1,059 matches
-
tovarăș de drum, pe care îl evocă și îl curtează insidios doar atît cît îi este necesar pentru a-l dezagrega și, mai apoi, pentru a-l suspenda cu totul. Privită astfel, expoziția sa retrospectivă este, în esență, o expoziție atemporală, o acțiune care se exercită exclusiv asupra spațiului, asupra spațiului bidimensional, acela al imaginii plastice, dar și asupra spațiului fizic, tridimensional, în care ea se articulează ca un discurs cuprinzător și complex. Dacă în ceea ce privește spațiul exterior am văzut ce se
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
ba! Vrei marturi țapini sau pacinici? - Pacinici, frate, pacinici! - Alege dară din creditorii tăi și atunci ai scăpat de moarte".28 Mateiu Caragiale Nu se putea ca duelul să lipsească tocmai dintre aventurile crailor aristocrați de Curtea-Veche, într-un București atemporal, cu patină fanariotă. Motivul este unul clasic: relația triunghiulară. Pantazi vrea să se căsătorească cu Ilinca Arnoteanu, o fată de 16 ani din- tr-o veche familie de boieri scăpătați. El intră în conflict cu celălalt crai, Pașadia, care - cîștigînd o
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
deșirat, mlădiat, recompus, reconsiderat, iar aceasta conform unei geometrii spirituale ce se sprijină pe funcțiile ancestrale ale relațiilor dintre sunete, dintre sunete și noi înșine; este un fapt ce conferă creației lui Horațiu Rădulescu un caracter quasiexotic, în egală măsură atemporal și permanent actual. Zilele trecute, Societatea de Muzică Contemporană din Lausanne, din Elveția, i-a dedicat un întreg concert; momentul a fost prefațat de cuvântul unuia dintre cei mai erudiți exegeți în domeniul creației contemporane, publicistul Harry Halbreich, colaborator permanent
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
inima Rusiei undeva la marginea ei, la capătul lumii, tinerii trăiesc un fel de anamneză, privirile lor au ceva din privirile de lapte ale copiilor căutând un sân, ceva nehotărât, cu un fel de brutalitate reținută în dorință. Această maternitate atemporală transgresează toate frontierele permise și nepermise, inclusiv cea dintre inamici. Bătrâna se duce să facă niște cumpărături în oraș, ceea ce a mai rămas din Groznâi, capitala cecenă, iar în piață întâlnește o altă femeie în vârstă, Malika (Raisa Gichaeva) care
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
Cartea e scrisă la Bulzeștii de Sus, în }ara Moților, în 1992, când geologul-narator își face meseria de bază prin Munții Apuseni, și în paralel schițează reportaje locale, imortalizează siluete și dramele lor neștiute în acel peisaj uman și montan, atemporal parcă, în ciuda vremurilor maștere, oferă comentarii asupra propriilor prospecțiuni, dar și binevenite îndoieli asupra propriului demers literar, tip "Și ce-aș obține, în afară de efecte literare dubioase (...)". Care este de fapt motivația acestei scrieri? Rememorarea unei idile studențești în Bucureștiul anilor
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
caz este oare romanul dumneavoastră și o tentativă de a răspunde acestor întrebări? B.de C.: Nu într-un mod direct. Prin Stauff, care nu este transpunerea sau "decalcul" lui Cioran, am intenționat să evoc tipul unui gînditor și filozof atemporal, etern, dar accentuînd ceea ce mi se pare a fi una din caracterisicile epocii noastre: impostura intelectuală, ceea ce Julien Benda denumea "trădarea intelectualilor". R.B.: Ați mărturisit că nu ați dorit să-l întîlniți pe Cioran, pentru că nu ați vrut să fi
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
analiști ai componisticii lui George Enescu. Iată că recentul volum Reflecții despre muzică propune teme la fel de fierbinți ca și primul: polarizarea creației muzicale actuale între individual și general, între periferie și centru, între un spirit al timpului și un spirit atemporal ori portrete schițate unor personalități muzicale și nu numai (Anatol Vieru, Wilhelm G. Berger, György Ligeti, Mihail Andricu, Bela Bartók, Daniel Kientzy, Vasile Băncilă). De altfel, mărturisirile autorului, inserate în Prefața primului volum sunt la fel de elocvente și deconspirante: "am reunit
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
de orchestrație va spori valoarea muzicală a acestei opere. Talentul și intuiția compozitoarei sunt însă evidente, inspirându-i parcă pe Antonela Bârnat (Femeia Lot), Cătălin Petrescu (Lot), Laura Tătulescu și Cristina Toader (Îngerii / Fetele lui Lot) în crearea unei ambianțe atemporale, reflexive. Pe de altă parte, Șerban Marcu a beneficiat din plin de textul lui Eugen Ionescu din Lecția, un spectacol în sine, care a provocat și pe regizoare, dar și pe cântăreții Cristina Sandu (Eleva), Ion Dimieru (Profesorul), Georgiana Mototolea
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
numele său adevărat este Adila Sedraia și a colaborat cu rapperi cunoscuți din Franța, ca Soprano, Rohff sau Youssoupha. Într-un interviu acordat la Paris după lansarea melodiei "Derniere Danse", cântăreața susținea că "este bătrână și că muzica ei este atemporală", dar că are între 25 și 30 de ani, relata directmatin.fr. Mai mult, artista mărturisea că este de preferat ca publicul să se concentreze pe muzica sa mai degrabă decât pe personalitatea ei. "M-am născut cu acest album
Indila, interpreta piesei Dernier Danse, învăluită în mister by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71378_a_72703]
-
de strigăte de ajutor, de senzația de sufocare și înec. Cuplul mitic s-a desfăcut, iubita apărea ca un vapor îndepărtat sau ca o catedrală din alt oraș (ce se tot spune în ultima vreme, că ar fi o poezie atemporală anistorică?). De asemeni, o întreagă flotă în poezia română postbelică. La atâtea bărci, plute, corăbii, vapoare etc., s-ar zice că suntem neam de marinari. Șirul de reprezentări se constituie destul de repede, la începutul anilor șaptezeci, chiar mai devreme. Simbolul
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
înger se mișcă, părăsește un loc, și apare în altul. Nu poate fi recunoscut decît prin acțiunea să". Orice fizician știe că o particulă cuantică nu poate fi detectată decît prin acțiunea ei. În rest, se află într-o stare... atemporala. În general, putem afirmă că ideea de "spirit", sub diferite forme, se strecoară cu succes înapoi în literatura și știință. Cu toate acestea, de-a lungul întregului secol XX, instituțiile și relațiile între indivizii monadici rămîn, în majoritatea lor, sub
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
o pagină și jumătate), cel mai cunoscut scriitor francez contemporan. Credeți că e vorba de erori de politică culturală din partea Franței sau că e normal să ni se vîndă ceea ce „merge”? Știți teoria celor trei „regimuri” de literatură: cea „consimțătoare”, atemporală, artizanală, care seamănă mereu cu ea însăși, care povestește mereu într-un același limbaj, ales, așa cum oricine poate să-și facă mobilă veche cu lemn nou, astăzi. Aici avem mulți autori altfel de calitate, printre care Bruckner, mulți dintre ei
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
cărți uneori greu de citit, dar care nu te lasă indiferent, care te fac să gîndești altfel decît înainte de a fi pus mîna pe ele. Mi se pare că aceasta este de fapt literatura contemporană, una care nu e nici atemporală, nici simptomatică, ci una care diagnostichează, care își pune întrebări și care inventează forme pentru a le exprima. Acum: politica culturală franceză trebuie să se ajusteze în funcție de interesele și așteptările din țara în care are misiunea de a difuza cultura
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
un anume bibliotecar a parcurs-o și este aidoma unui zeu” (Biblioteca Babel). Cum însăși această idee vine pe o filieră uluitoare (Galilei, Shelley, Emerson, Bacon, Carlyle, Valéry, Bloy sau Bernard Shaw) și cum presupune cu necesitate existența unui Spirit atemporal și impersonal care anulează ideea creatorului cu biografie, să întoarcem acum privirea chiar către creația lui Borges. Nici un alt scriitor nu este atât de consecvent cu sine și cu ideile sale ca el. Obsesiile și credințele lui pot fi urmărite
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
posibil ca țiganii să aibă „statul” lor, un mic sat intitulat, cosmopolit, Shanghai, și condus de un singur lider, Lutvija Belmondo Mirga, povestașul țiganiadei întinsă pe patru generații. Lumea țigănească așa cum ne-o prezintă Naberšnik trăiește într-o dimensiune parcă atemporală a pitorescului-idilic. Destrămarea utopiei și a armoniei generată de un comerț ilicit și benign cu Occidentul coincide cu destrămarea Iugoslaviei și recrudescența naționalismului într-o formă radicală care afectează până la dizolvare comunitatea țigănească. Transformarea țiganilor în membri de partid este
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
riguros în construcția imaginii fără a neglijă forță de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, George Tzipoia este un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporala a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extremă codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătură spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
ludică de a descoperi, în materia moartă, sămînța vie a unei combinații imprevizibile, conservînd, în compensație, funcția morală și edificatoare a artei. Rezultatul acestei opțiuni este o anumită aspirație spre clasicism, spre forma viguroasă și așezată ferm, spre transcendent și atemporal.
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
al XIX-lea erau mai bogate și mai complexe decît cele care, peste un secol, urmau să sufere de varii restricții politice, privind deopotrivă tematica și limbajul. Ca în multe alte domenii ale cercetării, în perioada totalitară problemele strict estetice - atemporale, abstracte, inocente - au fost privilegiate, în vreme ce aspectele sociolingvistice erau ocolite, pentru că se dovedeau mult mai riscante. Un exemplu perfect de limitare prin estetizare îl oferă ghicitoarea. Caracterizările tipice ale speciei sînt sau convenționale (privind presupusul său rol formativ, educativ, de
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
poate dobândi, din această perspectivă, nebănuite dimensiuni existențiale: Ne uităm cu uimire la ridurile celor de-o vârstă cu noi; imediat ce rămânem singuri, ne detașăm de propriul trecut ca de un bagaj prea greu și încercăm o senzație de imponderabilitate atemporală. Până într-o zi, când controlorul de bilete ne spune în tramvai, de față cu toată lumea: ŤUnchiule, biletul acesta e greșit perforat. N-aveți cumva prin buzunar un altul?ť" Iată un mod cu totul inedit de a lua act
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
contopire cu transcendența. Asemenea lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală a sculpturii, din istoria ei clasico-renascentistă, și fuge în protoistorie, în substrat, în Vechiul Testament, în nonfigurativ și în combustia interioară, nondiscursivă, a creației, în atemporal și în iluzia veșniciei. Cu alte cuvinte, coborînd tot mai adînc în preistorie, sculptorul se trezește direct în postistorie. Modernitatea lui se varsă în postmodernitate, timpii diferiți se aglutinează organic, verticala se răstoarnă și devine orizontală, diacronia se preschimbă în
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
fapt, gestul lui Fănuș Neagu ar trebui probabil înțeles așa: aceste pagini și încă vreo 10-20 sînt produsul culturii și documentației, bibliografia. Dar restul, restul e Fănuș Neagu sută la sută, talent genuin, nepervertit, made in Brăila, adică în "lumea atemporală a cîmpiei, oceanul ei nestatornic în veșnicie, melancolia toamnelor, fosforescența primăverilor, catedralele zădufului din iulie și august, iernile scăpărînd ochi de lupi flămînzi și bîntuite de vînturi năpraznice, dar și visul și rănile Dunării, precum și vinul roșu de buturugă..." După
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
imagine despre sine și despre ceilalți. Ca alternativă la lumea imaginară, în care Bochiș se autoproclamase locuitor unic, s-a instituit, încetul cu încetul, realitatea nemijlocită a spațiului urban, relativismul străzii, viermuiala irepresibilă a semnelor aleatorii. Din artist plastic recluziv, atemporal și grav, Bochiș a devenit artist vizual implicat, provocator și ludic. Salvării proprii prin enunțuri înalte, propoziții ample și semne apotropaice, i s-a substituit pe nesimțite conștiința activă de agent sanitar al spațiului public și mental, de terapeut al
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
neg deloc importanța" dar că e necesară absolută de o autocritică socială și culturală națională. Tot de aceea Eminescu trebuie analizat mereu în contextul său istoric și socio-cultural și nu socotit "ca pe un arhetip diamantin și ireproșabil, cu valabilitate atemporală și trăsături fixe". Ceea ce mi se pare și rezonabil și eficient. M-au interesat mult opiniile d-lui Nemoianu despre utilitatea posibilă a unui conservatorism liberal de felul celui dezvoltat de Maiorescu și regele Carol I. De asemenea considerațiile d-
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
evenimentelor sonore din perspectiva unei consecuții liniare, ireversibile și ineluctabile unei perceperi a discursului muzical într-un mod ciclic, a cărui istoricitate este evitabilă și, oricum, interpretabilă. Traiectul spiralat, cu neîncetate reveniri asupra lui însuși permite obținerea unei poetici aparent atemporale, tipic contemplativă, mai ales că substanța tematică este îndeajuns de severă și de comprimată pentru a favoriza meditația, interiorizarea. Un alt oratoriu - De profundis pentru solist, cor mixt și orchestră - (lucrare alcătuită din șapte secvențe, din care în concertul cu
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
a fost îndrumat de neobositul și minunatul Stelian Olariu. Decorul unic, de sugestie iberică, a constituit un cadru minimalist potrivit și frumos colorat de un reușit joc de lumini și cu ajutorul câtorva simboluri ca ochiul magic, grădina misterioasă, iar costumele, atemporale, au portretizat oarecum personajele, (Anca Albani și Gabriel Kosuth). Este evident că regia a lucrat cu artiștii care relaționează firesc, acțiunea se derulează fluent,dinamic (Anda Tăbăcaru Hogea). Din păcate, finalul strică tot prin lipsa de coerență și ridicol. Si
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]