675 matches
-
1972), scrisă în colaborare cu Maria Marinescu-Himu, lucrare panoramică și didactică de referință prin documentația vizând literatura greacă antică în toate perioadele sale de manifestare (arhaică, clasică, elenistică, romană) până la edictul lui Iustinian din 529 d.Hr., când încetează școala ateniană de filosofie. În fiecare perioadă sunt analizate genurile predominante și caracteristicile sale esențiale, conceptul de literatură la cei vechi incluzând și istoriografia, geografia, elocința, filosofia ș.a., afirmate pe întinsul teritoriu locuit (sau influențat) de greci. Autoarele vehiculează și sistematizează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
semnele lăsate de cuțitele măcelarilor pe oasele animalelor, face să se ridice concreta bănuială a unui act de canibalism ritual care nu mai este, oricum, Întâlnit În restul insulei 1 și evocă, În același timp, spectrul Minotaurului devorator al adolescenților atenieni, situat de mitologia chiar greacă În „labirintul” cretan. Libațiile completau sacrificiile, dar, cu siguranță, puteau exista și independent de acestea. Mari „mese pentru libații”, din piatră sau lut ars, cu o deschizătură În centru, prin care să se scurgă lichidele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parte, la modelul minoic. Tăblițele vorbesc cu precădere despre ofrande vegetale, catalogate după luni, nu după cicluri festive. Termenul reketoterijo face, poate, aluzie la o ceremonie de „pregătire a paturilor” care putea avea ca scop o hierogamie, ca În antesteriile ateniene, sau pregătirea „paturilor” pentru un banchet comun cu zeii, ca În acel lectisternium latin. Poate că la Pilos existau „misterii”, dacă este acceptată lectura muterija (gr. mysteria) pe o tăbliță (PY Un 443), o probabilă sărbătoare care trebuia să servească
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
423/422 Î.Hr., prin care, apelându-se la oracolul din Delfi, li se impunea aliaților ligii delio-atice să dea a zecea parte din produsele lor Demetrei și Corei (Inscriptiones Graecae, I2, 76, ll. 5 sqq., 25 sqq.). Propaganda politică ateniană va ajunge până În punctul În care va travesti cetatea În „erou cultural”, Învestind-o cu misiunea de a răspândi printre oameni folosirea, cultivarea și utilitatea grâului ca „rituri sacre” primite În dar de la Demetraxe "Demetra" În trecutul mitic 2, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și utilitatea grâului ca „rituri sacre” primite În dar de la Demetraxe "Demetra" În trecutul mitic 2, Într-o evidentă transpunere și Înlocuire a rolului absolut al Eleusisului În tradiția mitică și al clerului său În realitatea istorică. Dar dacă exemplul atenian este unul extrem, oricum fiecare cetate Își păstra cu gelozie autonomia și se distingea printr-o zeitate ocrotitoare proprie, prin sărbători și calendar propriu, În funcție de care Își organiza În libertate deplină culturile publice. Însă zeii panteonului erau mereu aceiași și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Îi separă pe zei de oameni. Nu Întâmplător, orice formă de contaminare putea să expună cetatea intervenției divine, zădărnicind orice acțiune cultuală și făcând absolut necesare ritualurile de purificare, care puteau fi chiar prevăzute de calendar, ca plinteriile, sărbătoarea ateniană a spălărilor. Dar În situații de o gravitate excepțională se recurgea la instituția numită pharmakòi, Înrudită morfologic cu țapul ispășitor și inserată la Atenaxe "Atena" În cadrul sărbătorilor numite targhelii: era vorba despre bărbați sau femei, de cele mai multe ori străini sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între iulie și august, comemorau formarea cetății Înfăptuită de Tezeuxe "Tezeu" și reînnoiau transformarea spațiului teritorial În spațiu ideologico-politic. La rândul lor, panateneele, dedicate Atenei și celebrate mereu În luna hecatombeon erau cu siguranță sărbătoarea cea mai importantă pentru statul atenian și adevăratul „Anxe "An" Nou”, dar și exaltarea rolului Atenei față de alte cetăți. Era o dimensiune care se intersecta Însă și cu viața socială, economică și productivă și repartiza În ciclul anual diferitele sectoare de care polisul era interesat. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În afara Atenei și Într-un „alt timp” crizele soluționate definitiv În vremea când lumea era Încă locuită de eroi, În timp ce spațiul scenic era locul În care se mărginea criza introdusă provizoriu și periodic În centrul cetății. Pe scenă, În fața cetățenilor atenieni, erau reprezentate crizele și dramele familiilor eroice din trecut, poate o proiecție În planul povestirii mitice, dar și pe scena tragică, a acelor gene aristocratice pe care Atenaxe "Atena" democratică le distrusese, Însă fără să le elimine niciodată cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de sacrificială, de la uciderea animalului, exprimată prin verbul sphàttein, la prescrierea stropirii cu sânge a altarului 1, este descrisă fără să poată fi bănuită o atitudine de refuz implicit față de sacrificiu. De altfel, negarea explicită a uciderii boului În bufoniile ateniene, celebrate În cinstea lui Zeusxe "Zeus" Polieusxe "Zeus Polieus", este un dat prea izolat, iar izvorul principal (Porphyrios, Despre abstinență, II, 28, 4-31, 1), prea tardiv și prea compromis În polemica lui În favoarea vegetarianismului, astfel Încât Întreg ritualul complex și artificial
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele În cinstea Marilor Zeițe din Andania și Megalopolis, dacă nu chiar cele ale Herei la Argo. Totuși, modelul suprem, tà mystèria, tout court, pentru atenieni, erau Misteriile de la Eleusis, un târgușor la câțiva kilometri de Atenaxe "Atena", unde cetățenii atenieni mergeau În procesiune solemnă pentru a le celebra pe Demetraxe "Demetra" și Coraxe "Cora" În fiecare an, În luna boedromion, la Începutul toamnei, Între septembrie și octombrie. Sărbătoare panelenică din calendarul atenian, misteriile erau așezate sub jurisdicția arhontelui-rege. În prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la câțiva kilometri de Atenaxe "Atena", unde cetățenii atenieni mergeau În procesiune solemnă pentru a le celebra pe Demetraxe "Demetra" și Coraxe "Cora" În fiecare an, În luna boedromion, la Începutul toamnei, Între septembrie și octombrie. Sărbătoare panelenică din calendarul atenian, misteriile erau așezate sub jurisdicția arhontelui-rege. În prezența hierofantului și a daducului, cele mai Înalte funcții sacerdotale de la Eleusis, poporul era invitat oficial să ia parte la misterii și să se inițieze. Inițiații erau numiți mystai, iar ceremonia inițiatică se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin care oamenii devin subiecți culturali, integrați pe deplin În societate și egali cu ceilalți membri. Este deci cu putință ca, Într-un trecut greu de specificat, Eleusis să fi reprezentat pentru Atenaxe "Atena" spațiul extern, „altul”, unde pentru tinerii atenieni aveau loc ritualurile de intrare În comunitatea bărbaților adulți. Însă când au devenit un cult public al cetății, care era de acum o societate stratificată și ierarhizată, misteriile nu mai răspundeau acestei exigențe, nu mai aveau scopul de a schimba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ierarhizată, misteriile nu mai răspundeau acestei exigențe, nu mai aveau scopul de a schimba condiția socială a celui inițiat, ci pe cel de a-l Întări În rolul lui de cetățean și de a-l confirma pentru destinul cetății. Propaganda ateniană a pus repede stăpânire pe tradiția mitică, transformând Atenaxe "Atena" În depozitara și distribuitoarea darurilor zeiței, ca și a riturilor ei din care veneau „cele mai mângâietoare speranțe pentru sfârșitul vieții” (Isocrate, Panegiric, 28-29). La rândul său, secretul Misteriilor a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între introducerea culturii de cereale și Începutul civilizației omenești așa cum era el recunoscut de greci, misteriile acționau sub semnul unui proces global de transformare culturală petrecută În timpul mitului și ratificată de rit În prezent. În această perspectivă, sub controlul politic atenian, ele confirmau și consolidau identitatea și unitatea politică a cetățenilor, În același timp În care le deschideau posibilitatea unei fericiri În lume și un destin privilegiat „dincolo”, la care puteau accede, probabil, și cei care nu erau atenieni. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
controlul politic atenian, ele confirmau și consolidau identitatea și unitatea politică a cetățenilor, În același timp În care le deschideau posibilitatea unei fericiri În lume și un destin privilegiat „dincolo”, la care puteau accede, probabil, și cei care nu erau atenieni. Dar mai Întâi se poate să fi fost nevoie de un act de adopție din partea unui cetățean atenian, după care urma inițierea preliminară În micile misterii de la Agra. Secretul, care poate nu avea nimic de revelat din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le deschideau posibilitatea unei fericiri În lume și un destin privilegiat „dincolo”, la care puteau accede, probabil, și cei care nu erau atenieni. Dar mai Întâi se poate să fi fost nevoie de un act de adopție din partea unui cetățean atenian, după care urma inițierea preliminară În micile misterii de la Agra. Secretul, care poate nu avea nimic de revelat din punct de vedere obiectiv, devenit „secretul cetății”, Îi angaja pe noii adepți, deci și pe non-atenienii adoptați și apoi inițiați, să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funcționale pentru stat. Dar controlul religios al misteriilor a rămas totdeauna În mâinile clerului eleusin, În timp ce cetății Îi era rezervat numai cel politic, conform unei Împărțiri ce data din vremea mitului (Pausanias, I, 38, 3). De aceea, atunci când parabola politică ateniană a Început să coboare, misteriile și-au accentuat perspectiva escatologică, orientându-se În direcția existenței de dincolo de lume și s-au transformat din ce În ce mai mult Într-un cult universalist eliberat de istoria Atenei. b) Calea mistică și critica religiei oficiale Eshatologia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orientalii care, din diferite motive, se mută În Grecia, În Italia și În alte regiuni apusene, ducând cu ei devoțiuni și culte tradiționale. Acesta este cazul negustorilor egipteni, care, În secolul al IV-lea Î.Hr., au obținut de la autoritățile ateniene permisiunea de a clădi un templu, posibil la Pireu, În cinstea zeiței Isisxe "Isis" (Inscriptiones Graecae ș= IGȚ II2, 337 din 333/332 Î.Hr.); după exemplul lor, comercianții din Cipru primesc o autorizație analoagă pentru zeița lor, Afroditaxe "Afrodita
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
riturile ei nocturne celebrate de către tinerele din patria sa (III, Pythica, 77-79), Euripide evocă formele tipice entuziasto-orgiastice alături de orgiile bahice, arătând profundele analogii structurale și originile comune Între corurile lui Dionysosxe "Dionysos" și riturile Mamei (Bacantele, 55-59, 72-82). Întemeierea Metroon-ului atenian, devenit arhivă a documentelor oficiale, este legată de tradiția despre sosirea unui metragșrtes (credincios „strângător de oferte al Mamei” - Iulian, Imn către Maica zeilor, 1). Distrugerea templului de către persani În 480 Î.Hr. reprezintă un terminus ante quem pentru acel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinul. Autor al unui tratat Despre arta hieratică, care a ajuns la noi numai În fragmente, și al unui viguros Comentariu la Oracolele caldeene, pierdut și el În mare parte, schițat pe baza Teologiei caldeene a lui Iamblichos, maestrul școlii ateniene se distinge prin strânsa simbioză dintre exercițiul dialectic al gândirii raționale, care face din el un metafizician rafinat, și elanul mistic. În el, idealul platonic al urcării intelectului spre unirea contemplativă cu divinitatea se Îmbină cu Încrederea totală În eficacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fost mai eficientă decât renumitele mișcări din Franța sau Italia (numai Între 1943 și 1944 au fost uciși sau răniți peste 6.000 de soldați germani), ea a făcut și mai mult rău grecilor. Gherila comunistă (KKE) și guvernul atenian al regelui, sprijinit de Occident, au continuat timp de zeci de ani să terorizeze satele și să distrugă mijloacele de comunicație, divizând țara. În septembrie 1949, când s-au terminat luptele, 10% din populație nu avea adăpost. Deși nu rivaliza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
majoritatea protestantă din Ulster, care le refuza catolicilor orice pondere sau privilegiu) - sau poate tocmai din această cauză -, situația din insulă părea stabilă. Chiar dacă Ciprul nu mai era o zonă de criză, el rămăsese o „problemă”. În 1973, când studenții atenieni (mai Întâi cei de la Drept, apoi cei de la Politehnică) au pus În dificultate regimul manifestându-și public opoziția pentru prima oară, ofițerii au Încercat să distragă atenția publică și să-și consolideze sprijinul popular reafirmând dreptul Greciei la insula Cipru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scăpați de o grijă (deși jocul politic intern Îi obliga În continuare să-și manifeste interesul pentru soarta insulei), și-au Îndreptat privirea spre orizonturi mai senine. La mai puțin de un an după căderea coloneilor, În iunie 1975, guvernul atenian a depus oficial candidatura țării la intrarea În CEE. La 1 ianuarie 1981, printr-o decizie În care mulți oficiali de la Bruxelles vedeau un triumf regretabil al speranței asupra Înțelepciunii, Grecia devenea membru cu drepturi depline al Comunității. Spre deosebire de Grecia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bun, Amurg, Faun cu Nymfă, Ruine, Vine iarna, Ceasul rău, Elohi, Elohi, Lama Savahtani, Idilă romană, La gura peșterei, Noapte de Noembre, În taina nopței, Pe malul mărei, Ifigenia în Taurida, Interior, Din atelierul meu, Domnița, Un prieten, Portret, Frumoasa ateniană, Acropole, În Arcadia, Tristia, Gavroche, Din Țări calde (3), Chiparoși, Pom înflorit, Marină (2), Ebrea, Drăcușor, Poarta țarinei, Țărancă, Pe divan, În largul curței, Țărăncuță, Florica, Floare la ureche, Fantazie, Cap de fetiță (2), Învingătorul, Regret, Studiu, Plein air, Nebuna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
antichității probează o recurență semnificativă, și este foarte posibil ca ascendența grecească a lui Loghi să joace un rol important în ce privește această direcție a simbolismului său. Picturi precum Două femei în peisaj arcadic, Vestale, Idilă romană, Ifigenia în Taurida, Frumoasa ateniană, Acropole, În Arcadia, Faun și nimfă, La fântână etc. constituie expresia revival-ului anticizant impregant de sensibilitatea simbolistă. Ruinismul romantic exercită o influență asupra lui Loghi, "ruinurile" se integrează firesc unui peisaj arcadic dominat de nostalgia trecutului, pictorul oscilează între sugestia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]