2,756 matches
-
este ambreiată, lectura ficțională debreiată și că, fără îndoială, permite cititorilor să se scufunde, fără nicio precauție, în imaginarul lor. Ce sunt aceste pacte „mixte”? Un pact poate să fie mixt? Știți că, în fața tablourilor cu intrare dublă ale Pactului autobiografic, Serge Doubrovsky a avut ideea dispozitivului din Fii (1977), reunind anumite semne ale autobiografiei (identitatea numelui autorului și a naratorului-personaj, utilizarea elementelor garantat adevărate) și câteva practici ale ficțiunii (monolog interior, jocuri asupra cuvintelor, utilizarea liberă a elementelor presupus „adevărate
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
dar cărțile următoare capătă ritmul mai veridic al unor cronici, iar ultimele se citesc absolut ca niște autobiografii scrise în totală libertate pe firul memoriei și pe firul cuvintelor. Această fragmentare este, de altfel, una dintre principalele mutații ale scriiturii autobiografice contemporane din Franța. Odinioară, autobiografia era scrisă o dată pentru totdeauna, la sfârșitul vieții. Acum, de o jumătate de secol, anumiți scriitori practică autobiografia progresivă și fragmentată, care devine adesea opera lor principală; este cazul unor Michel Leiris, François Nourissier, Annie
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
o jumătate de secol, anumiți scriitori practică autobiografia progresivă și fragmentată, care devine adesea opera lor principală; este cazul unor Michel Leiris, François Nourissier, Annie Ernaux, sau Serge Doubrovsky. Există, din ce în ce mai efervescentă, mai paradoxală și mai contradictorie, și o literatură autobiografică a blogurilor. Cum ați caracteriza pactul autobiografic convertit în discursul virtual al internetului? În anii 1999-2000, intrigat și fascinat, am petrecut un an pentru a observa ceea ce se numeau atunci „cyberdiariștii” pe internet în limba franceză, și această investigare, redactată
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
autobiografia progresivă și fragmentată, care devine adesea opera lor principală; este cazul unor Michel Leiris, François Nourissier, Annie Ernaux, sau Serge Doubrovsky. Există, din ce în ce mai efervescentă, mai paradoxală și mai contradictorie, și o literatură autobiografică a blogurilor. Cum ați caracteriza pactul autobiografic convertit în discursul virtual al internetului? În anii 1999-2000, intrigat și fascinat, am petrecut un an pentru a observa ceea ce se numeau atunci „cyberdiariștii” pe internet în limba franceză, și această investigare, redactată ea însăși sub formă de jurnal, a
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
cercetători străini din țări îndepărtate. Acest site funcționează în paralel cu site-ul Asociației pentru autobiografie (www.sitapa.org), unde se găsește o documentație bogată despre autobiografie, și mai ales note de lectură despre mai mult de două mii de texte autobiografice (povestiri, jurnale, corespondență) care ne-au fost încredințate după 1992. Arhivele noastre sunt păstrate în mediateca din orășelul Ambérieu-en-Bugey, aproape de Lyon, unde vin cu regularitate să lucreze cercetători (mai ales istorici și sociologi). Profit de ocazie pentru a vă semnala
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
în 2013, la Editura Seuil, se va intitula Autogeneze și va fi continuarea primei cărți pe care am consacrat-o studiilor genetice, Les Brouillons de soi (Seuil, 1998). Am o adevărată pasiune pentru studiile genetice care se referă la textele autobiografice și am fondat, în 1995, în cadrul unui institut al CNRS (ITEM) un grup de cercetare care se intitulează Geneză și autobiografie. E fascinant să studiezi bruioanele unui text autobiografic, pentru a vedea cum funcționează memoria și mecanismele de identitate narativă
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
o adevărată pasiune pentru studiile genetice care se referă la textele autobiografice și am fondat, în 1995, în cadrul unui institut al CNRS (ITEM) un grup de cercetare care se intitulează Geneză și autobiografie. E fascinant să studiezi bruioanele unui text autobiografic, pentru a vedea cum funcționează memoria și mecanismele de identitate narativă și, totodată, pentru a vedea cum se inventează forme noi. Am consacrat o carte (La mémoire et l’oblique, 1991) atelierului autobiografic al lui Georges Perec. În Bruioanele sinelui
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
E fascinant să studiezi bruioanele unui text autobiografic, pentru a vedea cum funcționează memoria și mecanismele de identitate narativă și, totodată, pentru a vedea cum se inventează forme noi. Am consacrat o carte (La mémoire et l’oblique, 1991) atelierului autobiografic al lui Georges Perec. În Bruioanele sinelui analizez geneza Cuvintelor lui Sartre,Copilăriei Nataliei Sarraute și Jurnalului Annei Frank. În cartea mea cea nouă, voi regrupa studii despre Rousseau, Marie d’Agoult, Paul Léautaud, Georges Perec, Claude Mauriac și, de
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
de manuscrise. Cartea mea nu se va încheia printr-o sinteză: voi lăsa șantierul deschis, convins că cele mai uluitoare jurnale sunt cele care nu s-au descoperit încă. Nu ați fost tentat să scrieți chiar dumneavoastră texte cu caracter autobiografic? Într-un scurt capitol din cartea mea Signes de vie (2005), am povestit în ce fel mi-am început, la vârsta de cincisprezece ani, jurnalul intim (acesta se intitula Lucullus cinează la Lucullus). Am ținut acest jurnal vreo zece ani
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
cinează la Lucullus). Am ținut acest jurnal vreo zece ani. După 1968, când am început studiul autobiografiei, am încercat să practic în continuare ceea ce studiam. În paralel cu cartea consacrată lui Michel Leiris, m-am exersat în scrierea unor texte autobiografice. Când m-am lansat în studiul jurnalului, începând cu anul 1986, am reluat această practică. De altfel, una dintre cărțile mele asupra jurnalului, Le moi des demoiselles (1993) este ea însăși compusă sub forma jurnalului. Dar consider că e sănătos
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
cuplu de octogenari, poveste în care acuitatea împinsă până la cruzime a regizorului austriac este susțintuă de doi mari actori Jean-Louis Trintignant și Emmanuelle Riva. Premiul pentru regie i-a revenit regizorului mexican Carlos Reygadas pentru Post Tenebras Lux, film parțial autobiografic, cu expunerea de o manieră aproape expresionistă a unor états d’âme. După impresionantul Gomorrah (2008) despre Camorra napolitană, regizorul italian Matteo Garrone se întoarce cu filmul Reality cu care ia Grand Prix, un film între comedie și dramă despre
Succes pentru cinematografia românească la Cannes by A.M. () [Corola-journal/Journalistic/4613_a_5938]
-
de apropiate au fost romanele lui Max Blecher de confesiune și de jurnal, încât chiar cei mai entuziaști și nuanțați critici au uitat, pentru o clipă, că au de a face cu literatură, preferând să le citească exclusiv în cheie autobiografică. Relevanța lor pentru o experiență personală tragică a putut astfel să treacă cu ușurință înaintea relevanței axiologice, de luat în calcul în istorii literare. Nu e loc de detaliat aici, însă Pompiliu Constantinescu scrie, după ce laudă aspectul de „confesiune, de
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
casei regale (!). Profesorul care-l are în grijă ezită să mi-l dea. Nu știe cine sunt, de unde să mă ia. Mă umflu în pene. Că cine nu mă știe! Că cine mi-s io! Ascult un interviu pe temă autobiografică luat cuiva pe care, întâmplător, îl cunosc de la A la Z. Ce poate să născocească, mamă! În privința asta, mai am de învățat. E cunoscut adagiul: n-am timp să scriu scurt. Eu am destul, dar nu din cauza asta scriu scurt
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
speculațiilor la bursă, cu Leonardo DiCaprio în rolul principal, a depășit recordul stabilit anterior de thrillerul "Shutter Island" (2010), care a avut încasări de 294 de milioane de dolari în toată lumea. Totodată, filmul "Lupul de pe Wall Street", bazat pe cartea autobiografică a brokerului Jordan Belfort, a obținut, până în prezent, încasări de 108 milioane de dolari în SUA. De asemenea, filmul a fost extrem de apreciat și de critici, fiind bine primit la toate festivalurile importante de gen, din sezonul cinematografic care se
"Lupul de pe Wall Street", cele mai mari încasări pentru Martin Scorsese - TRAILER () [Corola-journal/Journalistic/45565_a_46890]
-
el, Moromete, așa de... așa de serios, și de... da, el era, dar parcă era... era așa cum îl cunoșteau ei, dar parcă era singur, fără familie, fără Iocan și Cocoșilă, fără Dumitru lui Nae și ... fără parlament.” Într-un volum autobiografic, Errata, George Steiner comentează cu multă subtilitate scena în care, necunoscut de ceilalți, Ulisse îl ascultă pe Demodocus povestindu-i faptele și izbucnește în plâns. George Steiner este încredințat că plânsul lui Ulisse nu este cauzat de patosul aducerii aminte
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
fost în slujba teatrului. Marele actor vă invită să îl însoțiți într-o călătorie plină de poezie și de umor, prin miraculoasele culise ale unei istorii care se confundă cu istoria ultimului secol de teatru românesc, scrie Ziarul Metropolis. Spectacolul autobiografic, impresionant prin amploarea mărturisirilor sale, poartă amprenta unei vieți de excepție și ni-l înfățișează pe Radu Beligan în ipostazele de actor, profesor, regizor, director de teatru și scriitor, ipostaze pe care și le-a asumat de-a lungul vieții
Radu Beligan, confesiuni despre viață. Detalii neștiute despre marele actor () [Corola-journal/Journalistic/45859_a_47184]
-
nebunului, Pe ruinele Europei, Viața e un cal mort (Les Carnets du Dessert de Lune, 2005, 2006, 2009). Roman: La Contrepartie - Contrapartida, va apărea la Éditions Pierre-Guillaume de Roux, Paris, la începutul lui 2012. Pentru același editor pregătește un roman autobiografic, Maudit rêveur - Blestemat visător. (C.A.) 1 Eticheta ieșea din cusătură ca un steag micuț, iar de praf nici vorbă, nici o dâră. Zâmbetul onctuos al politicianului părea descins din Alice în țara minunilor dar ochelarii lui cu rame metalice îi
Daniel Fano - Cinci mici exerciții de dispariție () [Corola-journal/Journalistic/4359_a_5684]
-
paralel, dintr-o carte de, să zicem, teorie economică, a lui Tomas Sedlacek, Economia binelui și a răului. În căutarea sensului economic de la Ghilgameș la Wall Street. Din beletristica, ultima carte copleșitoare pe care am citit-o a fost românul autobiografic al lui Amos Oz, Poveste despre dragoste și întuneric. Excepțională. Am citit mai mult din Amos Oz înainte de venirea acestuia la București, cănd universitatea noastră i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa.”
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4360_a_5685]
-
comentate succint (scrisori de la Perpessicius, Cioran, Miron Radu Paraschivescu, Al. Călinescu, Dumitru Radu Popa, Emil Brumaru, Dorin Tudoran ș.a., salutări din cărți poștale), dedicații insolite și pline de umor, însemnări diaristice, dialoguri și confesiuni. Dacă am extrage din buchetul materialului autobiografic câteva fire majore, ele ar fi: autoexilul parizian, iubirile și prieteniile, supraviețuirea ca scriitor. De altfel, Ilie Constantin se interoghează, nu o dată, asupra „meseriei de scriitor”, iar concepția sa este una de tip romantic: pe lângă instrucție, determinantă i se pare
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
un boldozèr.” După o serie nu chiar scurtă de eseuri critice substanțiale, în stil tradițional, după ce a lansat o teorie cu un vocabular bogat și indigest, iată-l pe Genette, bătrânul, acum, Genette, acumulând în, deja, trei tomuri pagini, parțial autobiografice, cu totul libere de orice obligații, fără numai o precizie a frazei și gândirii, o ironie care așteaptă puțin la colț și nu întârzie să vină, cărora, din secolul optsprezece, al inteligențelor bine strunite, încoace, nu-i găsesc egal. Comentează
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
istorice ale României postbelice, organizându-ș i inclusiv capitolele existenței în funcție de modificările politice radicale: Leningrad (1949-1955); București (1955-1965); București (1965-1989); București (1990- 2012). O formă indirectă de acceptare modestă, însă deloc fatalistă, a statutului omului „subt vremi”. În aceste condiții, reconstituirea autobiografică aduce mai mult a roman comportamentist decât a confesiune. Nu știu dacă din pudoare sau din eschivă strategică, esteticianul a găsit în fapte mai degrabă decât în motivarea sau interpretarea lor sensul unei existențe. De aceea, raportat la numărul de
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
Paul Celan, spre a ne sugera, ca în gravurile lui M.C. Escher, că interiorul și exteriorul sunt același topos ÎN și DIN care se intră sau se iese simultan. Iar astfel emoția este interiorul maximei noastre exteriorități, universală, căci strict autobiografică. Distorsiunile de spațiu cu care ne-au obișnuit reprezentările fractale existau deja natural în dinamica stroboscopică a emoției poetice, unde incompatibilitățile se îmblânzesc, atunci când spiritul asociativ și caracterul integrator al frumosului sesizat șterg limitele, dărâmă gardurile, deschid larg orizonturile. Intrați
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
ale creației poetului: și anume, caracterul mereu programatic al demersului său. Este adevărat că poezia nouăzecistă trece, în critica noastră, drept egografică, valorificând până la capăt breșa operată de optzecism în stilul „înalt” al poeziei de până atunci, breșă prin care autobiograficul pătrunde în ficțiune și ajunge să o contamineze (și invers). Însă poezia lui Ioan Es. Pop merge dincolo de simpla fructificare textualistă a întâmplărilor sinelui. Ea este, de fapt, o hemografie a biografemelor poetului, o proiecție serială a „obiectelor sale sufletești
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
credința, aproape superstițioasă la noi, în „noroc”, aproape un înlocuitor al destinului. Dacă nu chiar și al zeității. I. S.: Privind în ansamblu opera dvs., deci nu numai proza, în continuitatea ei, cea mai importantă modificare postdecembristă constă în revanșa autobiograficului. Se vor restrânge mărturisirile despre sine la memorialistică, așa cum o cunoaștem din cele patru volume despre Sensul vieții sau există riscul să debordeze într-o ficțiune deghizată? Din câte știu, nu agreați proza narcisistă, ficțiunea narcisistă. N. B.: Am răspuns oarecum
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
exemplu, poate fi înțeles doar de cei ce știu că scriitorul Ludwig, vechi prieten de casă al lui Bellow, avusese o relație amoroasă cu cea de-a doua soție a acestuia, Sandra, și fusese încondeiat, ca urmare, în romanul aproape autobiografic, Herzog, unde căpătase numele de Valentine Gersbach și era amantul soției protagonistului. După ce-l admonesta îndelung pentru că nu și-a îndeplinit niște îndatoriri redacționale, încheia sarcastic: „N-ar fi prea bine să văd limpede. Cu cei mai ageri ochi din
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]