1,337 matches
-
mizeria lumii înconjurătoare, dar cu capul în cerurile sublime. O viziune estetică a realității și o conștiință fulgurantă produc tablouri de neuitat, pagini antologice trasate cu un simț tragic revelatoriu. Așa sunt descrierea minei de aur de la Roșia Montană, interioarele austere ale locuințelor moților, ritualul lent în care o femeie mănâncă un măr, moartea simbolic-tragică în noaptea de Crăciun a lui Iacob Onisia în Valea Jiului, atâtea alte scene memorabile din sufocantele tăbăcării, din pestilențialele periferii bucureștene - tranșant deosebite de imagini similare
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
Reverii, ori de câte ori a încercat formula lirică a meditației, B. se arată prizonierul modelelor (Lamartine, A. Chénier, Millevoye) și nu a putut depăși un registru minor, sentimental. Temperamentul poetului era cel al unui senzual, atras de forme și sonuri, și spiritul auster al meditației i-a rămas străin. Doar înstrăinarea (exilul) dă autenticitate discursului elegiac și creează un personaj și o obsesie a liricii lui B.: pribeagul. Popularitate i-a adus, însă, legenda istorică. Orientându-se, în poezie, spre izvorul vieții naționale
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
țara mea de aur și de piatră/ nevoile și caznele te latră;/ zicalele de râs și voie bună/ au înlemnit, ca un ghețar pe strună...” (Eu sunt din țara...). Pastelurile circumscriu peisaje ale ținutului natal (Țara Moților), într-o stilizare austeră, specificările de natură geografică fiind intensificate prin prezența elementelor de lexic ardelenesc. Unele poeme ( Când zarea) prefigurează o altă fațetă a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988) stă sub premoniția „marii treceri”, a „nopții” care va veni. Solitudinea, angoasa, criza de timp sunt convertite fie în interogații austere, formulate în stil folcloric (Dialog nocturn), fie în melosuri elegiace (Mult prea devreme), iar drama omului e văzută, uneori, ca dramă a creației. Tonul, imagistica trimit deseori la Lucian Blaga (invocat explicit în Poetul) sau la Tudor Arghezi (îndeosebi în
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
contureze „profiluri” (sau, mai pompos, „efigii”), „creionările” acestea elaborate, neocolite de pedanterie, rămân discrete sub raportul contribuției proprii. Ceea ce îi înviorează scrisul sunt nu metaforele, rare și artificioase, ci fluxul amintirii, evocările, cu deosebire cele plasate în ambianță ieșeană, dând austerelor glose ceva culoare și un pic de fior. Seriozitate și rigoare dovedesc monografiile pe care B. le-a consacrat unor glorii ale teatrului ieșean - Matei Millo (1963), unde interpretul preferat al lui V. Alecsandri e văzut ca un „reformator pe
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
ș.a. Placheta de debut, Epistolele tânărului Theodosie, vădește un temperament poetic vitalist, cu exprimare viguroasă, uneori frustă, încă necizelată. Cele 19 „epistole” care alcătuiesc placheta (referirea la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie e evidentă) arborează un entuziasm auster, un anumit triumfalism tensionat: eul liric își clamează jubilația apartenenței (la patrie, la popor) și a participării la devenirea obștească. Rostirea e deseori prolixă, uneori greoaie sau „aspră”, frazarea ideatico-imagistică e mai degrabă descriptiv-narativă, tonul e declamatoriu. Volumele ulterioare atestă
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
fi propriul său stăpân. Acest model uman exemplar din punct de vedere moral și sufletesc ne este descris de către Horațiu (Ode, IIIĂ: Justum et tenacem propositi virum Non civium ardor prava jubentium, Non vultus, instantes tyranni Mente quatit solida, neque Auster, Dux inquieti turbidus Adriae, Nec fulminantia magna manus Jovis; Si factur illabatur orbis, Impavidum ferient ruinae* 24 ACȚIUNEA PSIHOLOGICĂ Cadrul problemei Termenul acțiune, activitate, de origine latină, este utilizat În mai multe sensuri: agere = a acționa, a face; activitas = exercitarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de când lumea, așteptându-ne indicațiile regizorale și privind spectacolul din jur. De exemplu: Milton Stephanides absolvind la Annapolis În 1949. Chipiul alb zburând În sus. El și cu Tessie au fost detașați la Pearl Harbor, unde locuiau Într-un cămin auster de familiști și unde mama mea, la douăzeci și cinci de ani, s-a pârlit Îngrozitor de la soare și de atunci n-a mai fost văzută niciodată În costum de baie. În 1951 au fost transferați În Norfolk, Virginia, moment În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de piele aveau călcâiele turtite, așa Încât să-și poată vârî picioarele În ei ca În saboți. Era un obicei pe care-l aveau Brățările cu Talismane. Apoi, avea pe deget un inel vechi, cu rubine adevărate. Buzele Îi erau subțiri, austere, protestante. Nasul aproape că nici nu era un nas adevărat. Era doar un Început. Venea la oră În fiecare zi cu aceeași expresie distantă, plictisită. Își târșâia picioarele În saboții de piele cu o mișcare de alunecare sau de patinaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ce te-ai pornit așa? o calmează bătrânul. Femeia se oprește să-și tragă răsuflarea. Continuă apoi la fel de nestăvilit: — Cum e cu putință să vâri dragostea cu sila în sufletul unui om, împotriva destinului? Cum să pui bătrâni sobri și austeri în situația de a se face de râs, perpelindu-se din cauza unor pasiuni vinovate? Principele tresare. Oare chiar e posibil? Clatină din cap cu tristețe. Speranțe deșarte. I se adresează Liviei: — La început îmi vorbeai de un bărbat, prieten, cunoștință
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să trăiască. Și totuși a trăit. A supraviețuit chiar confortabil. Privește țintă în față către un punct imaterial. Socrul ei s-a adaptat noului regim mult mai bine decât lăsa să se vadă. Ce l-a făcut pe acest campion auster al libertății să renunțe la un moment dat să-și mai apere cu ferocitate și pasiune idealurile? A încetat până și să-l susțină pe Marcus Antonius, iar după Ac tium a intrat voit într-un con de umbră. 1
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și Flaccus Vascularius. După care a venit surpriza neașteptată. Moartea lui Lucius, urmată aproape imediat de cea a lui Gaius, l-a propulsat din nou în față. Astăzi este desemnat oficial succesorul lui Augustus. Livia îi reproșează că personalitatea lui austeră l-a privat odinioară de favoarea principelui, dar n-are dreptate. Nu numai ambiția rănită și ciuda l-au făcut să i refuze poporului roman ser viciile sale. Intenția împăratului de a-și asigura o succesiune dinastică era flagrantă. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dădu sonorul mai tare și o auzi pe Roxanne povestind În timp ce Înregistra: —Pescarii Intha de aici pescuiesc Într-un picior... Următoarea imagine era cu căsuța lui Harry cu acoperișul parțial ars. Dumnezeule, a filmat și asta? Roxanne descrise incidentul foarte auster: —Azi-noapte și-a incendiat bungalow-ul. Chicoti și apoi izbucni În râs dând totul pe față: —Și a Încercat să stingă focul În costumul lui Adam. Harry se Înroși, dar apoi Îi aruncă o privire Belindei și văzu că era serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
destul de puțin potrivit cu destinația pe care Etius i-o dăduse încăperii, aceea de sediu al Comandamentului. La dreapta sa, Sebastianus vedea tronând un birou masiv de abanos, a cărui tăblie era acoperită de hârtii de tot felul. Busturile unor personaje austere, între care, firește, se distingea, în apropierea biroului, cel care-l reprezenta pe împărat, îl priveau cu o fixitate neliniștitoare, iar de-a lungul pereților, fresce în culori vii alternau cu dulapuri de bibliotecă, pe ale căror rafturi se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rafturi se puteau întrezări, prin crăpătura vreunei uși întredeschise, codice și cărți din pergament aliniate perfect de secretari scrupuloși. Perdele lungi, de fabricație orientală, permiteau, la nevoie, ca ferestrele să fie acoperite. încă de când intrase, Sebastianus fusese subjugat de atmosfera austeră a acelui loc, iar acum își înșela așteptarea, imaginându-l pe marele împărat așezat pe jilțul cu intarsuri din spatele biroului ori odihnindu-se întins pe splendida canapea pe care o vedea în stânga; ori poate în picioare, pe terasă, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iar cu o mână încordată își strângea ricinium-ul sub bărbie, incapabilă să suporte imaginea acelei mici ființe simple, însângerate. Așa era ea: curajul și fermitatea nu se numărau printre calitățile sale, nu puține, de altfel. întorcându-și privirea către figura austeră, osoasă, a lui Cetegus, haruspice-le, matroana nu putea să nu se simtă parcă subjugată de acel om, despre care, deși știa că e foarte bătrân, nu cunoștea nimic precis legat de vârstă sau de origine îera, probabil, dintr-o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi purtat și a fi transmis acea infecție în familiile lor; nu mai știa câte femei de aceeași vârstă cu ea, prietene de-ale ei din copilărie, trăindu-și viața nepăsător, fuseseră foarte curând îngenuncheate de spiritul Testamentului, implacabil la austerele lor mame, superstițioasele doici și scheleticii diaconi însărcinați să vegheze la educația lor. Iar acum se gudurau cu urechile lăsate în jurul unor bătrâni oribili și băloși, care, trăgând cu ochiul la patrimoniul lor, împărțeau binecuvântări și sfaturi părintești, adesea fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și intuindu-i cauzele, domina, neliniștită din pricina ei, ar fi vrut să meargă să o caute, și chiar era pe punctul de a o face, când Cilonus atinse, în discuția cu Claudianus, delicatul subiect al jefuirii cetății Divodorum. întrucât în austera cetate locuiau părinții Livillei, Hippolita nu putu să nu-și arate interesul și solidaritatea: — Te trec fiorii când te gândești la asemenea orori, îi spuse, luând un măr dintr-un coș. Mi-ai spus însă că, din fericire, părinții tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Încă Înseamnă finit. Finit Încă Înseamnă pipăitul prin văl, examinarea realității lăuntrice dezgolite cu o mână Înmănușată. Cu toate astea, se pot vedea avantajele plecării de aici, construind igluuri de plastic În vid, sălășuind În colonii liniștite, În mod necesar austere, bând apele fosile, punând numai problemele de bază. Fără nici o Îndoială. Shula-Slawa Îi adusese de data asta un document care Îi merita atenția. Tot timpul culegea titluri idioate pe Fourth Avenue, din coșuri de pe trotuar, cărți cu cotoare albite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oricând bântuit plăcut de viziuni selenare. Artemis - castitatea lunară. Pe lună oamenii vor trebui să muncească din greu doar pentru a rămâne În viață, pentru a respira. Vor trebui să supravegheze strict indicatoarele tuturor dispozitivelor. Condiții cu totul diferite. Tehnicieni austeri - aproape un ordin preoțesc. Dacă nu intra Bruch cu forța cu confesiunile lui, dacă nu era Margotte (căci Începuse acum să se gândească la ale inimii după trei ani de văduvie decentă - mai mult discuții decât perspective, În mod sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trăiești bine, să-ți amintești lucruri așa de drăguțe. Mintea nu-ți este devorată de lucruri nătângi. Ești un tip bătrân și bun, unchiule Artur. Nu-mi plac bătrânii. Nu respect mulți indivizi - câțiva fizicieni. Dar dumneata - dumneata ești foarte auster Într-un fel, dar ai un simț al umorului ca lumea. Singurele glume pe care le spun sunt glume auzite de la dumneata. Apropo, stai să văd dacă am reținut gluma cu de Gaulle cum trebuie. A spus că nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din cutia din frigider. Fiecare cu micile lui bătălii. Sheba e un pic snoabă cu băutura și tot scâncește după un vin de calitate. Măcar să fie în sticlă, zice ea. Dar eu continui să cumpăr la cutie. Avem un buget auster în perioada asta. Oricât s-ar văita, Sheba nu pare totuși să stea pe gânduri atunci când e să ocolească lucrurile ieftine. După ce-și capătă băutura, se relaxează puțin și începe să fie mai atentă la ce spun eu. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de acasă pe la ora 11. Fiindcă nu pot încă să mă regăsesc în calitate de cititoare și autoare (cu alte cuvinte, citesc tembel și dezordonat, cu un fel de sictir cioranian pe lumea academică în genere), amân încă o vreme un program auster de șoricică de bibliotecă. Pe scurt, am lălăit-o pe drumul până la universitate, ocolind pe străduțele astea fermecătoare pe care nu mi le mai dă nimeni înapoi. Recunosc, casa mea de acum din satul Pipera e la fel de brează ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
era ținut răspunzător. De aceea se dorea schimbarea înfățișării Bisericii: florentinului, descendent din familia Medici, devenit papă la treizeci și opt de ani, un papă care transmisese Romei gustul său pentru lux și frumusețe, i-a fost adus urmaș un auster olandez de șaizeci și trei de ani, „un bărbat sfânt și virtuos, plicticos, chel și zgârcit“. Descrierea îi aparține Maddalenei care n-a avut nici o clipă nici cea mai mică indulgență pentru noul șef al creștinătății. — Mi-aduce prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și începu să se gândească la titluri și la acțiuni. Titlurile și acțiunile erau o idee bună, pentru că nu erau în nici un caz ostentative și, își dădu seama domnul Chawla, când văzu cât de mult respect aveau vizitatorii față de viața austeră pe care o ducea Sampath, era necesar să păstreze un echilibru atent între imaginea de abstinență și confortul real. Poate ar fi mai bine ca familia să se descurce fără frigider și fără scuter motorizat? Poate chiar fără publicitate? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]