987 matches
-
amintitul "nou antropocentrism" postmodern. Omul izolat de Creator este egoist, opunându-se lumii ca lumen și neantizând-o, convins că i se cuvine orice. Antropocentrismul Părintelui Stăniloae este personalist, nu individualist. Este prăpastia eonică dintre creștinism și orice formă de ateism. Cel din urmă nu încetează să aducă laude la adresa omului, contrapunându-l unei divinități fioroase, tiranice și obscure, ca simplă născocire a minții neputincioase a omului, totuși 53. Personalismul se vede cel mai bine în afirmația că natura este un dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fața spre Dumnezeu), sau după nefire (la chemarea diavolului). Echivocul vine de acolo că omul poate confunda, mințindu-se, cele două planuri. În fine, Vattimo recunoaște că postmodernismul este ateist și, bineînțeles, conform părții diavolului, se străduiește să convingă că ateismul nu înseamnă distrugerea general-umanului, cum se crede, cu toate că recunoaște o legătură între declararea morții lui Dumnezeu și criza umanismului. Ateismul (o mare minciună a omului modern, căci nu poate fi "ateu", ci doar să încline, în echivocul libertății sale, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
două planuri. În fine, Vattimo recunoaște că postmodernismul este ateist și, bineînțeles, conform părții diavolului, se străduiește să convingă că ateismul nu înseamnă distrugerea general-umanului, cum se crede, cu toate că recunoaște o legătură între declararea morții lui Dumnezeu și criza umanismului. Ateismul (o mare minciună a omului modern, căci nu poate fi "ateu", ci doar să încline, în echivocul libertății sale, fie spre lumina lui Dumnezeu, fie spre partea ispititoare a diavolului) este, cu siguranță, un umanism, de vreme ce ține de om. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o mare minciună a omului modern, căci nu poate fi "ateu", ci doar să încline, în echivocul libertății sale, fie spre lumina lui Dumnezeu, fie spre partea ispititoare a diavolului) este, cu siguranță, un umanism, de vreme ce ține de om. Și ateismul, și religiosul sunt manifestări umane, deci aspecte contradictorii ale umanismului în genere, la care face trimitere Vattimo. În paradoxul diferenței ontologice, s-ar putea ca "ateul" să fie, în realitate, mai aproape de Dumnezeu decât fanaticul religios. Când filosoful italian își
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Vasile Andru 96, într-o anchetă a "Vieții Românești", inserția politicului (a disensiunilor) în sânul bisericilor a făcut ca în Constituția Uniunii Europene semnate la Roma (octombrie, 2004) să nu se pomenească de rădăcinile creștine ale Europei, biruind aici un ateism diplomatic. Altfel spus, ethosul postmodern a biruit în constituția europeană, deși conștiința europeană comună, câtă este, nu-i decât opera fundamentului creștin. În orice caz, decreștinarea Europei era privită de Eminescu ca pe cea mai mare catastrofă istorică de la căderea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a tăcerii. Deși direcțiile sunt diferite, ignorarea acestui aspect de către Rorty se poate explica prin repulsia sa de natură ideologică față de "culpa" lui Heidegger în raporturile cu nazismul. Dar, revenind la Wittgenstein, acesta n-a făcut saltul din transcendent în ateismul postmodernist, fiindcă neputând să exprime în cuvânt pe Dumnezeu, el l-a identificat tocmai în tăcere, nume numai bun de substituit noumen-ului kantian: "Cum este lumea este perfect indiferent pentru ceea ce este divin. Dumnezeu nu se arată în lume. Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Dumnezeu în lume, uită s-o anunțe și pe cea a diavolului. Or, numai un simulacru de filosofie teologică putea să facă o asemenea greșeală. Concluzia: convertirea lui H.-R Patapievici este aparentă, spre a da o nouă fațadă ateismului postmodernist. Încât alarma foarte zgomotoasă a postmoderniștilor radicali contra cărții lui Patapievici nu prea are obiect. Observatorul cultural, condus de Ion Bogdan Lefter, a declanșat o campanie de o rară violență contra unuia de al lor, în numerele 102, 103
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postmodernism: e vorba de căutarea și găsirea unui sens existențial, iar în alte enunțuri se mărturisește ca trăitor într-o mistică nu neapărat legată de practicarea unui cult religios anume, dar semnificând cu hotărâre o recuperare a sacrului abandonat de ateismul rafinat al postmodernilor. Ihab Hassan privește lumea ca lumen, "ca miracol incredibil", simțindu-se atras de "Problema spirituală a materiei și a genezei lumii"220. La rându-i, Malcolm Bradbury se detașează de postmodernism declarând abandonarea tezei lui Fukuyama privitor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
planetar se face nu între marile religii, cum credea Huntington, ci între un Occident secularizat și o lume islamică radicalizată, ambele trădări ale religiilor prin ideologizare. Cu alte cuvinte, se ciocnesc un Occident postmodernizat și un Orient radicalizat în fundamentalism. Ateismul postmodern este ultima fază a secularismului început de mișcările protestante și amplificat de Revoluția Franceză, până în zilele noastre. Secularizarea a însemnat un lung proces de demagificare a lumii, pe care l-a analizat cu pătrundere Max Weber. Etica protestantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
consecințele secularismului modern și postmodern, militează, în spirit transmodern, pentru desecularizare. Secularizarea este cel mai puternic argument al fundamentalismului islamic în contra unui Occident "lipsit de Dumnezeu"233. În vreme ce creștinul occidental își poate permite luxul de a nu mai fi creștin, ateismul fiind forma lui de a fi extremist fără a lăsa impresia extremismului, extremismul islamic nu-și îngăduie luxul de a nu fi fundamentalist, ceea ce este, în realitate, tot o abatere radicală de la preceptele Coranului. Ciocnirea devine, astfel, inevitabilă, căci nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
perfect contemporan cu antropologia creștină a transparențelor Părintelui Dumitru Stăniloae, anticipând cu mulți ani viziunea transdisciplinară. După cum am insistat în capitolele anterioare, transparența este un cuvânt-cheie în "noul antropocentrism" pe care teologia Părintelui Stăniloae îl opunea tacit opacității lumii din ateismul oficial. La un an de la debutul lui C. D. Zeletin, în 1978, apărea opera capitală, în trei volume, Teologia Dogmatică Ortodoxă. Simplă coincidență? N-aș crede. În lumea-lumen, transparența e semnul dialogului între om și Dumnezeu, căci lumea nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Hobbes, Voltaire, Goethe, Shelley, Heine, Arghezi, Zola, N. Bălcescu, V. Hugo, M. Twain, B. Russel, V. Babeș, J. Swift, Anatole France, Giordano Bruno, Eminescu ș. a. m. d., într-o adunătură de citate scoase din context și puse în slujba "adevărului". Ateismul postmodern este, în schimb, mai rafinat, cu demonstrații seducătoare, dar cu aceleași efecte. 54 Dumitru Stăniloae, op. cit., pp. 323-324. 55 Ibidem, p. 169. 56 Ibidem, p. 169. 57 Ibidem, p. 359. 58 Ibidem, p. 387. 59 Ibidem, p. 477. 60
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
despre orice adult s]n]tos c] are cunoștinț] de faptul c] a ucide este un lucru r]u, indiferent dac] are sau nu convingeri religioase. Bineînțeles c] Bertrand Russell știa c] a ucide este un lucru r]u în ciuda ateismului s]u bine-cunoscut. În primul rând, considerarea acestui lucru drept un simplu façon de parler ar necesita o argumentare peste m]sur] de conving]toare. În al doilea rând, negând posibilitatea justific]rii concepțiilor morale f]r] a apela la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
artistic valabilă, dar laică, despre patriotism, dragoste de oameni și „Totul se plătește în viață !”, cum spune Bologa când află că l-a omorât pe nevinovatul Petre. O obiecție în legătură cu cauzele propagandistice ale laicizării romanului lui Rebreanu ar putea fi ateismul declarat al scenaristului Titus Popovici, relatat de contemporani. Titus Popovici ar fi procedat astfel din pricina antireligiozității lui, nu pentru că așa cerea doctrina comunistă. Nu putem ști. Dar e de menționat poziția contrară a lui Popovici față de un alt roman, tot
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Pitagora ca o sferă, de la el pornind teoria sferelor și a mișcărilor «perfect circulareă ale planetelor (aproximație bună, dar mai târziu a devenit nesatisfăcătoare pentru mișcarea sistemului planetar). Heraclit din Efes (540-450 î.e.n.) - și-a proclamat cu o rară forță ateismul, fiindu-i atribuite cuvintele : «Lumea este pe deplin unitară, n-a fost creată de nimeni dintre zei și de nimeni dintre oameni, ci a fost este și va fi un foc veșnic viu, care se aprinde și se stinge după
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
reducerea impactului acestui fenomen pe plan social, politic și economic. Pe plan național Cauza principală a corupției o reprezintă lipsa unui sistem de valori bine determinat și îndoctrinarea societății românești, timp de aproape 50 de ani, în mod barbar, cu ateismul materialist. Odată cu prăbușirea sistemului social comunist, neexistând o limitare morală și etică, alta decât cea comunistă, nu a mai existat nimic care să împiedice oamenii aflați în posesia pârghiilor politice, economice, juridice și sociale să le folosească în interesul personal
Băncile şi corupţia by Costel Drumea () [Corola-publishinghouse/Science/353_a_573]
-
Descartes apare o “încercare de a întemeia în mod radical rațiunea pe ea însăși, cel puțin în concepția filosofică a ființei pe care individul a elaborate-o pentru el însuși”.) Crecetarea filosofică actuală trebuie să stabilească, între credința revelată și ateism o “credință în mod autentic filosofică.” ) Mai mult decât oricine din epoca sa, Descartes a propus acest nou fel de credință care leagă ontologia de logică, certitudinea și evidența, subiectul și obiectul prin intermediul cogito-ului ca principiu. Analiza antecedentelor cogito-ului cartesian
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ei, precum Biserica greco-catolică sau romano-catolică. Acest caz este grăitor pentru ținuta unui mare ierarh al Bisericii Ortodoxe care, alături de alți reprezentanți de marcă: Irineu Mihălcescu, Visarion Puiu, Nicolae Bălan, Vartolomeu, Nicolae Colan ș.a au înțeles să se opună ateismului puterii comuniste și să păstreze nealterată dimensiunea spirituală a Bisericii. Ultima secțiune a volumului, intitulată Creștinismul și Europa Unită cuprinde studiul lui Radu Carp despre "Controverse teologico-politice în cadrul Uniunii Europene", prin evidențierea drepturilor garantate prin Cartea Europeană a Drepturilor Fundamentale
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de platonismul renascentist. Spenser a scris patru imnuri care prezintă ascensiunea neoplatonică de la materie la frumusețea divină, iar în Faerie Queene (Crăiasa zânelor) rezolvă în favoarea unei ordini eterne, imuabile disputa dintre Mutabilitate și Natură. La Marlowe se percep reverberații ale ateismului și scepticismului italian contemporan. Chiar și la Shakespeare se găsesc, alături de ecouri din Montaigne și clișee împrumutate de la stoici, numeroase urme de platonism renascentist, de piMă, în vestitul discurs al lui Ulise din Troilus și Cresida. La Donne putem urmări
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
discipolul lor englez Godwin, dar mai târziu a asimilat idei ce aparțineau lui Spinoza, Berkeley și Platon. Controversa din perioada victoriană dintre știință și religie și aflat o expresie binecunoscută în operele lui Tennyson și Browning. Swinburne și Hardy reflectă ateismul pesimist al epocii lor, iar la Hopkins se pot observa efectele studierii lui Duns Scotus. George Eliot i-a tradus pe Feuerbach și pe Strauss, Shaw i-a citit pe Samuel Butler și pe Nietzsche. Majoritatea scriitorilor recenți 1-au
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
primit burse până În anul 1940. Îndemnul formării unui cler educat era adresat și de către Melchisedec Ștefănescu, ori de câte ori avea ocazia pentru formarea unor teologi de elită autohtoni, care să respingă argumentat și ferm ideile străine Bisericii Ortodoxe Române, influențele secularismului occidental, ateismul, cât și prozelitismul religios de orice natură. De asemenea societatea clerului din București „Ajutorul” a primit 1/10 din donație, În timp ce un procent de 2/10 revenea Comunei București pentru ospătăria săracilor. Pe lângă faptele bune făcute pentru „cei mai mici
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Monica Marghetici (Marţincu) () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93538]
-
ea complet necunoscută mai înainte. Nouă este și specia memoriilor, jurnalelor, amintirilor (inclusiv din detenție), corespondenței inedite. Încă o categorie insolită: mari cantități de literatură esoterică, ocultistă, mai mult sau mai puțin dubioasă. Fenomen totuși inevitabil, după o perioadă de ateism militant cu totul vulgar. Succes deosebit au și unele romane sau istorii, pline de reale sau pretinse revelații despre vechiul regim, revoluție, Securitate etc. Acestea ar fi genurile din prima linie. Evident, continuă să apară și opere literare și critice
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
efecte. Nu este nevoie de a recurge la forțe supranaturale pentru a a înțelege lucrurile. Sistemul naturii este o viziune naturală a naturii. Se bănuiește că și Diderot a scris o parte din cartea considerată o culme a materialismului și ateismului. El enunță principiile sale etice astfel: Nu permite niciodată unui om să uite că ambiția sa de a obține fericirea riscă să-l facă să cadă în greșeala de a se face fericit în mod exclusiv pe sine" (capitolul 15
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
competența celorlalți, face ca orice opoziție între știință și religie să devină caducă. Piedica acestei revoluții a persoanei în duhchiar dacă oamenii sunt mai aproape ca oricând de Transcendent - este pentru că nu atât creștinii trăiesc într-o lume atee, cât ateismul trăiește în interiorul creștinilor. Iar Lagneau spunea că ”ateismul este sarea care pune la păstrare credința în Dumnezeu”. O anchetă din Rusia, ne face cunoscută părearea unui tânăr care declară ”Creștinismul este pretutindeni, în inima existenței, în sacralitatea maternității, în încercările
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
și religie să devină caducă. Piedica acestei revoluții a persoanei în duhchiar dacă oamenii sunt mai aproape ca oricând de Transcendent - este pentru că nu atât creștinii trăiesc într-o lume atee, cât ateismul trăiește în interiorul creștinilor. Iar Lagneau spunea că ”ateismul este sarea care pune la păstrare credința în Dumnezeu”. O anchetă din Rusia, ne face cunoscută părearea unui tânăr care declară ”Creștinismul este pretutindeni, în inima existenței, în sacralitatea maternității, în încercările vieții zilnice, în gratuitatea iubirii și a prieteniei
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]