8,738 matches
-
e aici! Nu știu dacă vei avea tăria să suporți șocul, când vei auzi numele chirurgului care a fost “mâna a doua”. Lia a intrat În joc fără să vrea și devenise curiozitatea Întruchipată: ochii măriți, privirea intensă, iscoditoare, și auzul ca o coardă Întinsă la maximum... Întrebarea Îi flutura pe buze: “cine a fost <mâna a douaă, tati?” ― Și, cum spuneam, “mâna a doua” - n-o să-ți vină să crezi, dar n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ei. Doar Nicu s-a ridicat de pe pernă, Întinzând mâinile, cu zâmbet larg pe chip, către arătarea din ușă.... ― În sfârșit, l-am găsit pe iubitul meu prieten cu suflet mare - a declamat noul venit. ― Petrică! Bine ai venit.. La auzul acestui nume, Despina s-a luminat la față. “Iată-l pe misteriosul Petrică. Da! Este o figură de basm.” După ce s-au Îmbrățișat, Nicu a ținut să-și prezinte musafirul: ― Dragilor! El este Petrică Staniște - cercetașul. Am fost colegi de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și alți bolnavi, fiindcă astăzi spitalul e de gardă pe oraș ― Hai mo! Hai afarî. SÎ nu-l supărăm pi domnu’ doctoru’, cî tari-i bun la suflit șî ne-a agiuta șî di data aiasta... Cu aceste vorbe În auz, Gruia s-a Îndreptat spre clinică. Primul drum l-a făcut la rezerva lui Nicu. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața. Ce s-a Întâmplat, dragă doctore Gruia, pentru că ai un aer de urgență pe chip de mai mare dragul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Medicul care te-a operat Îți va spune când poți pleca acasă. Să-l Întrebăm pe domnul doctor Gruia - aici lângă mine - ce părere are. ― Ci păreri aveț’, domnu’ doctoru’, cî tari bun la suflit ești, mânca-ț-aș!? La auzul acestor vorbe, profesorul a râs ușor, Întorcând privirea Întrebătoare către Gruia... “Ei? Ce zici?” ― Mai trebuie să stai, fiindcă operația n-a fost una ușoară și nu se vindecă așa repede. ― Apăi, mi-i dor di cii di acasî. ― Mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebuie să stai, fiindcă operația n-a fost una ușoară și nu se vindecă așa repede. ― Apăi, mi-i dor di cii di acasî. ― Mai rabdă puțin și ai să-i vezi... ― Mulțămăsc, domnu’ doctoru. Mulțămăsc. Mânca-ț aș! La auzul noii rafale de “mulțămăsc” și “mânca ț-aș”, profesorul făcea mari eforturi pentru a și stăpâni râsul. ― Să mergem - i s-a adresat profesorul lui Gruia. Când au ieșit din salon, profesorul a grăbit pasul, pentru a ajunge cât mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pun la treabă serioasă pe acest filfizon „trimis de sus”. Apoi, să i-l dau În primire pe cel operat cu tot cu piranda lui și... ― Am toată Încrederea În cele ce ați gândit dumneavoastră. ― Acum știi ce ai de făcut? La auzul acestei Întrebări neașteptate, a rămas descumpănit. ― Nu. Nu știu, domnule profesor. ― Să nu te oprești decât la minunea ceea de băiat și la Maria, care te așteaptă de multă vreme. ― Acolo Îmi era gândul, dar nu știu ce să-i spun Mariei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bijuterii. Te văd cu un ditai inelul pe deget și cu unghii aranjate la manichiuristă.. Până astăzi, nu am remarcat bijuteria pe care o ai pe deget... De ce nu ai scos-o și nu ți-ai pus mănuși sterile? La auzul cuvântului bijuterie, „doctorașul” a tresărit ca mușcat de șarpe. Era limpede că s-a fâstâcit de-a binelea... ―Domnule doctor Vatră, după ce se termină vizita, vă rog să vă prezentați la mine, Împreună cu doctorul Cuc și cu asistentul meu, doctorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
argumentația necesară. ― Furat de imaginea momentului revederii celor doi cercetași, am pierdut - pentru o clipă - din vedere faptul că dumneavoastră nu admiteți Într-o frază decât semnele de punctuație și nu „găuri negre” În hăul cărora se pierde adevărul... La auzul acestei fraze, profesorul s-a oprit, și, cu ochi adumbrit, a recitat: „Căci unde ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se naște”. Gruia a fost surprins... „Uite cât de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
inima venită la loc... Când i-a văzut așezați, birjarul a Îndemnat calul la drum. ― Hai, flăcăule, că ne apucă noaptea și dumnealor or fi flămânzi, venind atâta drum! - a vorbit birjarul privind spre cercetaș și mama Maranda, care, la auzul acestei remarci, au zâmbit. Odată ajunși, birjarul a anunțat: ― Toată călătoria vă costă doar cincisprezece lei, boierule... Gruia a achitat costul drumului și a sărit jos. I-a ajutat apoi pe bătrâni să coboare. A luat valiza și a oferit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îți dau dreptate. ― Și ce e de făcut, domnule profesor, cu acest individ, pentru a scăpa de el? Profesorul a rămas câteva clipe pe gânduri. Apoi a răspuns, puțin amuzat: ― Știi că nu vreau să pierd o asemenea „comoară”? La auzul acestei Întrebări-afirmație, Gruia a făcut ochii mari. ― Explicați-mi și mie cum de nu vreți să pierdeți așa un „Încurcă lume”, domnule profesor? Ba și periculos pe deasupra. ― Simplu. Îi știm atribuțiile „colaterale” și, cu niște măsuri de lămurire discretă a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
exprimă adevărul. ― Cum? ― El spunea că dacă consumi bere, aceasta te duce la... gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți că nu are dreptate neamțul - a apreciat Petrică cele reproduse de Nicu. La auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Bine ați venit. Intrați și spuneți-mi cărui fapt datorez vizita? Securistul a Închis ușa și, după ce și-a plimbat privirea pe Întreg spațiul cabinetului, a Întrebat: ― Cine-i cel din tabloul de pe birou? ― Este profesorul Zenit, mentorul meu... La auzul cuvântului „mentor”, securistul a clipit des, rămânând cu Întrebarea pe buze... Profesorul a priceput nedumerirea securistului și a precizat: ― El este cel de la care am Învățat tot ce știu În chirurgie și mi-a vegheat fiecare pas. Apoi... ― Apoi? - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
arătat profesorul spre tata Toader. Iar el este Petrică Staniște, colegul meu de bancă din școala primară. Așteptăm Întrebările. ― Nu Înțeleg ce legătură este Între voi doi și profesor - a Întins mâna securistul spre tata Toader și către Petrică. La auzul acestor cuvinte, tata Toader, strângând din pumni, a intervenit: ― Cine Îi fi dumneata de vorbești cu noi de parcă sântem de aceeași etate? Nu vezi că ne-o albit părul ca omătul și că Îți putem fi tată? Măsoară-ți vorbele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când au ajuns la țigăncușa Stăncuța, care i-a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-a ridicat În șezut, a apucat mâna profesorului și a sărutat-o... ― Lasă, Stăncuțo, că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
patriarhul?... Poștașul își scoase chipiul de pe cap și-l trânti pe masă vesel. Păi să vă spun eu, dacă nu știți, domnu Stelică! A murit Stalin!... A crăpat!... S-a dus dracului de suflet!... Ia uitați-vă-n ziar!... La auzul unei vești atât de senzaționale Stelian rămase fără grai. Apoi vru să ia de pe laviță "Scânteia", dar poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba lui și i-l despături sub nas, bătând cu palma hârtia cu miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
secretariatului. Victor îl salută cu respect, apoi îi răspunse: Mă amuzam, domnule profesor, fiindcă sunt în facultate de o jumătate de oră și n-am auzit încă nici un muget și nici un răget!... Câteva studente aflate în preajmă chicotiră înfundat la auzul acestei remarci. Păi nici nu trebuia s-auzi vreun muget sau vreun răget, tinere domn, fiindcă ăștia sunt niște boi de un tip mai special! Rasă autohtonă!... declară profesorul, după care ieși val-vârtej din sală. Chiar degeaba, însă, nu venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își întrerupă școala, pretinzând că se simțea bine, dar ele, colegele și prietenele, precum și îndrumătorul grupei lor, o siliseră să meargă la spital, ca să nu facă vreo complicație. Asta era tot. N-am știut. Îmi pare rău..., exclamă Victor la auzul celor întâmplate, apăsat de gândul că, atâta vreme, se ținuse departe de fată. S-ar fi zis că uitase că facultatea de filologie era la doi pași de facultatea sa și își spuse că nimic nu l-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian se simți la rându-i satisfăcut și, în scrisorile pe care le scria Noricăi, lui Ticu ori unor foști colegi de școală, el nu omise să menționeze și acest lucru. Avea un fiu care, chiar dacă suferea de infirmitatea cu auzul, era cât se poate de bine realizat din punct de vedere profesional. Printre colegii săi de serviciu, Virgil își făcu, cu felul său bonom și deschis de-a fi, mulți și buni prieteni. Unul dintre aceștia, Georgică Mardare, bucureștean get-beget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Victor zâmbea auzind discuții de acest fel, tot așa cum se amuza să audă și alte glume inspirate de idila lui cu Felicia și intrate deja în folclorul studențesc. Uneori, câte una dintre prietenele Feliciei se enerva și se strâmba la auzul lor și le taxa drept bancuri proaste, dar Victor râdea cu poftă și răspundea la rându-i tot cu glume sau cu vorbe în doi peri, ceea ce-l făcea să treacă drept un tip simpatic și destupat la minte, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un ciudat răspuns instantaneu : "Ar fi trebuit... Ar fi trebuit să mă cunoști. Sunt... Sunt sora ta." Schimbul de gânduri cu cea care pretinde a-i fi soră se stabilește pe loc, fără să fie nevoie de vorbire și de auz. Să fie oare emoție ceea ce resimte Dora atunci când gândește "Nu am nici o soră. Nu am..."? Dora nu are timp să gândească cum este posibilă această comunicare. În interiorul învelișului cu aparență de cămașă începe o zbatere ciudată ; un "ceva" necunoscut vibrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că lupta pentru reîntoarcere la viață abia acum începe. Un somn care pare fără sfârșit o copleșește pe pacientă. Cât timp să fi trecut ? Timpul nu are nici măsură, nici sens pentru Dora. Noapte ? Zi ? Primul se trezește la viață auzul. I se pare că aude suflul unor foale enorme : "Pff !... Uuuf ! Pff !... Uuuf !..." Apoi simte că un fel de chingă strânge cu putere brațul stâng, de-asupra cotului. Ar vrea să întrebe : Cine oftează ? Și cine mă strânge ?" Răspunsul medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe lume a lui Justin nu făcuse decât să întregească prea intensa și prea scurta lor fericire. Scurtă ! Nedrept de scurtă poate fi fericirea ! Micuțul se apropia de trei ani când au realizat, erau medici amândoi, că are probleme cu auzul. Urechea stângă era insensibilă, iar ceea ce era și mai grav, grimase ciudate îi desfigurau chipul și convulsii îi rigidizau trupușorul. Consultări la cei mai reputați pediatri... Analize... Radiografii... Scanere cu aparatura cea mai modernă de la acea vreme. Diagnosticul, pus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
deasupra pământului într-un zbor lin, fără hârtoape, fără opreliști. Chiar și zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă ! Auzi liniștea ? Dora își concentrează auzul care, iată, înregistrează șoapta tainică a fulgilor de zăpadă care nu contenesc să cadă din înălțimi. Aud, aud pașii fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru totdeauna din timpul și locul de azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reușit să-l elibereze. Gustul gurii năclăite de sânge... Dinții pe care îi scuipa cu durere și dezgust... Nu vrea să se gândească prea mult la suferințele care au urmat acelei întâlniri cu "marii prieteni" care l-au văduvit de auz pentru toată viața. Despre Teodora și fetița domnului Simion nu a mai avut niciodată nici o veste. ȘAPTE ZILE CU TEODORA Ziua întâia Este iarăși începutul unei zile geroase de iarnă în care soarele, care abia s-a ridicat de după orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în Registrul agricol de la Sfat are o suprafață de 1,8 ha teren arabil de cea mai bună calitate, situat în imediata apropiere de centrul orașului, numai bun pentru livada de cireși a Colectivei. Cuuum?? s-a îngrozit tata la auzul veștii năucitoare. Eu am Ausweis încă de la austrieci, măi oameni buni! Aici e munca mea de-o viață. Și voi ziceați că sunteți alături de poporul muncitor!.. Adică cum vine asta?? Chiar așa precum ai auzit, măi deadea Kiprianov, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]