KorAP: Find »[drukola/base=atomic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...281 >

7,010 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489

trânteau pe jos, se băteau cu adevărat și izbuteau totuși să cânte ca la operă, ceea ce m-a făcut să înțeleg că rolul regizorului fusese fantastic. Interpreții erau tineri, frumoși, puternici, iar efectul în sală era cel al unei bombe atomice. Adevărul este că, acum când scriu, sunt eu însumi surprins de bogăția detaliilor pe care mi le amintesc după atâta vreme. Nimic din ceea ce am scris în această carte nu are la bază decât amintirea pură, așa cum mi-a rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378

multe motivații. Atunci când este supus legii războaielor interioare, psihicul se șubrezește, iar trupul suportă consecințele, de unde stări de slăbiciune, dureri, suferințe și tulburări. Material și muritor ca și trupul, sufletul trebuie îngrijit, doftoricit, calmat. La acest suflet, modalitate subtilă și atomică a cărnii, ne este posibil să ajungem prin limbaj, prin verb, prin cuvânt, prin voce. în mod extravagant, Antiphon din Atena inventează în secolul V înainte de Hristos o terapie care seamănă straniu cu psihanaliza... -3 Inventarea psihanalizei. Din câte știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
sofistului o imensă putere de convingere, o putere de foc verbală considerabilă. Ne imaginăm ce terapeut a putut fi. Opțiunea lui materialistă, monistă, imanentă îi permite să conceapă că se poate accede la cauza profundă a răului, situată în materia atomică a pacientului, cu ajutorul cuvântului care fabrică reprezentări utile pentru a acționa asupra trupului și a logicilor suferințelor psihice, deci corporale. Principiile psihanalizei sunt reunite aici de o manieră uimitoare. Mai rău - sau mai bine -, Antiphon atribuie viselor un rol cardinal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
ca alții, mai volatili, mai rapizi în căderea lor, niște vibrații, vârtejuri, maelstromuri și alte dansuri baroce, ciocniri, întâlniri, declinații, agregări: gândirea unui om implică trupul lui, carnea lui, sufletul lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemeni unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
aduse pe meleagurile grecești de Pitagora și reactivate de Platon țin de fabulație; necumpătarea pe pământ nu se plătește cu o reincarnare într-un animal demn de disprețuit într-o altă viață; nu există alte perspective post mortem decât descompunerea atomică, dezagregarea celor compuse; desigur, trebuie să convenim asupra eternității materiei și a imortalității atomilor, dar agregările se desfac și apoi se fac la loc, ceea ce ne constituie dispare și nu mai rămâne nimic din ceea ce definea cândva identitatea noastră; așadar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
nimic din ceea ce definea cândva identitatea noastră; așadar, nu există nimic de temut din partea acestor jocuri ale atomilor, nicio pedeapsă de așteptat, niciun păcat de ispășit. Fizica epicuriană condamnă orice metafizică: ceea ce se întâmplă se desfășoară în limitele unei logici atomice. Cum ar putea moartea să constituie o problemă? Ce-i de temut în ea? De vreme ce binele și răul rezidă în senzații, iar moartea presupune privarea de acestea, ea nu înseamnă nimic pentru noi, nici un bine, nici un rău... Când moartea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
pentru ca astfel să-și răscumpere greșeala. Această interpretare transcendentă și idealistă nu i se potrivește nicidecum gânditorului planurilor de imanență: răul echivalează cu suferința, care se reduce la niște condiții existențiale reperabile în viața cotidiană. Unde? Și când? în dezechilibrul atomic, în pierderea de materie, în distrugerea naturii. Epicur o știe, el experimentează la modul cotidian și este nu atât pentru o definiție conceptuală detașată de real, cât pentru o extrapolare teoretică plecând de la experimentarea lui. Cele cinci simțuri îl informează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
el experimentează la modul cotidian și este nu atât pentru o definiție conceptuală detașată de real, cât pentru o extrapolare teoretică plecând de la experimentarea lui. Cele cinci simțuri îl informează, trupul i-o spune: suferința trece mai întâi prin agregarea atomică algică. Foamea și setea, de exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială adecvată absenței durerii. Durerea generată de lipsa de hrană cere îndestularea stomacului, care calmează suferința, o oprește, o stopează și generează plăcerea de a regăsi seninătatea firească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui atomice. -11- O prudență utilitaristă și pragmatică. în perspectiva terapeutică care-i este proprie, ca filosof-medic, Epicur - și, în această privință, propun să urmăm teza lui Jean-Marie Guyau - inventează utilitarismul. Evident, Epicur consideră binele ca fiind identic cu ceea ce este bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
care compun sufletul permit, într-adevăr, numirea acestuia, dar nu ca un organ separat, ci doar ca o convenție de limbaj. Astfel încât, pentru un materialist hedonist ca Epicur, plăcerile trupului coincid cu plăcerile sufletului, căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipeană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nici o dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente ale dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
scris cu o mână de particule elementare, nu de către zei, ci de către o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamenul. -6- Capriciu de atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență, ei cad ca ploaia, la nesfârșit, fără să se poată întâlni, asocia și agrega vreodată. Lumea se reduce atunci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
mecanici pentru care - și contra căreia - nu putem face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamentului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge totul. Declivitatea integrează libertatea într-o lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamentului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge totul. Declivitatea integrează libertatea într-o lume care, din acel moment, este organizată altfel, ea face așadar posibilă o intersubiectivitate, deci o viață socială. Apoi, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
cu cuvântul „cadavru”... -7- O dialectică a forțelor. Acestui vitalism îi vom adauga și o cinetică. Pentru că Lucrețiu propune o teorie a forțelor angajate într-o mișcare dialectică în care creația și distrugerea se opun. Forțele vitale își împart piața atomică cu forțe ale distrugerii. Primele creează viața, permit expansiunea ei, favorizează creșterea; celelalte guvernează dezorganizările, dezagregările. De o parte viața, de cealaltă moartea, aversul și reversul uneia și aceleiași medalii metafizice, una făcând-o posibilă pe cealaltă, și viceversa... Dragostea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul e infinit - în caz contrar, unde ar ajunge o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele lumii? Sfârșit al oricărei transcendențe, instaurare a imanenței celei mai totale: evident, chiar dacă Lucrețiu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
ar putea să mai cunoască chinuri sau să îndure încercări umilitoare? Dacă-l considerăm imaterial, totul devine posibil, evident: dar, în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l considerăm material, nu mai există decât devenirea lui atomică - moartea agregării, dar nemurirea componentelor acestui agregat. N-avem a ne teme de nimic în ceea ce privește această operație fizică - iar metafizica nu este fondată. Exact ca și plăcerile, suferințele țin de conștiință, care presupune ea însăși o configurație specială a materiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
nu mai sunt, deci nu mai sufăr - dar nici nu mă bucur. Rămân atomii prinși în dansul lor neschimbat și nemuritor. Dar transmigrarea sufletelor? De fapt, teoria materialistă recuză această posibilitate. Amintirea unei existențe anterioare rămâne imposibilă de vreme ce fiecare configurație atomică este proprie unui individ și numai lui. înainte de el și după el, nimic nu există, în afara părților descompuse ale regimului asociativ care, în ceea ce-l privește, se supune legilor particularităților subiective: nu există suflet fără subiectul care-l poartă - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
trecere prin învățăturile lui Epicur. înainte de a muri - o evidență tragică -, să trăim în acord cu ceea ce ne învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o nouă ocazie de a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! -14- O plăcere atomică. Ce e plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs, dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre fizica atomistă epicuriană: plăcerea este atomică. Durerea, de asemenea. Hedonismul presupune o viteză, niște fluxuri, circulații libere. într-un trup, agitația dezordonată a particulelor generează suferință. De îndată ce tulburarea încetează, seninătatea revine, iar plăcerea o însoțește. Haosul atomic este semn al durerii; regăsirea armoniei corespunde păcii sufletului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
acum ce știm despre fizica atomistă epicuriană: plăcerea este atomică. Durerea, de asemenea. Hedonismul presupune o viteză, niște fluxuri, circulații libere. într-un trup, agitația dezordonată a particulelor generează suferință. De îndată ce tulburarea încetează, seninătatea revine, iar plăcerea o însoțește. Haosul atomic este semn al durerii; regăsirea armoniei corespunde păcii sufletului, deci a trupului - și viceversa. Este cunoscută implacabila lege originară formulată de Epicur în persoană: plăcerea presupune să-ți satisfaci doar dorințele naturale și necesare, să bei când ți-e sete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
Corola-blog/BlogPost/363814_a_365143

stăpânesc și mișuna demonii, într-o lume în care există mereu războaie și vârșari de sânge. Într-o lume în care domnește desnădejdea, brutalitatea și frica. Unde în multe părți ale pământului oamenii mor de foame și în care bombele atomice și cu hidrogen urmează să asigure pacea lumii. Unde mă aflu eu? Mă aflu într-o lume pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult încât Și-a dat pe singurul Său Fiu să fie dat în mână morții

2014 ... UNDE MĂ AFLU EU !? de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363814_a_365143]
Corola-blog/BlogPost/363853_a_365182

specialitate le numește discontinuități). Pentru a le simula cât de cât, experții introduc în calcul așa numitele wild cards - un fel de jokeri, ca-n jocurile de cărți - necunoscute capabile să răstoarne situația globală aproape instantaneu. Un exemplu: în urma accidentului atomic de la Fukushima, de pe 11 Martie 2011, toate prognozele au fost pur și simplu spulberate. În cartea sa „Lumea în anul 2050”, unul dintre cei mai renumiți viitorologi americani, geologul Laurence C. Smith numește patru fenomene care au influențat major omenirea

PLANURI DE ANUL NOU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363853_a_365182]
Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083

e...Ce-ți pasă? -Cum, ce-mi pasă? -Pentru că tu nu știi ce sărbătorim noi, astăzi.. -Asta-i bună! Ce sărbătorim ? -Cum, mă? Chiar nu-ți mai aduci aminte ce s-a întâmplat acum șase ani pe șase august? -Bomba atomică de la Hiroșima. -Auzi, să nu fii șmecher cu mine! Chiar ai uitat? -Zău, dacă mi-aduc aminte! -Ah, omule!..suspină Silvica. Era într-o sâmbătă seara. Plângeam pe o bancă pe faleză...că ticălosul ăla...în fine...nu vreau să

FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]