5,062 matches
-
și 1990 a distrus o anumită formă de normalitate. Imediat după instaurarea comunismului, însăși ideea de patriarhalitate a devenit suspectă - ca să nu mai vorbim de religie. Paștele și Crăciunul, nu ca repere teologice, dar mai ales ca date înzestrate cu aură culturală și festivă, în sens domestic, s-au șters treptat din mentalul societății românești. Paștele 2007 sosește în România sub auspicii mai degrabă triste. O agitație destructivă pînă la cote isterice i-a cuprins pe oamenii politici și s-a
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
prost, de ce guvernarea pare uneori irațională, iar dezbaterea publică, atât de ermetică, de încifrată. Acum capătă alt înțeles licărul bolnăvicios și sclipirea dementă din ochii celor care spumegă la televizor. Nu li se trage doar de la incompetență, ci și de la aură. Câtă vreme flacăra violet pâlpâie doar acasă, pe noptiera politicienilor inițiați, ea nu poate face rău nimănui. Când flacăra scapă de sub control, ne afumă la scară planetară. Discuția politică din România despre flacăra violet e halucinantă, hilară, ridicolă, dar ea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
să democratizeze opinia în ziar, adică să-i lase pe gazetarii tineri să publice editoriale. Altă ironie a sorții, dar asta-i viața. Personaj pedant, cultivat și inteligent, Petru Romoșanu se învăluia în fața noastră, a jurnaliștilor mai tineri, într-o aură misterioasă, de eminență cenușie pe lângă EVZ. Aveam să constat mai târziu, în cazul său, o anumită labilitate politică: după 2004, cochetase ba cu PNȚCD, ba cu PD. Când era pro, când anti Băsescu. Labilitate? Se temea Romoșanu de propriul trecut
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
sau mai puțin insidioase; mai apoi, moartea lui Cornel în ’75, despre care toți eram convinși că fusese opera Securității; degradarea constantă a prosperității materiale, de la stivele de Cinzano și Johnny Walker de la Bitolia Dorobanților și de la Unic, impresionante prin aura inconfundabilă a produsului capitalist impecabil, de la vinurile bulgărești de calitate la 16 lei și a Sauvignon-ului de ștefănești de foarte bună calitate, a telemelei tot bulgărești și a cașcavalurilor Penteleu, Rucăr, Dobrogea, a salamurilor Krakauer, Italian etc., din care
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
l-a slujit cu succes, timp de 63 de ani. E dreptul ei. Dreptul meu e acela de a-i căina pe actorii, la fel de mari, care n-au apucat vîrsta asta ; și de-a o da ca exemplu pe marea Aura Buzescu care, după pensionare, s-a automarginalizat, refuzînd să mai urce pe scenă. CÎți directori de teatru din ultimele decenii Înțeleg, ceea pînă și eu am Înțeles, că a fi di rector nu-i decît o „sfîrÎială” de moment!? Într-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
le jupoi una câte una, ascultându-le cum urlă până se prăpădesc în văzul celorlalte, este bine ce faci, să nu ai remușcări, ele sunt cele mai ticăloase broscuțe de la miazănoapte și până în locul unde te-ai așezat tu, cu aura ta de liniște și speranța ta de a trece cu bine de toate încercările. șase în al cincilea loc: începi să faci provizii pentru venirea alesului tău în grădina suspendată a dragostei tale, în cerul tău, cerul de deasupra cerului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ar purta de grijă sieși... (Grupul trece prin fața lor. Cuprinde câțiva mântuiți îmbrăcați la fel, cu cămeșoaie de un alb îndoielnic, sunt rași pe cap și calcă târșit, cântând ca vai de lume. În fruntea lor, Sfântul Terentie, cu o aură asemănătoare celei a Sfântului Mavrichie, bate tactul cu toiagul înalt. Se îndreaptă spre Mărul lui Adam. La câțiva pași în urmă, vine un întârziat, evident dezorientat și privind uimit în toate părțile. Dă cu ochii de cei doi sprijiniți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și nu mai zăbovesc nici o clipită, că-l aud apropiindu-se pe Habacuc, și eu tertipurile lui nu le pot suferi... Blagoslovește! (pleacă) SISOE: Domnul! (Vrea și el să se retragă spre colibă. Înainte de a intra, apare Habacuc. Are o aură ceva mai vizibilă decât a lui Sisoe. Poartă un anteriu cam scurt și cam uzat, cu buzunare adânci.) HABACUC: Arăți grabă mare sfinția ta... Adevărat? SISOE (se întoarce): Potrivită... HABACUC: Ascultă, eu n-am vreme! Facem un țintar, frate Sisoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SISOE (la fel ca prima dată): Și eu pe acestălalt. HABACUC (cu răutate, cântat): Iară eu mânca-ți-l-voi pre el! (Ia bobul de porumb. Se aud apropiindu-se voci care cântă obosit) Ia! (intră Sfântul Pafnutie, cu trei ucenici după el. Aură mai vizibilă decât a lui Habacuc. Are un toiag lustruit. Sisoe rămâne cu bobul de porumb ridicat și cu buzele țuguiete. Habacuc, nu cu părere de bine:) Hopa, iaca și Sfântul Pafnutie! (Pafnutie oprește ucenicii, pare a șovăi, apoi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zumzet confuz. Rumoarea crește ușor, se adaugă, în depărtare, clopote, cântări bisericești, voci speriate. Habacuc și Pafnutie se ridică nedumeriți. Cei trei cuvioși ai lui Pafnutie se lasă la pământ, înghesuindu-se ca oile. Intră în fugă, panicat, Sfântul Farnachie. Aură modestă. Caută cu ochii în toate părțile.) HABACUC: Da' ce-ai prăpădit, Sfinte Farnachie? FARNACHIE: Văzutu-l-ați cumva pe fratele Mochie? HABACUC: N-a trecut pe-aici. PAFNUTIE: Ce larmă se aude, Farnachie? FARNACHIE: Cum adică? N-ați auzit vestea sfințiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
arată că omul respectiv e în doliu. În cazul nostru, e vorba poate de neglijență. Șăfu’ cântă. „Supărarea când îmi vine/ Rup cămașa de pe mine.“ N-ar fi rău nici dacă ar întoarce-o pe față. Șăfu’ are o anumită aură care îl distinge. Nu e foarte greu să-l recunoști. Probabil bate cel mai bine în tribul lui. De aici onoarea de a fi considerat șef. În istorie, primii șefi de stat au fost bătăușii. La copii se întâmplă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mele, l-am Întâlnit. Era un bărbat brunet, de statură mijlocie, cu un Început de chelie. Ce m-a frapat la acest om, din prima clipă, a fost finețea, rafinamentul și o deosebită frumusețe interioară care-l Înconjura ca o aură. Vocea avea inflexiuni baritonale, Încărcate de senzualitate. Mi-a promis că va face tot posibilul să mă ajute. A mai trecut un an de la această vizită, perioadă În care am vorbit de câteva ori la telefon. Într-o seară de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la o parte, muzica lui Zinzin umple încăperea, spațiul din jur, clădirile intră în rezonanță, aerul devine carnal, spectatorii imponderabili, baierele universului se deschid, în clipa aceea Sandei atacă pianul, cele două încep concertul, trupurile lor se înconjoară de o aură transparentă, pe fruntea lui Zinzin apar picuri de sudoare ca o coroană de spini, privirea albastru-violet devine incandescentă, mâinile lui Sandei aleargă pe clape, Aide ascultă concertul paralizată de uimire, cele trei se scufundă într-o lume proteică, fiecare cade
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fost bântuit de amintirile încărunțite în calvarul pătimirii care mi-a rupt irevocabil o bucată de suflet. Mărturisesc cu sinceritate astăzi, că, de-a lungul vremii, gândul confruntării dintre plumbul nefericirii evadatului din lumea inocentă a zâmbetelor de copii, și aura surâsului de bucovinean osândit la o viață zbuciumată, m-a urmărit cu obstinație. Drept consecință, inevitabilul s-a produs, și iatămă dedicat unei narațiuni subiective, tragico ironice, care să consemneze sfârșitul vindecării spiritului, după acei primi ani blestemați de captivitate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un pic, vreau să vorbim. Am fost prea precipitată și nu am reușit să mă destăinui, crede-mă, nu am intenționat nici o clipă să-ți ascund ceva. Ce-oi fi crezând despre mine!? Am vrut să-i dau evenimentului o aură de mister, dar Îmi dau seama, că nu are nici un rost. Olga o privi impasibilă. Asculta aparent absentă, ca și cum, vestea ce urma a fi spusă cu glas tare, ar fi fost fără prea multă importanță. Dar când Ina o rugă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la alții și ne vedeam chipurile brăzdate de șiruri fine, sărate și incolore ce se strângeau și se adânceau mai mult între riduri. În jurul patului ni se părea că îmbătrânim mai repede, dar nu îndrăzneam să spunem. Apoi intră mătușa Aura și puse pe noptieră cele trei bucăți de sfoară pentru momentul în care unchiul Traian avea să adoarmă. O urmăream cu privirea cum netezește cu palma bucățile de sfoară, așezându-le la distanțe egale, cum îi șterge unchiului transpirația cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și dus în altă cameră, unde fu lăsat în fața televizorului. Toți îl invidiau pe Cristi și nimeni nu putea să-l condamne că se uită la desene. Pe la nouă sosiră câțiva prieteni de-ai unchiului și întrebară cum e. Mătușa Aura vru să le spună ceva, dar o năpădiră lacrimile și se duse la bucătărie. Nu îndrăznirăm să scoatem un sunet, ne uitam doar după ea, cum netezește fața de masă cu ambele mâini înainte să iasă. În timp ce prietenii erau înștiințați
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vanilie. Ne simțeam vinovați pentru că ne era foame, ne țineam privirile numai în jos, dar acolo era sicriul, așteptând cuminte. După un timp am fost nevoiți să ne întoarcem lângă unchiul în dormitor, așa, ca din datorie. Spre dimineață, mătușa Aura ne-a adus cafea. Prietenii unchiului i-au înmânat atunci un plic atingându-i ușor umerii. Ea se simți puțin ocrotită și asta îi făcu bine; însă mâinile lor se retraseră ca să mângâie ceașca plină cu cafea, iar mătușa a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Ochii lui nu clipeau, doar se umezeau în lumină. În aerul închis transpiram ca și el, iar ochii noștri se umezeau la fel ca și ai lui. Se apropia ora zece și nu știam ce să facem. La bucătărie, mătușa Aura spăla ceștile de cafea. Toți voiam să ne întoarcem la viața noastră de dinainte, să ieșim odată din dormitorul unchiului și să fim iar tineri. Apa de la bucătărie curgea peste buzele ceștilor din care am sorbit. Prin fereastră începuse să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
spiritul Ei, în lumea anterioară a arhetipurilor, și trebuia să se întâlnească, având origine și substanță comună. Chiar în această viață terestră, proximitatea Ei îmi era necesară. Nu doream s-O ating, mi-era suficient să simt cum se întrepătrund aurele corpurilor noastre. Teribilă aventură! De la prima privire mi s-a părut că O cunosc. Oare nu întotdeauna doi îndrăgostiți au impresia că s-au mai întâlnit și că sunt legați unul de altul prin fire misterioase? În această lume murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
rază colorată. Apoi, aceste unde și forme ar fi devenit atât de mari, încât s-ar fi estompat până la pierderea perceptibilității lor. Și dorința mea ar fi fost satisfăcută. Puțin câte puțin, mă scufundai în toropeală și inconștiență - oboseală plăcută, aure subțiri ieșeau din carnea mea. Am simțit, după aceea, viața mea derulându-se invers. Încercam succesiv diferite stări sufletești, revedeam amintiri șterse, purificate, datând din copilărie. Mai mult decât le revedeam, le retrăiam, le retrăiam în totalitate. În fiecare minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la slujit cu succes, timp de 63 de ani. E dreptul ei. Dreptul meu e acela de a-i căina pe actorii, la fel de mari, care n-au apucat vîrsta asta ; și de-a o da ca exem plu pe marea Aura Buzescu care, după pensionare, s-a automarginalizat, refuzînd să mai urce pe scenă. Pe Lev Dodin cred că l-a caracterizat, impecabil, prietenul său celebru, Peter Brook : „...Există regizori care abuzează de puterea lor, regizori care fac numai teatru de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nenorocire sunt cauzate de încălcarea LEGII IUBIRII. Iubirea, este o stare de pace și echilibru interior, cu aspect matematic, o acceptare a tot și orice, exact cum ele par să fie. Iubirea este cea mai bună protecție și produce o aură de protecție în jurul celui ce o cultivă. Iubirea și bunăvoința îi distrug pe dușmanii din noi înșine și prin urmare, nu mai avem du șmani în exterior. Destinul nostru final este să ne conectăm cu NOI IN{INE (ființa noastră
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
plăcere, Încă Învăluiți În stratul protector prin care Înotau cu doar o fracțiune de secundă În urmă, șoferi care nu demult goneau cu viteză pe o autostradă, părând invulnerabili În cochilia lor de tablă, directori de bancă subtilizați din miezul aurei de mânuitori ai banilor, coafeze care Încă aveau föhnurile În mâini și căutau cu degetele șuvițele pe care să le aranjeze, țărani scărpinându-se pe sub căciuli. Era o mulțime Înfricoșătoare nu atât prin diversitate, cât prin faptul că granița circulară
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
răutăcioase, conform cărora Încremenirea Marii Stane nu consti tuia decât o fațadă. Averea lui era estimată la jumătate din PIB-ul Canadei. Câștigase, se spunea, Nigeria la pocher, disciplină În care figura de nepătruns Îi dăruia avantaje incredibile, oferindu-i aura unui jucător ale cărui intenții și brelanuri erau imposibil de citit. Existau bârfe despre aventurile amoroase ale Unicului G., care, chipurile, ar schimba femeile mai des decât clipea. Se spunea că În pat zăcea cu un talent inegalabil, fiind un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]