52,791 matches
-
și abrutizarea. Iar patosul e semnul solidarității autorului cu ideea căreia îi dă glas, e semn că ideea aceea nu e o cunoștință indiferentă pe care autorul o scrie fără să se simtă deloc angajat de ea, ci este chiar atitudinea autorului într-o anumită problemă. De aceea, patosul este dovada clară că a gîndi înseamnă a lua atitudine. În lumea scrisului românesc, H.-R. Patapievici este o excepție, adică un autor care are patosul ideii, puterea de a o însufleți
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
aceea nu e o cunoștință indiferentă pe care autorul o scrie fără să se simtă deloc angajat de ea, ci este chiar atitudinea autorului într-o anumită problemă. De aceea, patosul este dovada clară că a gîndi înseamnă a lua atitudine. În lumea scrisului românesc, H.-R. Patapievici este o excepție, adică un autor care are patosul ideii, puterea de a o însufleți în așa fel încît ea să poată prinde viață în mintea cititorului. Ultima sa carte, Discernămîntul modernizării (Humanitas
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
București) sau în străinătate (Brisbane, Australia) -, este un exemplu de cum se mai poate gîndi astăzi cu patos, dar cu un patos pe care l-ai decantat pînă la acel grad de înțelegere cînd singura trăsătură perceptibilă este cea a unei atitudini intelectuale sobre. Nimic din zbuciumul omului care încearcă să înțeleagă o problemă nu mai transpare, ci doar atitudinea serenă și colocvială a unui om care ține o simplă conferință. De aceea, H.-R. Patapievici este un intelectual posedînd un patos
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
cu un patos pe care l-ai decantat pînă la acel grad de înțelegere cînd singura trăsătură perceptibilă este cea a unei atitudini intelectuale sobre. Nimic din zbuciumul omului care încearcă să înțeleagă o problemă nu mai transpare, ci doar atitudinea serenă și colocvială a unui om care ține o simplă conferință. De aceea, H.-R. Patapievici este un intelectual posedînd un patos pe care, tocmai pentru că a reușit să și-l înăbușe, l-a trecut în starea discursivă a ideii
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
schimb, partizan politic -, judecătorul Emil Gherguț. Aparent ambii își motivează gestul ca pe un protest la adresa actualei puteri. Răspunsul la clasica întrebare "cui prodest?" îi aduce însă pe amîndoi la un surprinzător numitor comun: Adrian Năstase. Puse cap la cap, atitudinile sale din campania electorală abia încheiată îl recomandă, pe Cristian Tudor Popescu ca pe un susținător frenetic al PSD și al candidatului său în alegerile prezidențiale, Adrian Năstase. Sînt convins că președintele CRP se va simți foarte lezat de o
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
stare pe care colaboratorii lui Maigret o vedeau apărînd cu ușurare. Și ajunseseră să-i ghicească apropierea după mici semne prevestitoare, prevăzînd înaintea comisarului momentul în care se va declanșa criza. Ce ar fi gîndit un om ca Lewis despre atitudinea colegului său francez în orele care au urmat? Nu ar fi priceput, era fatal, și probabil că l-ar fi privit cu o anumită milă. Da căpitanul O'Brien, înzestrat cu o ironie fină în ciuda aparenței unui om greoi, l-ar
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
vîrstă, proveniți aproape din același mediu, să aibă aceeași vitalitate.... aceeași tărie de caracter, dacă vreți... Unul dintre ei e totdeauna înaintea celuilalt... Să spunem că totdeauna există un șef... Numai puțin.... În acest caz, celălalt poate să aibă diferite atitudini posibile, care depind de caracterul fiecăruia. Unii acceptă să fie dominați de prietenul lor, căutînd uneori această dominare... Alții însă se revoltă la fiecare pas. Veți vedea că întrebarea mea este destul de delicată. Nu vă grăbiți să răspundeți... Ați trăit
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
59), ci Gheorghe; Blecher nu e Mihai, ca la p. 259, ci M.(ax), ca la p. 59; C. Mahonu (p. 34) e, desigur, C. Mohanu; nu există "Adevărul literar și științific" (ca la p. 258), săptămânal de cultură și atitudine al ziarului "Adevărul". Ce-i trebuia acestei Bibliografii esențiale... pentru a avea mai puține defecte de informare? Un referent de la Iași (Dan Mănucă, de pildă) sau de la Cluj (Aurel Sasu, Mircea Popa sau Ion Istrate), care să-i fi sesizat
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
care ,invocă omenia și toleranța pentru a-i salva pe fasciști de la pedeapsa ce li se cuvenea". Culmea este că Silviu Brucan nu regretă nici astăzi acele articole care au nenorocit pe mulți în anii de început ai comunismului (pentru atitudinea sa în această privință a se citi neapărat p. 55 din cartea autobiografică O biografie între două revoluții. De la capitalism la socialism și retur, Editura Nemira, 1998). Punctul forte al cărții lui Silviu Brucan îl constituie fără îndoială analizele punctuale
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
cel mai rapid mijloc de a atinge celebritatea continuă să facă o carieră prodigioasă. Și în alte epoci majoritatea strivitoare a scriitorilor fusese formată din mediocri, dar aceștia - cu cîteva excepții - păreau conștienți de propriile lor limite și arborau o atitudine mai degrabă modestă. Secolul XX răstoarnă tradiționala scară a valorilor. Scriitorii devin, cantitativ, atît de numeroși, încît frontierele calitative din interiorul grupului sînt pe cale să se șteargă, iar confuziei axiologice i se suprapune o confuzie socială la fel de mare. Faptul că
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
din indiferent care țară nu citește nici măcar o singură carte pe an, lumea vede în scriitori doar un grup elitist, protejat inutil de întreaga societate și a cărui utilitate în viața publică nu a fost pînă acum niciodată demonstrată. Iar atitudinea de distanțare superioară față de restul omenirii, proprie scriitorului, nedumerește și irită pe cei care nu văd semnificația reală a literaturii în desfășurarea vieții de zi cu zi. Ostilitatea, mefiența sau ignorarea denumesc coordonatele de bază ale modului în care "ceilalți
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
corporal, ci revelează, în mod nemijlocit, apariții și cristalizări onirice; fuge de profunzime și cultivă suprafața pe care, ca pe o pânză uriașă, se desfășoară un univers de forme, autonom și indiferent la oricare altă logică în afara celei proprii lui. Atitudine de plastician. Ceea ce la Wilson se organizează în jurul siluetei, a singularității corpului, la Zholdak devine triumf al coralității, căci regizorului îi place să pună în mișcare ansambluri, să umple scena cu lume, pentru a o cufunda apoi în clăbuc de
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
discuții culturale în adevăratul sens al cuvântului - am aflat de curând că fusese în legătură cu partizanii din munți. Asemena oameni trebuie amintiți cu recunoștință, căci ei, prin spiritul pe care-l întrețineau, în ciuda riscurilor, au asigurat supraviețuirea noastră spirituală și prin atitudinea lor exemplară ne-au dovedit că nu este totul pierdut. Când ne întâlneam colegi și prieteni diminețile la școală invariabil discutam în grupuri mici, în șoaptă, despre părinți, bunici, rude arestate, despre evacuări din case, despre confiscări de bunuri; din cauza
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
artistului de a nu (se) minți, de a găsi, chiar și esopic, "cuvântul ce exprimă adevărul" ființei sale. Adevărul, însă nemaiputând fi liber, se restrânge dramatic la adevărul intrinsec valorii operei. Nu este o luptă de stradă, dar este o atitudine de revoltă și rezistență, cu consecințele ei represive pentru breslele artiștilor profesioniști, ajunși fără voia lor să joace un rol neașteptat în linia întâi a con- fruntărilor ideologice. Desigur, în ochii moraliștilor din alte timpuri istorice și alte spații culturale
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
îmbrâncesc și își pun piedici ca niște mucoși de grădiniță, fiecare se dă șmecher în fața fiecăruia făcându-se din vorbe și se cred "marfă". Ok, și? Ce ar fi de "citit" în acest roman? Se forțează din nou suprainterpretarea de atitudine, adică ceva de genul tânăra generație alienată, victimă a societății, nonconformistă, care este precum vorbește, dezinhibată, provocatoare, ratându-și existența prin inacțiune și complacere într-un mediu sordid, o generație fără vlagă, fără repere, cu un prezent "varză" și cu
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
de fapt, viața fiecăruia. Fostul cămin este și locul de intersecție (și de relatare) a unor vieți mai mult sau mai puțin tragice. Dar, dincolo de toate acestea, referința sa principală este Literatura Rusă (cu majuscule), față de care autorul adoptă originale atitudini intertextuale. Încă din titlu sîntem trimiși la Însemnările din subterană ale lui Dostoievski și la romanul lui Lermontov Un erou al timpului nostru. De altfel, din prefața celui din urmă se și citează: Eroul... este un portret, dar nu al
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
său Les Fugitifs, ceea ce s-a și întîmplat în 1989 (?!). Jargon sau nu, ne putem pune întrebarea dacă "ciocu' mic" este în cazul de față cea mai potrivită sintagmă, atîta vreme cît ea presupune din partea celui care o rostește o atitudine de arogantă superioritate. Cam așa cum era în Marfa și banii atunci cînd mafiotul interpretat de Răzvan Vasilescu îl pune la punct pe amploaiatul său, Alexandru Papadopol. Acolo, expresia cu pricina se potrivea de minune. în filmul lui Veber, lucrurile stau
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
să fie actuală, dar nu "școlărească", să le vorbească studenților, pe limba lor, dar "cu puțină bunăvoință" să poată fi citită și de cei care nu mai sînt de mult studenți. Titlul se explică așa: Sînt mai multe tonuri și atitudini care vor să dea o imagine beton asupra realității culturale/subculturale așa cum se vede de la 20 și ceva de ani înălțime. Și, încă ceva: vara, spre deosebire de asfalt, betonul nu se topește la soare". l Dorindu-i să străbată toate anotimpurile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
au rătăcit nici recuzita, chiar dacă uneltele și întrebuințările lor au fost pe alocuri transformate, prizând aerul tare al hardurilor și softurilor. Și totuși" 1) Exaltarea suveranității mulțimilor constituia în logistica experimentalismului istoric doar posibilitatea de subminare a domniei mulțimilor, bunăoară atitudinea dodecafoniștilor seriali din a doua școală vieneză, fiind în fond una colectivă, conectată la convingerea că linia norocului fiecăruia dintre ei se prelungește în palma celorlalți. Dimpotrivă, experimentalismul tomnatic a concediat, se pare, definitiv, conduita gregară, spiritul asociativ, viziunile centripete
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
a lansa idei: chiar cînd trezesc unele îndoieli și dezacorduri, chiar cînd unele accente polemice par exagerate, ele scot gîndirea din inerție și o aduc, cu o pedagogie superioară, în starea firească de a repune mereu în discuție aparentele adevăruri. Atitudinea autorului mi se pare cea mai productivă, în domeniul științific: o îndîrjire polemică imediată se proiectează pe o fundamentală toleranță a ideilor; căci tendința de contrazicere e aplicată chiar propriilor poziții, judecata oscilînd permanent între atac fulminant și nuanțare înțeleaptă
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
proiectează pe o fundamentală toleranță a ideilor; căci tendința de contrazicere e aplicată chiar propriilor poziții, judecata oscilînd permanent între atac fulminant și nuanțare înțeleaptă. Studiile din acest volum au drept noțiuni-cheie multiculturalismul și identitatea, Orientul și occidentalizarea, influențele și atitudinile culturale; cuprind sinteze și dezbateri asupra fenomenului cultural religios, domeniu neglijat timp de decenii, a cărui serioasă readucere în discuție e absolut necesară. Centrul de greutate al cărții este constituit de un studiu amplu despre creștinismul românesc, evaluîndu-se problemele spinoase
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
cineva, în schimb codurile sau convențiile care le limitau fatalmente începeau să nu mai fie suportate. Dacă inițial, futuriștii și ceilalți împărtășeau optimismul și încrederea burgheză în progresul material, vorbind despre necesitatea ca arta să intre în "ritmul vremii", ulterior atitudinea avangardiștilor s-a răsucit cu o sută optzeci de grade. Poate nu e fără sens a reaminti că Marinetti și Malaparte au devenit fasciști, iar Breton, Gherasim Luca și Aragon, comuniști. "Constructiviștii" și "integraliștii" români de la Contimporanul sau Punct vedeau
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
activist către tinerime din 1924 nu se referă) iar Voronca pleda pentru mașinism, avion, locomotivă, cablogramă, ca și Sașa Pană în unu. Sub acest fard, se ascundea însă un obraz schimonosit de dispreț față de societatea burgheză și față de valorile ei. Atitudinea venea de mai departe, de la Flaubert, (care și el trebuie menționat printre fondatorii modernității), numai că nu era doar morală, devenind politică. Manifestele dada ale lui Tristan Tzara se răfuiau și ele cu logica ("căsătorită cu logica, arta ar trăi
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
I se alătură D. Trost, Paul Păun, Gellu Naum și Virgil Teodorescu (ultimii trei, autori ai Criticii mizeriei din 1945, cam cu aceleași idei de sursă bretoniană), gata a contribui la rîndul lor cu un onirisim prost temperat de o atitudine "nonoedipiană" în materie de dragoste, pe urmele lui Sade, Freud, Breton și, ei bine!, Engels. E oarecum de mirare că marxismul grotesc al ultimilor avangardiști a trecut aproape neobservat. Dacă i se acorda atenția cuvenită, s-ar fi luat în
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
a citit, nu fără satisfacție intelectuală, pe Evola), iar Mircea Eliade nu întreprinde absolut nimic pentru o eventuală convertire. Dimpotrivă, cum spuneam, el bagatelizează, minimalizează rolul extremei drepte chiar și în raport cu propria sa existență. Or, trebuie să dăm crezare acestei atitudini, fie și pentru simplul motiv că, în momentul în care a scris aceste scrisori, profesorul nu avea cum să-și imagineze că într-o zi ele vor ajunge să fie citite de marele public. Relaxarea sa politică este atît de
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]