79,258 matches
-
el însuși hotărîse cîndva că nimeni nu-i putea sta alături. Acum se gîndea că, poate, greșise. Avusese prea multă trufie! Oftă. Îi era nespus de urît: tare ar fi vrut acum să vorbească cu cineva, cu oricine. Privi cu atenție în dreapta, în stînga, înainte, înapoi - nici un suflet. Privi în jos - departe - era prea departe ca să vadă ceva distinct, și chiar de ar fi văzut, la ce bun! Măcar un animal, o pisică, un iepure - ceva cu blană prin care să
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
plin de pești o dăruie altui pisc capricios ce nu-l recunoaște. Visuri Visuri visuri înfundate aidoma țevilor de la canalizare cum să cîntărești nimicul care-i lipsește visului nimicul care-i prisosește zecimalele lor zănatice bîzîitoare cum țînțarii. Desen Puțină atenție și se limpezește conturul altminteri confuz ațos aidoma unei legume bătrîne conturul din care iau naștere lucrurile lucrurile din care luăm naștere noi. Ar trebui Ar trebui să asurzești cum un motor ce nu se-aude pe sine să-ți
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
surîdea albanezul cu privirea pe mine și fotografiindu-mă cu ochii lui mari și sprîncenele alea care meritau rase și puse pe o lucrare de-a lui Romero. Eu eram deja stingherită de incident și acum nu mai scăpam de atenția lui exagerată. " Astfel de plăcute spectacole coregrafice în jurul operelor de artă dau o cu totul particulară imagine despre marea artă a școlii de la Paris și a artei franceze din secolului XX, în general... Dar și pieselor unicat din ce în ce mai rare din
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
de asfalt și mă întrebam cum de mai sunt acolo, când trecuseră deja două zile de când s-a întâmplat să lovesc pasărea... Apăruse din senin, mi-a tăiat drumul de parcă ar fi vrut să mă oprească și să-mi atragă atenția. Am atins-o cu oglinda retrovizoare din stânga, nu aveam viteză, mă pregăteam să intru în curte și totuși am atins-o, iar o mulțime de pene s-au risipit pe jos. Corbul avea pe creștetul capului o pată albă. Atât
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
cititor bun - un cititor care e în stare, dacă se poate spune așa, să citească nu numai cartea, ci și... lectura, care izbutește să atingă - cum? prin ce misterioasă tehnică interioară? - acea stare de grație pe care aș numi-o atenție inspirată. Cititorii buni tind să devină nici mai mult, nici mai puțin decît autori virtuali ai textului pe care-l parcurg. Ei se simt liberi, în imaginația lor, să rescrie acel text altfel, atunci cînd văd în el posibilități nefructificate
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
vînătoarea lui Ceaușescu, același pădurar "agita talanga în spatele președintelui, iar mistreții veneau să-și ia porția lor de porumb" (Anatole Paniș, Talanga). O parte din trofeele lui Ceaușescu pot fi admirate și astăzi, în muzeul cinegetic de la Posada. Demne de atenție sînt, mai cu seamă, cîteva piei de urși, pe care i-am putea socoti microcefali, într-atît suprafața blănii covîrșește dimensiunile capului. Pieile, în fapt, au fost extinse artificial, spre a mări astfel valoarea trofeului. Dar forul internațional de specialitate a
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită". Cu părerea domniei tale, scumpe domnule Odobescu, se vor uni, în lungul vremii, mulți. Un mare prozator al veacului XX, și totodată un vînător pasionat (numele lui: Mihail Sadoveanu), ne reține atenția cu o paralelă sugestivă. "Ai să afli mai tîrziu - îi spune el unui tînăr - ce importanță au în amor preliminariile. De asemenea și vînătoarea își are pe ale sale, căci și vînătoarea e o pasiune, ca și amorul. Ceea ce Stendhal
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
că-l spune... Minciuna lui nu-i o minciună, ci-i un fel de miraj...". împins de la spate de un zvon stîrnit în oraș, Tartarin se decide să plece în Africa. Nu înainte, nota bene, de a fi studiat cu atenție bibliografia aferentă: memorialele lui Mungo Park și René Caillé, ale lui Livingstone și Henri Duveyrier. îl citește cu nesaț mai ales pe Jules Gerard, care îi permite să cunoască vînătoarea de lei ca și cum deja ar fi practicat-o. Mă întreb
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
satul socotit ca un centru al lumii) și încă tratat cu gravitate în vehemențele expresionismului șaizecist (Ion Gheorghe, Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Ileana Mălăncioiu). Satul lui Stoiciu răspunde unui antimit. Transcendența e menționată doar ca un registru antinomic, atenția orientîndu-se către fenomenalul derizoriu, dacă nu de-a dreptul caricatural. „Metafizica” apare doldora de materialități, nu e decît un vis (cel mai adesea urît) al materiei. E cel mult un efort de spiritualizare eșuat: și vede chipul gălbejit în apa
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
se preface - vulpoi bătrîn! - că n-a înțeles răspunsul Cronicarului la observația d-sale cum că R.L. nu publică pe oricine: era vorba de scriitori adevărați, nu de... oricine. În lista de „interziși” pe care dl A. ne-o supune atenției, se strecoară și cîte un nume - iarăși perfidie? - de scriitor adevărat. Dl A. ne încearcă vigilența. Îi promitem că, la rîndul nostru, vom sta treji. Candidata din America Lia Roberts, venită din America pentru a candida la președinția României, milionară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
of Romanian Popular Culture. Cu 120 de documente originale. Cartea îngrijită de Petre Florea, înmănunchind studiile, recenziile, notele, prefețele și conferințele publicate de M. Gaster, între anii 1877 și 1936, în vreo 13 publicații periodice românești, ni-l readuce în atenție pe „enciclopedistul în sensul concret al cuvântului” (Mircea Eliade), pe savantul și poliglotul, pe împătimitul cercetător de vechi manuscrise, pe acela despre care Nicolae Cartojan a scris că este deschizător de drumuri noi în literatura veche românească. De la descrierea exemplară
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
și o va afla pe mama adevărată, apoi chiar și pe tatăl său (aceștia nu trăiau împreună): Radu Popescu - Călărași, un personaj decadent de viță nobilă, care îi va încredința un foarte ciudat jurnal. Citind aceste însemnări, îi va atrage atenția Puiu Ozias, un bătrân de 100 de ani, amant al mamei lui Radu Popescu, bunica lui Naidin. Acest misterios Ozias, văzut ca „martorul cel mai prețios al secolului”, are, la rându-i, câteva sute de caiete cu însemnări întinse pe
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
Ai văzut cum m-am umplut de praf, îmi pierd lustrul, m-am boțit, mi-a căzut nasturele, s-a dus un fir. Era tot timpul ocupată, obiectele îi dădeau de lucru, ca și copiii cărora trebuie să le acorzi atenție mereu. Și, dacă uneori îi dădeau liber, sau dacă se hotăra ea să-și ia liber, se urca în tramvai și făcea un tur al orașului. În lunile mai călduroase își scotea permis pentru vârsta a treia și se plimba
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
la finalul convocării surselor medicale privind boală și moartea lui Eminescu, și „accidentul” bibliografic Dumitru Cosmanescu, citând chiar un fragment din această relatare și comentând-o. Lăsăm textul să curgă :”... alte opinii, considerate de domeniul fanteziei, tot merită să rețină atenția. Este vorba de mărturia lui Dumitru Cosmanescu, frizerul poetului, care În Universul din 28 iunie 1926 a afirmat că „Eminescu a fost izbit În cap cu o cărămidă și că, peste o jumătate de oră de la această Întâmplare, poetul a
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
altă dată ceea ce am numit retorica aniversărilor, încercînd să indic cîteva din ciudățeniile legate de aniversarea ori de comemorarea unor evenimente istorice majore. Am insistat atunci pe sechelele pe care ni le-a lăsat regimul comunist. Aș vrea să atrag atenția acum asupra unei alte laturi a problemei și anume asupra unor inexactități sau omisiuni care rezultă din ideologizarea aniversărilor. Nu mă refer atît la deturnarea lor politică (există și așa ceva), cît la tendința de a oculta, cel mai adesea dintr-
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]
-
care recurge Caragiale pentru a proteja taina morții lui Anghelache o reprezintă presărarea în text a unor false mistere, menite să acrediteze iluzia că ascund indicii revelatoare. Ele nasc întrebări cu efect controlat, fiind, în fond, parazitare, înșelătoare, destinate îndepărtării atenției de la autenticul motiv al sinuciderii casierului. Iată câteva: cum se face că, deși era zi de leafă, iar nenea Anghelache nu mai ajunge acasă, asupra lui nu se găsește decât niscaiva „mărunțiș în monede nouă de nichel ca de șaptezeci
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
se înscrie în amintitele norme de desenare a unui scenariu enigmatic. Concentrând întregul interes al cititorului-detectiv asupra unei delapidări concrete, reale, efective (deși numai ipotetice, în fond), Caragiale, ca un veritabil mare maestru al combinațiilor, execută o dexteră deplasare a atenției de la adevărata delapidare (deși doar virtuală și ea): aceea consumată în mintea și-n cugetul lui Anghelache. Ea și nu cealaltă reprezintă hybrisul, vinovăția gravă ce îl torturează interior; ea explică atât neobișnuita comportare a personajului în secvența de la berărie
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Gheorghe Grigurcu Către sfîrșitul anilor ’50, cînd, student fiind la Cluj, revista Steaua îmi tipărea cu parcimonie versuri și recenzii, întîlneam în paginile prestigioasei reviste numele unei tinere poete care mi-a atras numaidecît atenția: Sina Dănciulescu. Tușele sigure ale începătoarelor sale stihuri indicau o vocație cu atît mai prețioasă cu cît ne aflam în deceniul celei mai joase căderi pe care a înregistrat-o vreodată creația literară românească. Era o poezie „de notație”, cum
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
și bine găsit ritual aproape purificator. Pe Marius Manole, Kurt aici, îl văd în a treia montare. Prima oară a fost în spectacolul Drept ca o linie, la Brăila, în regia lui Radu Apostol, o interpretare care mi-a atras atenția. Felix Alexa l-a luat, recent, pentru Puck în Visul unei nopți de vară de la Teatrul Național din București, unde i-a speculat mai ales corporalitatea expresivă. Aici, n-am înțeles exact de ce a fost nevoie de Marius Manole. Tehnica
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
în secund; sunt coduri care colportează înșelător sensuri de camuflaj înadins folosite pentru a îndepărta de miez, de esență. Acest eșafodaj se bazează pe... nimic, nu duce nicăieri și are rolul de a agrementa o pleură confecționată pentru a seduce atenția și inteligența cititorului la nivelul estetic, opacizând referențialitatea constant metafizică a textului. Narațiunea cu funcție exoterică mai are menirea de a filtra lectura inițiatică, de a o distinge de una oarecare. Celălalt palier narativ este unul ezoteric, al realității necorticabile
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
cuvinte de umplutură”, interpretate în ultimele decenii ca semnale discursive - care se repetă foarte des în dialogurile curente, mai ales în cele familiare. Nefiind însă folosită ca atare în scris (ca element incident, nemotivat semantic sau gramatical), formula nu atrage atenția. La originea clișeului stau locuțiunea pronominală și cea adjectivală nehotărîtă - „caută nu știu ce”, „s-a produs nu știu ce scandal” -, foarte folosite în oralitatea actuală, alături de celelalte componente ale aceleiași serii: nu știu cine, nu știu cîți, nu știu care, nu știu cum, nu știu unde etc. Vorbirea rapidă le scurtează
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
de proză scurtă (Garsonieră memorială confort trei, Mașina de scris, 1996; Titlu neprecizat, Polirom, 1999) și un roman (Dispariția orașului Iași, Institutul European, 1998), în paralel cu o susținută activitate de jurnalist. Cu toate acestea, a atras și nu prea atenția criticii literare. Câteva proze reușite citite în diverse periodice, mi-l recomandau ca pe un prozator plin de vervă, cu o imaginație debordantă, mult umor, manierist în sensul bun. Lectura ultimelor două volume de povestiri mi-a confirmat primele impresii
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
trecute vremuri, interbelice, dar și deschidere către modernitate, prin antenele mereu direcționate spre cotidian. Bineînțeles, ele au avut mai multă savoare în context, „la cald”, cum se spune în ziaristică, cînd constituiau fie cronici la cărți ce i-au atras atenția, fie evocări ale unor momente din istoria literară sau ale unor scriitori importanți, fie cînd se refereau la stricta noastră contemporaneitate și la peripețiile celor ce o traversează, mai ales dacă aceștia sînt politicieni, oameni de vază, scriitori. Trei par
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
nu merită să ne ajungă, dar sunt și altele care merită și nu ne ajung. Există cărți bune pe care abia dacă le vedem consemnate la rubricile de anunțuri și uneori nici acolo. O carte bună care nu a reținut atenția cronicarilor literari, cu o excepție, este romanul Țarcul de Costache Anton, apărut la Editura „Cartea Românească” la sfârșitul lui 2002. Excepția o constituie Nicolae Bârna, care i-a dedicat un comentariu atent în „Viața românească” (nr. 10/2003). Alte ecouri
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
asta? Tot nu simțim că ar fi drumul spre alb. * La cei 70 de ani pe care n-a mai apucat să-i împlinească în decembrie 2003, și la cei 20 scurși de la dispariția sa, Nichita Stănescu a stat în atenția mai multor publicații. A dat naștere, lucru oarecum neașteptat, la contestații, care au aprins polemici. Tonul a venit de la dl C. T. Popescu. Într-un articol din Adev|rul literar Și artistic din 16 decembrie, editorialistul l-a considerat pe N.S.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]