1,498 matches
-
dintre scaunul episcopului, canapea și șemineu prin intermediul unei perspectivizări corespunzătoare, conferindu-le astfel acestor elemente semnificație semiotică. Sînt și excepții, însă în general aperspectivismul din romanul victorian exclude acest nivel de implicații. Situația narativă din pasajul citat păstrează un aer auctorial, cu toate că naratorul auctorial adoptă în mare măsură viziunile vizitatorilor. Perspectiva externă și aperspectivismul predomină. Totuși, perspectivismul din fragmentul citat nu este neapărat o consecință a situației narative auctoriale. O comparație cu o descriere spațială în aceeași măsură auctorială din romanul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
canapea și șemineu prin intermediul unei perspectivizări corespunzătoare, conferindu-le astfel acestor elemente semnificație semiotică. Sînt și excepții, însă în general aperspectivismul din romanul victorian exclude acest nivel de implicații. Situația narativă din pasajul citat păstrează un aer auctorial, cu toate că naratorul auctorial adoptă în mare măsură viziunile vizitatorilor. Perspectiva externă și aperspectivismul predomină. Totuși, perspectivismul din fragmentul citat nu este neapărat o consecință a situației narative auctoriale. O comparație cu o descriere spațială în aceeași măsură auctorială din romanul Casa Buddenbrook al
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acest nivel de implicații. Situația narativă din pasajul citat păstrează un aer auctorial, cu toate că naratorul auctorial adoptă în mare măsură viziunile vizitatorilor. Perspectiva externă și aperspectivismul predomină. Totuși, perspectivismul din fragmentul citat nu este neapărat o consecință a situației narative auctoriale. O comparație cu o descriere spațială în aceeași măsură auctorială din romanul Casa Buddenbrook al lui Thomas Mann susține această opinie: Prin ușa cu geamuri, aflată față-n față cu ferestrele, se zărea o galerie cu coloane, cufundată în penumbră
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un aer auctorial, cu toate că naratorul auctorial adoptă în mare măsură viziunile vizitatorilor. Perspectiva externă și aperspectivismul predomină. Totuși, perspectivismul din fragmentul citat nu este neapărat o consecință a situației narative auctoriale. O comparație cu o descriere spațială în aceeași măsură auctorială din romanul Casa Buddenbrook al lui Thomas Mann susține această opinie: Prin ușa cu geamuri, aflată față-n față cu ferestrele, se zărea o galerie cu coloane, cufundată în penumbră, iar la stînga intrării se deschidea, spre sufragerie, o ușă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
-n față cu ferestrele, se zărea o galerie cu coloane, cufundată în penumbră, iar la stînga intrării se deschidea, spre sufragerie, o ușă înaltă, cu canaturi. Lîngă peretele celălalt într-o firidă semicirculară [...] focul pîlpîia în sobă284. În ciuda situației narative auctoriale, poate fi observată aici o anumită tendință către perspectivizare: se pare că naratorul se transpune în cadrul descris. Astfel cititorul poate, la rîndul său, să se orienteze în salonul familiei Buddenbrook. Cu ajutorul acestui fragment Hamburger încearcă să arate modul în care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
legătură foarte strînsă între perspectiva narativă și filosofia de viață. Referindu-se la modul în care această problemă este tratată de Sartre, Mauriac și Graham Greene, Lodge conchide că "nu este deloc greu de stabilit o corelație normativă între narațiunea auctorială de tip omniscient și o perspectivă în mod explicit creștină asupra întîmplărilor; și, în mod corespunzător, între naratorii limitați și perspectiva umanistă, mai puternic seculară"296. Relațiile sînt probabil mai complexe și mai dificile decît sugerează Lodge. Clarificarea tehnicii narative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe care o deține naratorul. Perspectiva interioară are în mod neapărat ca rezultat o limitare a tipului și a gradului de cunoaștere (punct de vedere limitat) ale personajului-narator sau ale personajului-reflector. Omnisciența presupune întotdeauna o perspectivă externă a unui narator auctorial de tip olimpian. Acesta din urmă are la dispoziția sa o cunoaștere nelimitată a gîndurilor și sentimentelor personajelor. Este uimitor, totuși, că abia dacă există vreun roman în care o astfel de omnisciență să fie folosită de la început pînă la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o astfel de omnisciență să fie folosită de la început pînă la sfîrșit și pentru toate personajele, conexiunile, cauzele etc. În romanele lui Dickens și ale lui Thackeray, precum și în ale celor mai mulți dintre autorii victorieni, de pildă, secțiunile în care naratorul auctorial își dezvăluie natura omniscientă alternează cu cele în care acesta se preface că are doar o cunoaștere parțială asupra întîmplărilor narate. Această alternanță a gradului de cunoaștere este în general însoțită de o alternanță paralelă a perspectivelor internă și externă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativ și va fi inclusă în capitolul corespunzător. De asemenea, este legată de perspectivă, în alegerea punctului de vedere al unei narațiuni. Formele prezentării lumii interioare care corespund perspectivei exterioare sînt rezumatul și analiza experienței interioare oferite de un narator auctorial. Omnisciența auctorială este o condiție premergătoare acestei tehnici. Un narator la persoana întîi periferic, pe de altă parte, va trebui să-și motiveze cunoștințele legate de gîndurile oricărui alt personaj în afară de el însuși pentru cititor, probabil făcînd referire la modalitățile
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
va fi inclusă în capitolul corespunzător. De asemenea, este legată de perspectivă, în alegerea punctului de vedere al unei narațiuni. Formele prezentării lumii interioare care corespund perspectivei exterioare sînt rezumatul și analiza experienței interioare oferite de un narator auctorial. Omnisciența auctorială este o condiție premergătoare acestei tehnici. Un narator la persoana întîi periferic, pe de altă parte, va trebui să-și motiveze cunoștințele legate de gîndurile oricărui alt personaj în afară de el însuși pentru cititor, probabil făcînd referire la modalitățile de comunicare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
toleranță, respect etc. față de comportamentul respectivului personaj 303. Această modalitate de control al simpatiei probabil că are un efect mai puternic asupra cititorului modern atunci cînd simpatia este trezită mai degrabă prin prezentarea nemediată a lumii interioare decît prin rezumatul auctorial sau prin analiza gîndurilor unui personaj. Problema care apare aici nu poate fi rezolvată doar pe baza teoriei, desigur, ci ar trebui clarificată prin investigații psihologice ale reacțiilor cititorului la aceste două tehnici ale prezentării lumii interioare. Este important ca
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Atunci cînd perspectiva internă și cea externă sînt îmbinate în aceeași operă, este de regulă dificil sau chiar imposibil pentru cititor să decidă dacă un anumit pasaj ilustrează perspectiva internă a unui personaj ficțional sau perspectiva externă a unui narator auctorial. Așteptările și pretențiile cititorului s-au schimbat decisiv în ceea ce privește focalizarea perspectivală a reprezentării în decursul ultimului secol. Dimensiunea istorică nu poate fi ignorată, prin urmare, atunci cînd tratăm această problemă. De asemenea, nu este întîmplător faptul că problema demarcației a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
scop "cu virtuozitate și cu o perspectivă consecventă" este stilul indirect liber 312. Acest lucru este corect ca rezumat al raționamentului apărării, însă imprecis după criteriile naratologiei. Atunci cînd o formă de stil indirect liber este încastrată în stilul narativ auctorial, de regulă aceasta îmbină perspectiva internă cu aceea externă. Roy Pascal a definit de asemenea fenomenul respectiv în acest fel în cartea sa The Dual Voice (Manchester, 1977). Dacă gîndurile Emmei ar fi apărut exclusiv în stilul indirect liber în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cititorului în acest pasaj prin îmbinarea cîtorva tehnici narative. Printre acestea se află și predominanța unei situații narative personale în cea mai mare parte a romanului, ceea ce limitează punctul de vedere la acela al Emmei. Acolo unde situația narativă este auctorială, iar perspectiva este externă, întîlnim pasaje care i-ar fi permis procurorului să construiască un caz mai puternic. În capitolul 5 al părții a treia, de pildă, cititorul trăiește prin ochii Emmei una dintre călătoriile acesteia în oraș, unde o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acesteia în oraș, unde o așteaptă amantul ei. Prezentarea este guvernată de perspectiva interioară. Totuși, descrierea înfățișării orașului în momentul în care trăsura ajunge în vîrful unui deal reflectă perspectiva exterioară. Aici se aude vocea de neconfundat a unui narator auctorial, conferind descrierii o aură poetică incompatibilă cu Emma, fie aceasta și în starea de anticipare a întîlnirii cu Léon, adică plină de entuziasm. În această intensificare poetică sau imaginativă a impresiei pe care orașul o lasă asupra ei există ceva
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și în starea de anticipare a întîlnirii cu Léon, adică plină de entuziasm. În această intensificare poetică sau imaginativă a impresiei pe care orașul o lasă asupra ei există ceva care ar putea fi interpretat ca o formă de consimțămînt auctorial față de comportamentul Emmei: În sfîrșit, casele de cărămizi se apropiau, drumul începea să răsune sub roți, Rîndunica luneca printre grădinile în care, prin ostrețele gardului, se zăreau statui, cîte-o movilă plantată cu viță-de-vie, tise tunse și un scrînciob. Apoi dintr-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
coasta Sainte-Catherine, ca niște valuri plutitoare care se spărgeau, tăcute, de-un mal abrupt 315. Un autor care condamnă "greșeala" Emmei în maniera pe care o pretindea procurorul în cadrul procesului ar fi pus alte noțiuni și asociații în discursul naratorului auctorial. Într-un anumit fel, trecerea prezentării de la perspectiva internă la cea externă conține un comentariu al autorului, deși unul abia perceptibil. Dacă am împărtăși indignarea morală a procurorului, acest lucru ne-ar oferi mai multe temeiuri pentru critică în baza
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
autorului, deși unul abia perceptibil. Dacă am împărtăși indignarea morală a procurorului, acest lucru ne-ar oferi mai multe temeiuri pentru critică în baza teoriei narative decît ne oferă gîndurile Emmei în fața oglinzii. În paragraful care urmează pasajului citat, descrierea auctorială a imaginii orașului este legată direct de așteptarea pasionată a Emmei. Pascal, care de asemenea discută acest pasaj în studiul său referitor la stilul indirect liber, critică trecerea de la perspectiva interioară la cea exterioară și de la percepția personală la cea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a imaginii orașului este legată direct de așteptarea pasionată a Emmei. Pascal, care de asemenea discută acest pasaj în studiul său referitor la stilul indirect liber, critică trecerea de la perspectiva interioară la cea exterioară și de la percepția personală la cea auctorială din descrierea călătoriei, numind-o o scăpare a autorului 316. O asemenea perspectivă pornește de la premisa unei consecvențe a perspectivismului la care nu prea ne putem aștepta într-un roman de la mijlocul secolului al XIX-lea, mai ales în Madame
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trecu prin gînd, ca un refren, acest vechi proverb: "În țara orbilor chiorul e împărat". "În țara orbilor chiorul e împărat". Îi salută foarte politicos 320. Dacă sintagma "foarte politicos" din ultima propoziție a citatului este interpretată ca o descriere auctorială, atunci acele cuvinte descriu adevărata situație. Salutul lui Nunez, care e adresat locuitorilor văii, este de fapt politicos și sincer. Totuși, în cazul în care sintagma "foarte politicos" încă ține de perspectiva interioară a propozițiilor precedente, atunci politețea accentuată este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu ne oferă nici un răspuns sigur. Motivul finalului deschis trebuie căutat în tipul de perspectivizare pe care îl reflectă narațiunea. Începutul pasajului citat oferă o perspectivă internă corespunzătoare punctului de vedere al lui Nunez. Aceasta se îmbină cu perspectiva externă auctorială prin enunțul: "nu-i mai păsa de aceste lucruri". În final, perspectiva externă auctorială este accentuată prin comparația "ca și cum". În același timp, totuși, în acest moment critic, cititorului i se refuză accesul la gîndurile lui Nunez. Astfel, rămîne incert dacă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
perspectivizare pe care îl reflectă narațiunea. Începutul pasajului citat oferă o perspectivă internă corespunzătoare punctului de vedere al lui Nunez. Aceasta se îmbină cu perspectiva externă auctorială prin enunțul: "nu-i mai păsa de aceste lucruri". În final, perspectiva externă auctorială este accentuată prin comparația "ca și cum". În același timp, totuși, în acest moment critic, cititorului i se refuză accesul la gîndurile lui Nunez. Astfel, rămîne incert dacă strălucirea "stelelor reci" este încă o percepție pe care o trăiește Nunez, care se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
strălucirea "stelelor reci" este încă o percepție pe care o trăiește Nunez, care se odihnește o percepție în sensul unei epifanii, asemănătoare celor din finalul majorității povestirilor din cartea Oameni din Dublin a lui Joyce sau dacă este un comentariu auctorial referitor la ironia sorții lui Nunez. Acesta și-a recîștigat într-adevăr libertatea personală, însă acum este privat de viață și de posibilitatea de a se bucura de acea libertate. Problemele de demarcație care derivă din perspectivizarea narațiunii pot, prin
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a-și prezenta în mod obiectiv situația. De fapt, receptarea ostilă a romanului la persoana întîi de către o parte a publicului contemporan l-a convins în cele din urmă pe Thackeray să adauge cîteva note de subsol în forma comentariului auctorial care cerea cititorului să privească poveștile lui Barry de la o distanță critică 323: Serviciul despe care vorbește aici domnul Barry a fost descris de acesta în termeni dubioși, iar noi bănuim că dinadins 324. Din aceste confesiuni ciudate s-ar
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
iar noi bănuim că dinadins 324. Din aceste confesiuni ciudate s-ar părea că domnul Lindon a maltratat-o pe doamna sa în toate formele posibile 325. Cititorii care l-au făcut pe un autor să indice cu arătătorul său auctorial slăbiciunea morală a eroului său cu siguranță nu i-au oferit acestuia niciun stimulent pentru folosirea unor tehnici de perspectivizare mai complexe într-o narațiune. Publicul victorian era, totuși, foarte eterogen, atît social, cît și în privința educației. În consecință, poate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]