1,057 matches
-
o paralelă realizată între literatura română și cea franceză, mai ales în ceea ce privește specia romanului. Scriitorului român îi lipsește abilitatea de a percepe universalul, de a se ridica dincolo de circumstanțele particularului, de a urmări realul în ceea ce are el aspațial și atemporal: "...un clasic francez ia ca pretext sau ca mijloc de reprezentare istoricul spre a formula universalul, care îi este apriori cunoscut, în vreme ce scriitorul român încearcă a desprinde din observația momentului o schemă universală, pe care în momentul începerii romanului n-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
detașat de asemenea determinări. Acești factori se manifestă totuși de obicei în mod indirect, prin amprenta asupra spiritului creatorilor de concepții filozofice, numai rareori fiind evidențiați ca atare, căci predispoziția lor este, în principiu, de a realiza teorii aspațiale și atemporale, deși predispoziția aceasta nu presupune și anularea factorilor respectivi, ci numai menținerea lor într-o zonă puțin vizibilă. Abstrăgîndu-se sau mimînd abstragerea din spațiu și timp, filozoful (la fel ca poetul), deși persoană individuală, se erijează în prototip uman universal
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Fundamente 14 Profesorul David A. Garwin, de la Harvard Business School, a pus În evidență cinci orientări principale În definirea calității produselor: transcendența, spre produs, procesul de producție, spre costuri și spre utilizator. a. În orientarea transcendentă calitatea reprezintă o entitate atemporală, absolută, fiind percepută de fiecare individ În mod subiectiv. Această orientare este puternic marcată de idealismul lui Platon, iar o asemenea abordare nu permite definirea clară a calității produselor și nici măsura ei, neavând, În opinia autorului, utilitatea practică. b
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
eternitate. Timpul este o aparență prin care putem intui eternitatea. Dacă Eu sunt, înseamnă și că voi fi și că am fost, în principiu, adică întotdeauna. Prezentul nostru este în clipă, în Ființă, imuabil, este "prezentul durabil" al stoicilor, este atemporal, ca întreaga existență, este și aspațial, dincolo de orice geometrie. Astfel, glumind, vom spune că va fi doar ceea ce este și a fost. Timpul nemișcat este și spațiu infinit, spațiul mișcat devine timp, dar existența e dincolo de ele. Deci eu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ca întreaga existență, este și aspațial, dincolo de orice geometrie. Astfel, glumind, vom spune că va fi doar ceea ce este și a fost. Timpul nemișcat este și spațiu infinit, spațiul mișcat devine timp, dar existența e dincolo de ele. Deci eu sunt atemporal și aspațial, în măsura în care mă identific cu întregul din care fac parte. Existența mea este un scop în sine, ca și a întregii Creații. Contribui și eu la umplerea oceanului, la rezistența Universului, ca și tine, mereu necesar. Existența este lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
umanitate, al cărei viitor mesianic ar fi cerut unirea tuturor popoarelor într-o confederație de state. Iar în opera sa postumă publicată în 1918, Religia rațiunii, el vedea în suferința evreilor un semn mesianic adresat națiunilor 59. Portretul unui iudaism atemporal și anistoric se regăsește în gândirea principalului său discipol, Franz Rosenzweig. Potrivit acestuia din urmă, cheia supraviețuirii poporului evreu, esența și misiunea lui depindeau de existența lui în afara parametrilor istoriei. Paradoxal, la fel ca aceia care luptau pentru accesul evreilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Evoluția sa nu e liniară, ci spiralată, motivele recurente îmbinîndu-se cu cele novatoare. La fel îi este și dezvoltarea, ciclică, cu perioade de expansiune urmate de altele de concentrare. Ritmul său în istorie este asemenea respirației. Înțe lepciunea Chinei e atemporală și imuabilă. Ea întruchi pează un mandat ceresc și are rădăcini în caracterul divinatoriu al scrierii și gîndirii magice și în cultul strămoșilor. Confucius a lansat un așa-zis pariu pe om, o etică specifică ce e încă prezentă în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
înainte de „Straniul cuvânt de...” și de Scrisorile către Roger Blin, în câteva Fragmente 1 publicate în revista Les Temps Modernes, Genet distingea între monumentalul imobilității solemne, al „figurii inalterabile al cărei conținut definitiv este moartea” - acest „prestigiu absolut” legat de atemporal - și monumentalul ca expresie a unei civilizații apuse, care „nu mai construiește decât morminte false, aparente”. „Marea paradă”, cu tot fastul ei, se organizează, de fapt, în jurul unui simulacru: mormântul gol. Teatrul nu este nici el altceva decât un act
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
agață uneori, ca și cum ar putea s-o îndepărteze mai bine. Fața intangibilă și împietrită a morții se transformă în singurul reprezentant posibil al unei vieți în care orice schimbare este sursă de amenințare: moartea este transformată în ideal încremenit și atemporal. MAUD - FIGURA ÎNCREMENITĂ A MORȚII Maud, adolescentă depresivă, urmărită de idei sinucigașe de câteva luni, devine activă deodată pentru a organiza o petrecere în care să reunească toți prietenii părinților săi, cu ocazia sărbătoririi a douăzeci de ani de la căsătoria
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
comportamente specifice situațiilor omogene, contextelor naturale. Conceptele Economiei sunt vagi pentru că sunt relative înainte de toate, au conținut stabil incert sau, altfel spus, conceptele sunt consistente cu un context sau moment al contextului și doar cu acelea, nu în sens general, atemporal și aspațial. Economia are la baza cogniției sale presupoziții, toate acestea fiind forme ale presupoziției generice a comportamentului rațional. În realitate, nu ne referim la concepte autonome, ci la ceea ce a fost luat în calcul la abstragerea conceptelor, părțile componente
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de viteză și, mutatis mutandis, că ideea de sistem explică retroactiv faptele și fenomenele istorice. Obsesia cauzalității, dar mai ales ridicarea determinismului cauzal la rang de metodă de explicare relativistă a lumii, acoperă suprafața ideii de sistem și o face atemporală. Evrika are eterna ei trăire în fiecare teoretician predispus la sfidarea temporalității. Doar că strigătul de succes nu are ecou, ba chiar se produce pe o frecvență extrem de joasă! Un concept epistemic are un motiv al ivirii sale în capacitatea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pare o întreprindere foarte dificilă când între ei și noi se intercalează douăzeci și cinci de veacuri, când ei au acumulat sedimente ce fac necesară o curățire intelectuală care impune în prealabil imposibila obiectivitate, pariul unei restituiri autentice, mitul unei lecturi anistorice, atemporale, sub specie aeternitatis. Arheologia lucrează cu obiecte moarte și nu poate reda o vitalitate fără a trăda un adevăr imposibil de cunoscut în mod definitiv. 3 Logica învingătorilor. În jocul contextelor, există unul cu adevărat important: cel al mizelor ideologice
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și de altă natură (spirituală, morală etc.), reprezentând și premisa unor performanțe. La Jung, „inconștientul” are, așadar, o sferă mai largă și o structură mai complexă; el impune, în 1912, ideea de „inconștient colectiv”, pe care-l consideră „forma generală atemporală a sufletului”, spre deosebire de „inconștientul personal”, care ar reprezenta mai curând conținutul ce nu mai este în întregime conștient. Ca și C.G. Jung, A. Adler și-a dat relativ repede seama (1908) de caracterul unilateral al concerției lui S. Freud, rezultat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sînt numai cele trei doctrine principale pe care specialistul le Întîlnește la tot pasul În Antichitatea tîrzie, ele sînt, În mod necesar, și trei din cele mai obișnuite soluții logice la chestiunea relației dintre minte și trup. Ca atare, sînt atemporale și ubicue. Nu Își au „originea” În India și nu au „traversat” Iranul; sînt prezente În orice minte omenească și se ajunge la ele prin reflectare asupra problemei. Fie ca aceasta să slujească drept o ilustrare limpede asupra punctului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
esența culturii și caracteristicile ei, antropologii au recurs adeseori la metafore asociate cu domenii dintre cele mai variate (vezi HYPERLINK "http://www.culture-at-work.com/concept 2.html" \t " top" www.culture-at-work.com/concept 2.html). • Păpușile etnografice. O metaforă simplă, atemporală, dar comercială a culturii este „păpușa în costum național”. De vânzare în târguri și magazine de suveniruri, ilustrând copertele cărților și ale revistelor, păpușile evocă imaginea locuitorilor și, odată cu ea, cultura respectivă, esențializată în câteva elemente de fizionomie și detalii
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
barbari, turci, imperiali), o filosofie de sus: Ce e val, ca valul trece.; Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i pasă codrului de ea (Călinescu, 1941/1982, p. 976). La Noica, fatalismul este expresia existenței potențiale, aflată sub dominația legilor atemporale ale firii, așa cum este ea ilustrată prin: este - expresia existenței pure, atemporale; nu este - expresia nonexistenței; n-a fost să fie - expresia ființei neîmplinite, a lucrului care nu și-a atins legea, conținând în ea opoziția negativ/afirmativ; era să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
trece.; Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i pasă codrului de ea (Călinescu, 1941/1982, p. 976). La Noica, fatalismul este expresia existenței potențiale, aflată sub dominația legilor atemporale ale firii, așa cum este ea ilustrată prin: este - expresia existenței pure, atemporale; nu este - expresia nonexistenței; n-a fost să fie - expresia ființei neîmplinite, a lucrului care nu și-a atins legea, conținând în ea opoziția negativ/afirmativ; era să fie - expresia a ceva ce purta în el legea și avea toate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
realitate a lucrului. (Noica, 1978, pp. 26-57, passim). Astfel, românii conceptualizează existența ca parcurs între pre-ființă (purtând în ea perspectiva ființei) și post-ființă (purtând în ea perspectiva fostei ființe), ambele guvernate de lege. Prezentul lui a fi este un prezent atemporal, pancronic. La români, acceptarea lucidă a destinului este o formă de adaptare la legile firii, adică ale universului atemporal. 2.8. Măsura Măsura, ca formă de evitare a exceselor, este aspirația de atingere a stării de echilibru. „Ajunge un par
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
perspectiva ființei) și post-ființă (purtând în ea perspectiva fostei ființe), ambele guvernate de lege. Prezentul lui a fi este un prezent atemporal, pancronic. La români, acceptarea lucidă a destinului este o formă de adaptare la legile firii, adică ale universului atemporal. 2.8. Măsura Măsura, ca formă de evitare a exceselor, este aspirația de atingere a stării de echilibru. „Ajunge un par la un car de oale.” Altfel, românul caută echilibrul în lumea lucrurilor (simțul măsurii, buna-cuviință, buna-credință, buna înțelegere) și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
clipă, prin care omul reinstaurează legile firii. A fi, a deveni, a avea și a face se contopesc în expresia paradoxală a lui „a fost odată ca niciodată, pentru că de n-ar fi nu s-ar povesti”. În arhitectură, perspectiva atemporală este simbolizată prin „înlănțuirea fără sfârșit a spiralelor” din stâlpii porților, din turnurile Mănăstirii Argeș sau din Coloana infinitului. 3. Neamul Viața în colectiv a fost pentru român forma care l-a ajutat să reziste vitregiilor istoriei („Unde-i unul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mergem (2); oricare (2); orice (2); oricine (2); prieteni (2); spațiu (2); cu tine (2); universal (2); vreau (2); zare (2); tot acolo; pe acoperiș; te-ai afla; mă aflu; acceptare; adiere; adunare; aiurea; alături de toți; America; pe aproape; ascunsă; atemporal; atunci; aur; azi; brav; călătorii; casa; caută; cer; cîmp cu flori; cîndva; club; copii; crescătoare; cumpătat; cunoscut; cuprins; depărtare; deșert; dezordine; disponibilitate; dorință; drept; mă duc; Dunăre; ești; etern; evadare; facultate; farmacie; fericire; n-ai fi; vei fi; voi fi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
București, 1987. 31 v. C-tin Noica, Op. cit., vol. I, Încercare asupra filozofiei tradiționale, cap. I, Cercul în conștiința filosofică, pp. 13-30. "Orice mișcare este o formă a temporalității. Singură mișcarea în cerc, revenirea la același punct exprimă ceva din atemporal, fiind în același timp măsură-cosmică prin rotirea astrelor, mecanică mai târziu, cu ceasornicul-pentru timp."(p. 13) 32 Ernest Bernea, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 110-111. 33 Ibidem, p. 161. 34 Ibidem, p. 168
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu și cu înfățișările lumii sensibile, fapt ce-l determină să se bizuie mai mult pe intuiție decât pe studiul matematic al legilor ce jalonează universul cosmic. Înțelegerea îi apare poetului ca o stare de grație dăruită aleșilor care sunt atemporali, în timp ce restul omenirii trece prin "criză de timp": "Dau sfat:/ Cei care au pus pământul/ să fie sluga soarelui/ să-i caute justificare./ Altfel e trist pe pământ". De la intuiție la experiment s-au făcut pași enormi și drama conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
despre mască? În fața lui D-zeu omul nu are mască. (Botaș Oana Corina) Este doar o înfățișare pe care o luăm noi, atunci când nu vrem ca cei din jur să cunoască exact ce este în sufletul nostru. (Oprea Emanuela) Este atemporală și permanentă. (Oana Hălmăgean) A purta mască înseamnă a te ascunde și a te preface. (Tulia Savulov) Masca reprezintă bariera între aparență și esență. (Lazea Ileana) Este pretutindeni. (Cizmaș Mircea) Că este ceva înnăscut, inevitabil, impus chiar de societate. (Novanc
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
filmele lui Bergman și Buñuel prin tensiune dramatică, prin interioritate și forță expresivă... De-a dreptul extraordinari acești artiști din România. (Der Bund Berna) O piesă puternică despre păcat și ispășire... Acțiunea este aproape arhetipală. Întâmplarea tragică se desfășoară... aproape atemporal... În regia lui Alexa Visarion trebuie văzuți Dorina Lazăr (Anca), Corneliu Dumitraș (Dragomir), Florin Zamfirescu (Ion), Gelu Nițu (Gheorghe). Jocul lor temperamental, fascinant, are o mare putere de pătrundere. Dialogul are vigoare... registrul interpretativ al fiecărui interpret în parte este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]