam la mai multă cumpătare din partea ta, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la cincizeci și opt de secunde, însemnând trecerea celor zece suflete plecate pe lumea cealaltă și sărbătorind nașterea celorlalte zece. Harry își simțise inima frântă de multe ori, dar acum nu mai era decât o grămăjoară de cenușă care îi astupa o gaură din piept. În ultima sa zi de libertate, și-a petrecut douăsprezece ceasuri așezat pe patul copilei, privind-o cum se leagănă în balansoar și ascultând-o cum striga alternativ „bucurați-vă“ și „jeliți“ în timp ce urmărea limba mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sunt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În scaun, deprimată la maximum, Încercând să-mi astup urechile. Dar degeaba, aud tot. — Îți place ? Îl aud pe Connor șoptind. — Mmm... — Pe bune, chiar Îți place ? — Sigur că-mi place ! Și nu mă mai tot Întreba atâta ! — Scuze, spune Connor și urmează un moment de tăcere, punctat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de haine îmbâcsite, de urinè și de tutun ceea ce face ca în stomacul meu sè se înalte un val uriaș de greațè care se sparge de pereții interiori ai cutiei craniene, lovindu-se de cerul gurii, înfundându-mi nèrile și astupându-mi urechile, înecându-mè lèuntric, mè felicit pentru gestul de a fi deschis geamul, aerul rece și proaspèt de afarè fècând totuși atmosferă din interior ceva mai respirabilè, ascultându-i aproape paralizat cuvintele de nebunè, Tu nu mè cunoști, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]