95,569 matches
-
duc fiindcă era vorba de un mare scriitor român? Ce mă interesa pe mine problema lui Gheorghe Zamfir? De ce-l invitam eu în emisiunile mele, în ciuda interdicției, aveam eu un dat, de undeva?” O voce mică-mică de nici nu se aude, propria mea voce, îndărătnică: „Aveați emisiune, ceea ce alții nu aveau” Ce oi fi sperînd să înțeleagă el? Dar el, ce o fi vrut să-mi transmită? Ies, purtînd în urechi strigătele Tribunului furios și regretul că nu l-am rugat
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
care n-a vrut să se cumințească. Nici vorbă pentru el să admită că anul prezis de Zohar n-a fost decît un an obișnuit. E convins că s-a întîmplat ceva în anul acela, de care noi n-am auzit vorbindu-se, dar care ni se va dezvălui în curînd, atît nouă cît și lumii întregi”. De atunci, tatăl lui Maimun nu face decît să pîndească semnele, mai ales pe cele care privesc anul așteptării dezamăgite, 1648. De fapt, anumite
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
Tiberiada, Egipt, Gaza sau Smirna trece prin Alep, ne îngrămădim în jurul lui pentru a-i pune întrebări arzătoare despre ce știe sau prevede că va fi. Iar acum, în ultima vreme, de vreo cîteva săptămîni, tatăl meu, sătul să tot audă păreri contradictorii, și-a pus în cap să se ducă la Constantinopol pentru a-i cere părerea unui foarte bătrîn rabin originar, ca și noi, din Toledo. El singur, după părerea tatălui meu, deține adevărul. «Să-mi spună dacă a
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
se dă în mod obișnut hitiților. Dar ceea ce are aici importanță nu este semnificația numelui de Heth, ci valoarea sa numerică. Și aceasta în ebraică este tocmai 408”. Valoarea numerică! Cît mă irită noțiunea asta de fiecare dată cînd o aud! În loc să înțeleagă sensul cuvintelor, contemporanii noștri se pun să calculeze valoarea literelor; le potrivesc așa cum le convine, adaugă, suprimă, împart și înmulțesc, și sfîrșesc mereu prin a ajunge la cifra care îi va uimi, îi va liniști sau îi va
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
tehnică a festivalului) au votat grevă națională. În loc de spectacole nobile, am descoperit, în consecință, la Avignon, un vodevil stradal tragi-comic, cu consecințe dezastruoase pentru oraș... Așadar, intermitenții au intrat în istorie, în vara lui 2003; dacă pînă acum Franța nu auzise decît, cel mult, vag, despre existența intermitenților, iată că în luna iulie a survenit o nefericită revanșă: intermitenții și-au impus prezența, toată lumea a aflat cine sînt și ce vor. Dar cu ce preț! Cu prețul distrugerii unor festivaluri culturale
Avignon, Of(f), Of(f), Of(f) ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13643_a_14968]
-
cu el pe-un umăr raportează cu mândrie și patriotism că misiunea a fost îndeplinită. Bineînțeles, este întrebat de reporteriță ce sentimente l-au încercat când a pus mâna pe pisic. La televizorul meu cu sonor cam răgușit, s-a auzit vocea soldatului parcă spunând: i-aș fi sucit gâtul, domnișoară. Dar eu nu cred. În orice caz a fost știrea cea mai de senzație, care o ținut populația țării cu respirația tăiată câteva minute fiind singura știre fără morți, violență
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
un fiu al favelei, care ar fi putut să devină gangster - precum fratele și "frații" săi de cartier -, însă devine fotoreporter. Prin ochii lui și, mai ales, prin prisma facondei sale naturale - stilizate corespunzător de scriitor și de scenarist - vedem, auzim și simțim ( enorm, monstruos) tot ce se-ntîmplă în "Orașul Domnului". Aspectul documentar mărturisește și o chestiune cumva "para-artistică", socială: este un film nu doar "inspirat de fapte reale" cum ne avertizează pregenericul , ci de-a dreptul marcat, traversat și pătruns
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
că imaginea externă a României tot Cozmâncă ne-o va picta. Iar Năstase va fi, din ce în ce mai mult, un figurant apatic într-un decor politic dominat de fantomele agitate ale unui trecut blestemat. Urmează un an în care vom vedea și auzi multe. Vor exista măriri de pensii, avansări la excepțional în armată și servicii secrete, iertări ale datornicilor, grațieri ale pușcăriașilor, raportări de realizări uriașe în economie, un bombardament de imagini la televiziune cu mii de apartamente oferite tinerilor, prezențe susținute
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
a spus bărbatul. Poate vom da peste cineva care să ne arate drumul. Sufla o briză ușoară, iar pinii se unduiau. Au bătut la ușa casei. N-a răspuns nimeni. Au stat să asculte și li s-a părut că aud voci. Au bătut iar. N-a răspuns nimeni. Au așteptat. Au bătut din nou, tare, rar, clar, fără grabă. Bătăile lor se deslușeau bine. N-a răspuns nimeni. Atunci bărbatul a împins cu umărul și a forțat ușa. Dar casa
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
întâlnim pe cineva. Cărările există ca să treacă oameni pe ele. Cărările există ca să ducă spre locuri unde sunt oameni. Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un con de pin. Se auzea murmurul brizei prin frunzișul de sus. Se auzea ciripitul păsărilor ascunse. Se auzea tăcerea mușchiului și a țărânei. Îmbătați de frumusețea, de muzica și de miresmele pădurii, bărbatul și femeia urmau poteca ținându-se de mână. Până când au auzit în
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
pe ele. Cărările există ca să ducă spre locuri unde sunt oameni. Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un con de pin. Se auzea murmurul brizei prin frunzișul de sus. Se auzea ciripitul păsărilor ascunse. Se auzea tăcerea mușchiului și a țărânei. Îmbătați de frumusețea, de muzica și de miresmele pădurii, bărbatul și femeia urmau poteca ținându-se de mână. Până când au auzit în depărtare ca niște lovituri de topor. Au continuat
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
ducă spre locuri unde sunt oameni. Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un con de pin. Se auzea murmurul brizei prin frunzișul de sus. Se auzea ciripitul păsărilor ascunse. Se auzea tăcerea mușchiului și a țărânei. Îmbătați de frumusețea, de muzica și de miresmele pădurii, bărbatul și femeia urmau poteca ținându-se de mână. Până când au auzit în depărtare ca niște lovituri de topor. Au continuat să înainteze și s-au
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Se auzea murmurul brizei prin frunzișul de sus. Se auzea ciripitul păsărilor ascunse. Se auzea tăcerea mușchiului și a țărânei. Îmbătați de frumusețea, de muzica și de miresmele pădurii, bărbatul și femeia urmau poteca ținându-se de mână. Până când au auzit în depărtare ca niște lovituri de topor. Au continuat să înainteze și s-au apropiat de zgomot. Vine dintr-acolo, a spus femeia. Și, părăsind cărarea, au luat-o spre dreapta. Au dat peste un tăietor de lemne care tăia
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
n-au găsit decât lemne tăiate. Tăietorul de lemne dispăruse. A plecat, a spus femeia. Nu poate să fi ajuns departe. Să-l strigăm. Au strigat de mai multe ori. Dar nici o voce, nici o rumoare omenească nu le-a răspuns. Auzeau doar ciripit de păsări, trosnituri de crengi uscate, șoapte ale brizei și frunzelor. Și au mers înainte. Au dat peste un gard viu încărcat de mure. Sunt minunate a spus femeia. Bărbatul a cules un pumn de mure și le-
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
de teamă și sunt bucuroasă. Aerul și lumina, a spus bărbatul, sunt bune și frumoase. Dacă nu rătăceam cărarea, drumul ăsta ar fi fost o călătorie minunată. Dar aerul și lumina nu știu să ne arate unde este șoseaua. Au auzit un ușor susur cristalin și, după câțiva pași, au dat de un pârâu. Era un pârâiaș îngust și limpede pe malurile căruia creșteau flori sălbatice, albe și roz. Bărbatul și femeia s-au culcat pe burtă, și-au apropiat fața
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
copaci, au văzut o lumină roșie. E apusul soarelui a exclamat femeia. Deja apusul soarelui. Să mergem repede, a spus bărbatul. Se înoptează și încă nu am găsit drumul. Și aproape că au început să alerge. Printre umbrele asfințitului au auzit, deodată, voci. Oameni a exclamat bărbatul. Suntem salvați Salvați? a întrebat femeia. Și din nou s-au auzit voci. Sunt în partea aceea, a spus femeia, arătând spre stânga. Ba sunt în partea cealaltă, a spus bărbatul, arătând spre dreapta
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
a spus bărbatul. Se înoptează și încă nu am găsit drumul. Și aproape că au început să alerge. Printre umbrele asfințitului au auzit, deodată, voci. Oameni a exclamat bărbatul. Suntem salvați Salvați? a întrebat femeia. Și din nou s-au auzit voci. Sunt în partea aceea, a spus femeia, arătând spre stânga. Ba sunt în partea cealaltă, a spus bărbatul, arătând spre dreapta. Bărbatul a luat-o pe femeie de mână și au început să alerge amândoi spre dreapta. Dar pe măsură ce
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
partea aceea, a spus femeia, arătând spre stânga. Ba sunt în partea cealaltă, a spus bărbatul, arătând spre dreapta. Bărbatul a luat-o pe femeie de mână și au început să alerge amândoi spre dreapta. Dar pe măsură ce alergau, vocile se auzeau tot mai departe. Merg mai repede decât noi s-a plâns femeia. Dar, a răspuns bărbatul, dacă vom putea măcar să mergem pe urmele lor, vom fi salvați. Așa au făcut, ascultând și alergând, în timp ce umbrele asfințitului creșteau. Până ce vocile nu
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Merg mai repede decât noi s-a plâns femeia. Dar, a răspuns bărbatul, dacă vom putea măcar să mergem pe urmele lor, vom fi salvați. Așa au făcut, ascultând și alergând, în timp ce umbrele asfințitului creșteau. Până ce vocile nu s-au mai auzit și s-a lăsat noaptea, o noapte deasă și întunecată. Luna încă nu răsărise. Din toate părțile îi înconjurau umbre, zgomote, murmure pe care ei le confundau cu siluete, persoane, voci. Dar erau doar bezne, trunchiuri de copaci, vreascuri trosnind
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
rostogolit niște pietricele. El i-a strigat femeii: Ține-mă Însă umărul lui alunecase deja din mâinile ei. Femeia a țipat. Agață-te de pământ Dar nici o voce nu i-a răspuns, iar în tăcerea vastă, limpede și sonoră se auzea doar rostogolirea pietrelor. Era singură, învăluită în spaimă, agățată de pământ, în fața hăului. Răspunde a strigat, aplecată peste prăpastie. În depărtare, ecoul a repetat: Răspunde Stătea întinsă pe jos, cu mâinile îngropate în țărână, și a început să țipe ca
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Schlandt, includerea în proiect a concertului orchestrei "Virtuozii din București sub baghetă dirijorului Horia Andreescu a fost o alegere inspirată: dirijorul și ansamblul său ne-au oferit în primă audiție ( am putea spune absolută, căci ele nu au mai fost auzite de sute de ani) un grupaj de lucrări provenind de pe aceste meleaguri, care s-au dovedit a fi perfect valabile estetic. Să regasești contactul cu muzicile uitate și să apropii de simțirea ascultătorului de azi opere concepute în cu totul
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
de 13 terține: "marele ceas/ pietre reci/ nici o rază// speranța/ cuibărita în ochi/ tremura// îmi dăruiai/ culori răvășite/ lacrima// m-a-nselat soarele/ o linie rece/ trecerea ta// spiritul gloriei/ ponderea absolutului/ tăcere// cenușă inserării/ pierzandu-te/ în suflet te adun// deodată/ aud timpul/ în umila supunere// o clipă simții/ că/ inima-i tace// rugăciune/ dar unde e oare adevărul/ cu tine l-ai luat?// sfârșit de iarnă/ se-ngreuiaza semințele/ de plictiseală// iubire/ cenușă din urmă/ spre ființă ta/ jocul mișcării,/ icoane
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
sat. Adică, atunci cînd se transmitea o știre, venea omul cu goarna. Umbla cu bicicleta, și acum văd amurgurile de vară prăfoasă, bicicleta lui în uliță și goarna lucind auriu în lumina aurie a verii. Suna goarna și, cînd o auzeam, o luam spre ulița principală, unde, din loc în loc, se oprea gornașul și striga din adîncul plămînilor: "Toți oamenii care..." Și dădea știrea. D.P.: Și tu alergai... M.P.: Distanța de la mine, de acasă, și pînă unde se oprea el, era
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
principală, unde, din loc în loc, se oprea gornașul și striga din adîncul plămînilor: "Toți oamenii care..." Și dădea știrea. D.P.: Și tu alergai... M.P.: Distanța de la mine, de acasă, și pînă unde se oprea el, era destul de mare, dar îl auzeam și o luam la fugă. Și ajungeam la mijlocul pustei, știi, un teren deschis, larg, unde se făceau tîrgurile, unde se aduna ciurda..., un teren mare în mijlocul ulițelor, o piațetă, dacă vrei. Pusta cu romanițe, locul de joacă pentru copiii de pe
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
unde se făceau tîrgurile, unde se aduna ciurda..., un teren mare în mijlocul ulițelor, o piațetă, dacă vrei. Pusta cu romanițe, locul de joacă pentru copiii de pe cinci, șase ulițe... Și stăteam acolo și ciuleam urechile, iar dacă de emoție nu auzeam nimic, îi întrebam pe ceilalți copii. Apoi fugeam acasă și dădeam vestea. Așa că am și amintiri luminoase, însă domină cele întunecate, nu știu cum o să le luminez. D.P.: Extrapolînd, de la relația cu tatăl, oare relația ta cu Dumnezeu s-a mai ameliorat
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]