713 matches
-
unic și nesuprimând în întregime opoziția politică în maniera în care un alt populist devenit marxist a făcut-o în Cuba acum cincizeci de ani - probabil că astăzi este mai aproape de modelul lui Levitsky și al lui Way (2002) de "autoritarism competitiv" decât de democrația liberală. În mod cert, puterea este intens concentrată, atât în cadrul chavismului ca mișcare politică, cât și în contextul mai larg al regimului politic. În interiorul mișcării chaviste, autoritatea charismatică a lui Chávez este prin definiție în afara oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
calitatea democrației sub Chávez? Evaluările care pun pe primul loc o dimensiune sau alta a lui Dahl pot foarte bine să ajungă la concluzii radical diferite, fie să laude progresele democratice sub Chávez (Wilpert, 2006), fie să deplângă căderea în autoritarism (Brewer-Carías, 2010). Totuși, privind la ambele dimensiuni, observăm că bilanțul este amestecat și regimul are un caracter hibrid, cu elemente democratice și elemente autoritare (vezi Corrales și Penfold, 2010). În materie de democrație participativă și de includere, regimul Chávez a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu cealaltă. Izbăvitor pentru unii, amenințător pentru alții, populismul va fi foarte probabil parte integrantă a peisajului politic regional câtă vreme instituțiile sunt slabe, iar cetățenilor nu li se permite să aibă un rol participativ însemnat. Capitolul 8 Populism și autoritarism. Cazul statului Peru sub conducerea lui Fujimori Steven Levitsky și James Loxton Introducere Populismul este un fenomen de o neobișnuită recurență în America Latină. Vreme de aproape un secol, ori de câte ori au fost permise alegeri competitive în regiune, strategiile populiste de mobilizare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
împiedica formarea unor majorități alternative în tururile următoare. Astfel, deși populismul din America Latină a fost unul tipic incluziv, rar s-a democratizat în ideea de a face din regula majorității o tradiție. Mai degrabă, populismul de succes duce adesea la autoritarism competitiv. Ilustrăm acest argument prin analiza cazului statului Peru sub conducerea lui Alberto Fujimori (1990-2000). În calitatea sa de populist din afara sistemului, Fujimori a câștigat alegerile prezidențiale prin mobilizarea cu succes a sectoarelor marginalizate ale societății peruviene împotriva elitelor politice
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
i-a dat voie lui Fujimori să comită mari abuzuri asupra instituțiilor statului și să distorsioneze arena politică în defavoarea oponenților săi. Populismul de succes a facilitat astfel un asalt plebiscitar asupra instituțiilor democratice liberale care a împins statul Peru înspre autoritarism competitiv. 8.1 Populism, democrație și autoritarism competitiv Populiștii mobilizează votanți în masă din păturile defavorizate ale populației într-o manieră personalistă, împotriva întregului establishment politic și/sau economic (Di Tella, 1965; Roberts, 1995; Weyland, 1996, 2001). Fundamental pentru populism
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
comită mari abuzuri asupra instituțiilor statului și să distorsioneze arena politică în defavoarea oponenților săi. Populismul de succes a facilitat astfel un asalt plebiscitar asupra instituțiilor democratice liberale care a împins statul Peru înspre autoritarism competitiv. 8.1 Populism, democrație și autoritarism competitiv Populiștii mobilizează votanți în masă din păturile defavorizate ale populației într-o manieră personalistă, împotriva întregului establishment politic și/sau economic (Di Tella, 1965; Roberts, 1995; Weyland, 1996, 2001). Fundamental pentru populism este, deci, un apel împotriva elitelor lansat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
minorităților" are sens în teorie, dar eșuează în practică. Drepturile liberale ar putea limita sfera de acțiune a regulii majorității, dar, în lipsa lor, această regulă nu prea are durabilitate. În America Latină, populismul de succes a împins adesea democrațiile șubrede înspre autoritarism competitiv. Acesta poate fi definit ca un regim civil în care instituțiile democratice există și sunt privite ca mijloace predilecte în preluarea puterii, dar în care abuzul curent al instituțiilor statului distorsionează arena politică de o așa manieră încât capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la resurse și la media este distorsionat, iar cei care ocupă funcții publice politizează instituțiile statului - inclusiv tribunalele, autoritățile fiscale, forțele de securitate și autoritățile electorale - și le folosesc ca arme împotriva opoziției. Ca să-l cităm pe Castañeda (1995: 131), autoritarismul competitiv este asemenea "unui meci de fotbal în care porțile [sunt] de înălțimi și de lățimi diferite, iar una dintre echipe includ[e] unsprezece jucători plus arbitrul, în timp ce echipa adversă abia dacă numără șase sau șapte jucători". Populismul de succes
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
meci de fotbal în care porțile [sunt] de înălțimi și de lățimi diferite, iar una dintre echipe includ[e] unsprezece jucători plus arbitrul, în timp ce echipa adversă abia dacă numără șase sau șapte jucători". Populismul de succes tinde să ducă spre autoritarism competitiv din câteva motive. În primul rând, mulți populiști sunt persoane din afara sistemului politic, care au puțină experiență de lucru cu, sau interes pentru, instituțiile democrației reprezentative. Cei mai mulți politicieni de carieră petrec mulți ani lucrând în interiorul partidelor, al legislaturilor, al
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prea puține elemente care să-i împiedice pe președinți să încalce alte norme și proceduri democratice, între care s-ar număra libertăți civile fundamentale, într-un efort de slăbire sau de împiedicare a unei viitoare opoziții. Toate acestea compun rețeta autoritarismului competitiv. În subcapitolele care urmează arătăm modul în care populismul a contribuit la o mai mare incluziune și la o glisare spre autoritarism competitiv în Peru, sub conducerea lui Fujimori. 8.2 "Un președinte ca tine!": populismul și venirea la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fundamentale, într-un efort de slăbire sau de împiedicare a unei viitoare opoziții. Toate acestea compun rețeta autoritarismului competitiv. În subcapitolele care urmează arătăm modul în care populismul a contribuit la o mai mare incluziune și la o glisare spre autoritarism competitiv în Peru, sub conducerea lui Fujimori. 8.2 "Un președinte ca tine!": populismul și venirea la putere a lui Fujimori, 1990-1992 Mandatul de președinte al lui Alberto Fujimori a fost descris drept "un caz caracteristic de leadership neopopulist" (Weyland
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
elită, o strategie plebiscitară a funcționat cu prisosință în avantajul politic al lui Fujimori. De aceea, logica mobilizării pe criterii populiste a dus la o severă criză instituțională și, în cele din urmă, la prăbușirea democrației peruviene. 8.4 Ascensiunea autoritarismului competitiv, 1992-2000 Regimul care a apărut după autogolpe, în aprilie 1992, a fost cel al autoritarismului competitiv (Levitsky și Way, 2010). Planurile inițiale de guvernare într-o manieră dictatorială au fost abandonate din pricina presiunii internaționale care a forțat guvernul să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
logica mobilizării pe criterii populiste a dus la o severă criză instituțională și, în cele din urmă, la prăbușirea democrației peruviene. 8.4 Ascensiunea autoritarismului competitiv, 1992-2000 Regimul care a apărut după autogolpe, în aprilie 1992, a fost cel al autoritarismului competitiv (Levitsky și Way, 2010). Planurile inițiale de guvernare într-o manieră dictatorială au fost abandonate din pricina presiunii internaționale care a forțat guvernul să revină la un sistem electoral (Ferrero, 1993: 34-7; McClintock și Vallas, 2003: 136-138)13. La finalul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fiind , Fujimori a reușit să-și asigure un al treilea mandat în mod ilegal. În concluzie, majoritățile populare ale lui Fujimori i-au permis să-și declare guvernul ca fiind "cu adevărat democratic", tot ele i-au facilitat alunecarea înspre autoritarism competitiv. Lovitura de stat din 1992 și alegerile din 1992 și din 1995 au înlăturat în mod eficient controlul instituțional asupra puterii lui Fujimori, fapt care i-a permis să distorsioneze arena politică în defavoarea oponenților săi. De fapt, majoritățile temporare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
controlul și echilibrul instituțional, drepturile minorităților și alte elemente-cheie ale democrației liberale. Mai general, acest capitol a susținut că în cadrul democrațiilor fragile ascensiunea populiștilor la putere atrage adesea după sine o criză instituțională și, în multe cazuri, o glisare înspre autoritarism competitiv. Deși ne-am centrat pe cazul statului Peru sub conducerea lui Fujimori, afinitatea electorală între populism și autoritarism poate fi observată și în cazul altor state, inclusiv Argentina lui Juan Péron, Venezuela lui Hugo Chávez, Ecuadorul lui Lucio Guttiérrez
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în cadrul democrațiilor fragile ascensiunea populiștilor la putere atrage adesea după sine o criză instituțională și, în multe cazuri, o glisare înspre autoritarism competitiv. Deși ne-am centrat pe cazul statului Peru sub conducerea lui Fujimori, afinitatea electorală între populism și autoritarism poate fi observată și în cazul altor state, inclusiv Argentina lui Juan Péron, Venezuela lui Hugo Chávez, Ecuadorul lui Lucio Guttiérrez și Rafael Correa și Bolivia lui Evo Morales. Exemplul Americii Latine sugerează astfel că populismul reprezintă mai mult o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este ajutată din afară de elitele internaționale, i-a permis să-și radicalizeze apelurile naționaliste -, dar nu și-a revelat și motivul adevărat. Împreună, naționalismul și populismul au susținut scopurile adevăratei aspirații a lui Mečiar (poate ideologie, poate simplă mentalitate): un autoritarism moderat care respingea orice fel de exercitare a răspunderii liderului de partid, prin intermediul minorității sau a majorității. 9.3 Evaluarea impactului populismului după mečiarism Studiile de caz sunt ocazii nu doar pentru a reflecta în profunzime asupra unor anumite circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
îndeaproape legată de proasta gestionare a economiei naționale dependente de petrol de către actorii politici "democratici" tradiționali, adică AD și COPEI. Cu alte cuvinte, dacă Roberts are dreptate arătând că Venezuela zilelor noastre ar putea fi foarte apropiată de modelul de "autoritarism competitiv" al lui Levitsky și Way mai mult decât de democrația liberală, atunci este relevant să subliniem că acest proces de deconsolidare democratică − sau, cum l-a numit O'Donnell (1992), "înceata moarte a democrației" - a început înainte ca Hugo
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
anticipat dinainte. Fără a avea ca scop dezvoltarea unei liste detaliate a constatărilor inedite făcute de contributorii volumului, ne vom concentra atenția asupra următoarelor patru aspecte: (1) populismul la nivel subnațional; (2) reacții la populism; (3) relația dintre populism și autoritarism competitiv și (4) populismul și arena internațională. 10.2.1 Populismul la nivel subnațional În capitolul despre Mexic, Bruhn arată că putem evalua impactul populismului asupra calității democrației nu doar la nivel național, ci și la nivel local. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
oferă totuși multe învățăminte. În același timp, dacă mare parte din dezbaterea europeană are un caracter pur normativ, specialiștii ar trebui să analizeze (și) condițiile care stimulează sau limitează succesul diferitelor abordări. 10.2.3 Teza Levitsky-Loxton: populismul duce la autoritarism competitiv Capitolul realizat de Levitsky și Loxton nu este interesant doar din pricina analizei minuțioase a cazului lui Fujimori. Autorii prezintă și o teză mai generală, aceea conform căreia populismul duce la "autoritarism competitiv". Aceștia susțin că este vorba despre o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
10.2.3 Teza Levitsky-Loxton: populismul duce la autoritarism competitiv Capitolul realizat de Levitsky și Loxton nu este interesant doar din pricina analizei minuțioase a cazului lui Fujimori. Autorii prezintă și o teză mai generală, aceea conform căreia populismul duce la "autoritarism competitiv". Aceștia susțin că este vorba despre o evoluție firească a lucrurilor pentru că: (a) populiștii sunt oameni din afara sistemului; b) populiștii câștigă un mandat pentru a ruina establishmentul politic și (c) elita politică împotriva căreia s-au mobilizat, și pe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din Slovacia (ZRS), 296, 297 Austria, 49, 51, 55, 131, 189, 191, 192, 193, 196, 202, 205, 206, 207, 208, 210, 217, 219, 220, 222, 331, 337, 342, 344, 345, 346, 347, 352 autogolpe, 260, 276, 279, 280, 281, 338 autoritarism, 17, 121, 127, 135, 141, 250, 255; competitiv, 259-262, 266, 281, 286, 292, 336, 339; organizație autoritară, 39 Avritzer, Leonardo, 35 B Bale, Tim, 59, 72, 206, 210, 352 Barr, Robert R., 312, 344 Belgia, 49, 55, 56, 58, 64
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
autoritare în implementarea politicilor de austeritate. Țări precum România, Bulgaria sau Ungaria au operat restructurări sectoriale masive, modificând cadrul de funcționare al finanțelor publice, educației, sănătății, sau asistenței sociale fără consultare publică și adeseori ocolind chiar și Parlamentele naționale. Contestarea autoritarismului austerității a avut loc într-o manieră oscilantă și neconvingătoare, mai ales între 2009 și 2011. Explicația rezidă, în bună măsură, în poziția hegemonică pe care o avea (și probabil încă o mai are) în regiune o formă specifică de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
tocmai în numele capitalismului, competitivității, curățeniei morale și dreptului la auto-determinare. În final, se impune să ne întrebăm ce piste poate urma cercetarea populismului astăzi. Pe de o parte, linia abordării populismului ca o reacție la precarizarea democrației și la întărirea autoritarismului pare o direcție inspirată și ușor generalizabilă. Astăzi, numeroase state ale lumii se confruntă cu o revenire a (semi-) autoritarismului, din Rusia în Mauritania și din Columbia în Tailanda 1. În multe țări platformele populiste de opoziție sunt singurele încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
urma cercetarea populismului astăzi. Pe de o parte, linia abordării populismului ca o reacție la precarizarea democrației și la întărirea autoritarismului pare o direcție inspirată și ușor generalizabilă. Astăzi, numeroase state ale lumii se confruntă cu o revenire a (semi-) autoritarismului, din Rusia în Mauritania și din Columbia în Tailanda 1. În multe țări platformele populiste de opoziție sunt singurele încearcă să rivalizeze cu și-mai-populistele partide și mișcări aflate la putere, formate în jurul unor lideri carismatici care pretind că se află
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]