811 matches
-
de dezvoltare și sociali Influențele sociale asupra învățării Învățarea este influențată de interacțiunile sociale, de relațiile interpersonale, de comunicarea cu ceilalți. Educatorul să faciliteze oportunități adecvate acestora, să încurajeze flexibilitatea gândirii, competențele sociale, colaborarea în contextul instrucțional, climatul stimulativ, automotivarea, autoreglarea. Diferențele individuale ca factori Diferențele individuale în învățare Ele definesc alegerea strategiilor, abordărilor, abilităților de învățare și au funcție prioritară în experiențele câștigate. Ele se referă la date ereditare, capacități, preferințe, valori culturale câștigate în mediul propriu, la moduri de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în acțiune, cu explicitarea scopului învățării și prin folosirea interesului), modele bazate pe învățarea activă (cu dezvoltarea curiozității în cunoaștere, prin reflecție și comentarea concluziilor proprii). Dar sunt și microparadigme, modele orientate spre procesele învățării: • predare și învățare, • comunicare, • reglare, • autoreglare a învățării, • afirmare a gândirii raționale și critice, • formare a abilităților de învățare (cognitive, metacognitive, afectiv-motivaționale), • învățare a colaborării în grup (organizare, monitorizare, negociere, construcție a cunoașterii, comunicare, climat), • învățare a reglării (gândire critică și independentă, critică, structurată, feedback continuu
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
principii ale personalității individului, atunci și autoeducația se poate concepe și realiza după aceiași parametri. Dar locul și rolul educatorului este preluat progresiv (în conștientizare, în raționalitate, în sistematizare, în conducere, în corelare cu alți factori, în urmărirea efectelor pentru autoreglare, în inițierea de noi direcții în raport cu autocunoașterea științifică ș.a.), de către individul însuși. Sintetizând preocupări în a aborda relația educație-autoeducație (Barna, 1995; Comănescu, 1996), putem evidenția note esențiale ale acesteia, care să susțină paradigma centrării pe educație: • definește activitatea proprie în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acestora, conturarea unui proiect eșalonat de realizare, definirea sistemului de proceduri considerate adecvate, cu avantajele și restricțiile lor, includerea de alternative metodologice după autoverificările și autoanalizele periodice, valorificarea datelor metacogniției, autoevaluarea critică finală. Unul dintre efectele construirii autocunoașterii, autoînvățării, autocontrolului autoreglarea este considerată a fi un construct (Schunk, și Zimmerman, 1994, pp 1-15), care arată modul în care fiecare individ își folosește motivația, metacogniția, comportamentul activ în participarea la procesul învățării, pentru asumarea responsabilității în acest proces, folosirea intensivă a datelor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
influențele externe, automonitorizarea voinței și a percepției sarcinilor sau a sesizării consecințelor și a abordărilor greșite, efectuarea de schimbări până la obținerea performanței sau efectuarea de referințe la aspectele sociale, culturale ale contextului pedagogic. De aceea atenția trebuie îndreptată către procesele autoreglării: perceperea sarcinii și a contextului, utilizarea feedbackului, respectarea succesiunii cunoașterii și managementul timpului, introducerea etapelor de relaxare în diminuarea stresului, raportarea și la alte căi de rezolvare, comparare și verificare, combinarea autoreglării cu autoobservarea, stăpânirea artei de generalizare și modelare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pedagogic. De aceea atenția trebuie îndreptată către procesele autoreglării: perceperea sarcinii și a contextului, utilizarea feedbackului, respectarea succesiunii cunoașterii și managementul timpului, introducerea etapelor de relaxare în diminuarea stresului, raportarea și la alte căi de rezolvare, comparare și verificare, combinarea autoreglării cu autoobservarea, stăpânirea artei de generalizare și modelare a procedurii eficiente și apoi întărirea ei, prin transfer în diferite contexte, implicarea atitudinilor și a corelațiilor cognitive sau a raportării la achiziția variatelor valori sau la linii de perspectivă sau la
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
diferențiere. • Valorificarea rolului metacogniției (Flavell, 1976), corelată cu progresul conștientizării a stilului învățării, cu metodologia de înțelegere și rezolvare a problemelor, în căutarea critică de semnificații ale experienței acumulate și a posibilităților proprii pentru noua construcție, în autocontrolul, autoevaluarea și autoreglarea cunoașterii, în a reflecta asupra propriei activități cognitive, în a descifra perspectivele afirmării, în a lua decizii raționale, în a-și diversifica alternativele procedurale. Soluții metodologice de facilitare, de optimizare a metacogniției în procesul construirii cunoașterii: prin formularea de întrebări
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
explorează relațiile între variabilele instruirii), cea procedurală (explorează cum se aplică diferitele strategii). Actualmente, interesează proiectarea anticipativă și procedurală, pentru că se raportează la situații concrete, oferă soluții, arată cum se rezolvă o teorie asupra instruirii, arată metode de desfășurare și autoreglare a proceselor. Iar educatorul-proiectant poate avea atitudine pozitivistă (respectă rolul legității, relațiilor cauză-efect, al normelor) sau interpretativă (caută căi variate de rezolvare) sau critică (analizează restricțiile, obstacolele și efectele lor asupra elementelor activității proiectate). Combinând aceste abordări și atitudini, educatorul-proiectant
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Belleau, 2000). ► Evaluarea implică și aspecte psihologice, evidențiate în analiza, interpretarea diferitelor produse ale învățării, îndeosebi acum a competențelor, căci ele reflectă procesul de adaptare la situație, la contextul pentru realizarea sarcinii, în luarea deciziilor, ca și în realizarea autoevaluării, autoreglării (Aubert și Gilbert, 2003, pp. 29-31). Dar pentru că, în paradigma behavioristă, se pune în centru măsurarea (conform unor reguli, criterii, atribuții, niveluri) și apoi aprecierea calitativă, obiectivele urmărite se traduc în indicatori observabili care reflectă respectarea și raportarea la norme
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în clasă (inclusiv eficiența timpului), monitorizarea obținerii performanței, comportamentul de comunicare, realizarea construcției învățării în clasa centrată pe educat, managementul clasei în condițiile învățării prin cercetare, alternative paradigme în studiul managementului clasei, abordarea managementului ecologic, managementul clasei și abordarea critică, autoreglarea învățării în managementul clasei practice, alte aspecte (comunicarea, proiectarea, centrarea pe participare, învățarea emoțională, mediul cultural în clasă), aspecte particulare ale managementului clasei (specificul contextului, categoriile de clase și medii), aplicații speciale în managementul clasei (grupurile, rolul tehnologiei, folosirea artei
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
exemplu ilustrează, de asemenea, modul în care putem simplifica comunicarea înlocuind normele rezultate satisfăcătoare cu criterii de optimizare. Nu am ști să direcționăm mai bine comunicarea asupra informației în sensul cvasi-matematic sau cibernetic al termenului. Comunicarea informativă, iată ceea ce permite autoreglarea instituțiilor. Aplatizarea reductoare în decizie prin da/ nu. Căci autorii insistă afirmînd că, în mod similar, activitățile de inspecție implică adesea decizii dihotomice. În aceste cazuri, alegerea nu are loc, în mod obișnuit, între lansarea sau non-lansarea unui program (acțiune
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
manifestă fenomenele de automatism rigid), - fenomenul de frustrație semnifică revenirea spre trecut, spre echilibru anterior. 2) Formele superioare de conduită, caracteristicile nivelului psihologic de integrare (adaptare), nu pot fi, însă, înțelese și explicate doar prin legea „automatismului”, prin ideea de autoreglare de „tip circular și staționar”. Ideile de „homeostazie” și „autoreglare”, prin faptul că desemnează doar tendința de revenire spre trecut, spre echilibrul anterior și menținerea, prin legea automatismului rigid, a aceluiași plan calitativ, nu poate explica mecanismul adaptării active, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
spre trecut, spre echilibru anterior. 2) Formele superioare de conduită, caracteristicile nivelului psihologic de integrare (adaptare), nu pot fi, însă, înțelese și explicate doar prin legea „automatismului”, prin ideea de autoreglare de „tip circular și staționar”. Ideile de „homeostazie” și „autoreglare”, prin faptul că desemnează doar tendința de revenire spre trecut, spre echilibrul anterior și menținerea, prin legea automatismului rigid, a aceluiași plan calitativ, nu poate explica mecanismul adaptării active, potrivit căruia ființele vii își pot crea organe pentru funcții noi
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pesupune capacitatea de acordare „creatoare”, de realizare treptată a unui proces de adaptare tot mai complex (sub forma unui proces dublu de „asimilare” și „acomodare” - J. Piaget). Mai mult chiar decât atât, la nivelul psihologic de integrare, există posibilitatea unei „autoreglări conștiente”. Bineînțeles, acest tip de autoreglare nu poate apărea decât pe o anumită treaptă de dezvoltare a vieții psihice și presupune transformarea în ontogeneză - sub influența educației, a factorilor sociali și autoeducației - a însușirilor psihice ale persoanei (pentru dezvoltarea conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
realizare treptată a unui proces de adaptare tot mai complex (sub forma unui proces dublu de „asimilare” și „acomodare” - J. Piaget). Mai mult chiar decât atât, la nivelul psihologic de integrare, există posibilitatea unei „autoreglări conștiente”. Bineînțeles, acest tip de autoreglare nu poate apărea decât pe o anumită treaptă de dezvoltare a vieții psihice și presupune transformarea în ontogeneză - sub influența educației, a factorilor sociali și autoeducației - a însușirilor psihice ale persoanei (pentru dezvoltarea conștiinței de sine, a capacității de selectare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mobilurilor în conformitate cu exigențele sociale, și de adaptare a acestor exigențe la specificul propriilor aspirații și idealuri). N. Weiner admite chiar o capacitate de superreglare, atunci când vorbește de „reglarea cibernetică” care se opune „întâmplătorului” și „dezorganizării”. În această viziune nouă, cibernetică, autoreglarea nu semnifică numai restabilirea unui nivel de echilibru pierdut, ci și tendința dobândirii unui nivel de echilibru superior. „Dezorganizarea” devine, în perspectivă, premisa unei organizări superioare sau a unei reorganizări, iar ideea de „suprareglare”, care presupune o formă de adaptare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fi asigurată decât în măsura în care persoana este dispusă să-și evalueze critic propriul comportament, pentru a-i da eventual noi sensuri și semnificații, superioare. Egocentrismul afectiv și moral exprimă tocmai acest fapt: rămânerea persoanei în cauză pe o treaptă inferioară de autoreglare a personalității, fapt care o face să fie impulsivă, deosebit de legătură în revendicările sale, și cu un simț al realității mult diminuat. Constructivitatea în planul comportamentului social presupune, dimpotrivă, retroacțiunea, reexaminarea propriei conduite, ca o condiție de anticipare, de perfecționare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu legislația juridică. Între cele două extreme menționate se situează, desigur, trăirea unui sentiment normal de vinovăție, care nu capătă proporții excesive, producându-se în limite normale de intensitate și de durată, și care poate contribui, în felul acesta, la autoreglarea conduitei proprii și la armonizarea continuă a raporturilor interindividuale cu semenii, a celui care reușește să realizeze un astfel de sentiment de vinovăție temperat, ponderat. Această performanță este caracteristică, evident, persoanelor care apreciază în mod egal importanța realizării unui schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fi trăit, așadar, la niveluri diferite de intensitate și de durată: atunci când el nu capătă proporții excesive, producându-se în limite normale, poate constitui un factor eficient de evaluare lucidă a consecințelor propriilor acte deviante, contribuind, în felul acesta, la autoreglarea conduitei și la armonizarea raporturilor cu semenii; când el devine, însă, un fenomen nociv, ca rezultat al depășirii unor limite de intensitate și de durată, pot spori dificultățile integrării familiale și socio-profesionale, amenințând echilibrul de ansamblu al personalității. Un aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
definitorii promovate de didactica română: utilizarea unei varietăți de tehnici și forme didactice, inclusiv a celor "clasice"; înțelegerea personalității ca ființă individuală și socială și, în consecință, considerarea procesului de dezvoltare și formare a acesteia prin interacțiunea dintre actele de autoreglare și autotransformare, pe de o parte, și cele de reglare și formare din exterior, pe altă parte. Asupra acestei ultime idei vom reveni cînd ne vom referi la relația dintre profesor și elevi. Din cerința asigurării unui învățămînt de calitate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de efectul scăderii rapide a TA asupra circulației cerebrale (prin inducerea hipoperfuziei cerebrale, fără să apară hipotensiune în sensul acceptat al cuvântului). De aceea, scăderea TA trebuie să se facă treptat, după o perioadă mai lungă de tratament, curba 131 autoreglării cerebrale revinind la normal, permițând pacienților să tolereze o scădere mai amplă a TA. Medicamentele care au efect antihipertensiv timp de 24 ore la administrarea unei singure prize, ar trebui preferate deoarece oferă avantajul complianței și în plus evită variațiile
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
și evenimentele cardiovasculare este strict liniară până la valori scăzute ale TA de 110/70 mmHg, care se ating cu totul excepțional sub tratament antihipertensiv (2). Este posibil ca la pacienții cu risc cardiovascular crescut să apară o tulburare a mecanismelor autoreglării și, ca urmare, să crească TA la valori peste care perfuzia organelor are de suferit. 136 5.2.3.3. Folosirea preferențială a anumitor antihipertensive Ghidul de tratament al HTA elaborat de Societatea Europeană de Cardiologie în 2007 și actualizat
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
al., 2007). În ortostatism presiunea venoasă crește de aproximativ 10 ori producându-se o dilatație a pereților venoși și o încetinire a circulației venoase la acest nivel, toate aceste modificări fiind corectate în decursul evoluției prin intermediul unor multipli factori de autoreglare (Coleridge Smith, 2006, Greenberg et al., 2008). Deplasarea sângelui în membrele inferioare la trecerea în ortostatism duce la scăderea presiunii arteriale în regiunea cefalică. Hipotensiunea cefalică duce la intrarea în funcție a zonelor reflexogene sino-carotidiene și sino-aortice care produc o
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
106). Sensul nu mai este produsul romantic al unei experiențe private, ci rezultatul sistemelor de semnificație împărtășite de membrii unei comunități culturale. Marea descoperire a structuralismului este sistemul substitut al subiectului uman și dotat cu toate atributele individului tradițional: autonomie, autoreglare, unitate. Dacă pentru cercetătorii englezi și americani semiotica și structuralismul sînt noțiuni corelate indisociabil sau chiar interșanjabile, pentru tradiția franceză și canadiană structuralismul și semiotica se aseamănă, dar nu se confundă, cea din urmă provenind din cel dintîi. "Structuralismul desemnează
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nevoi și resurse. Economia rezolvă aceste probleme ca un anume automatism al organelor vegetale, responsabile de fotosinteză la plante sau de transferul de energie prin respirația aerului de către plămâni sau circulația sângelui de către inimă la regnul animal. Economia conține astfel autoreglarea de natură funcțională. Problemele randamentale ar trebui să aibă, în felul acesta, sensul sugerat de funcționalitate în termeni naturali. Rețintuirea de stâncă Totuși, circularitatea antropică a Economiei nu este un proces autosuficient, căci astfel n-ar avea legătură cu conștiența
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]