1,179 matches
-
grămadă de bani! Toată lumea a dat aprobator din cap - toată lumea În afară de mătușa Zeliha. Cu o lucire sceptică În adâncul ochilor ei verzi ca jadul, și-a apropiat fața de cea a fiică-sii și a zis cu o voce abia auzită: — Arată-ne! — Ești nebună? a sărit Asya. Nu pot să fac chestiile alea aici, În mijlocul livingului! Trebuie să fiu Într-o sală de balet și să lucrez cu o profesoară. Mai Întâi ne Încălzim și ne Întindem, ne concentrăm. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în camera lui Virginski. Un alt bărba intră în apartament, un individ scund și îndesat, înfășurat într-o shuba. Se înclină cu gravitate în fața lui Kezel fără a vorbi. ă Gata! Gata! Lăsați-mă să mă încalț! Virginski își făcu auzită vocea. O clipă mai târziu fu ridicat pe sus și scos afară, încât șireturile nelegate ale cizmelor biciuiau aerul în timp ce acesta își lovea picioarele în protest. Fu adus în fața bărbatului în shuba. ă Întâi îmi aduceți cadouri, apoi mă arestați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
drum înspre bar, unde un ospătar adolescent trudea la șters pahare cu o cârpă murdară. Tânărul se oprea din când în când, ajutat de sunetele neregulate ale concertinei și nu își putea continua treaba până când următoarea notă nu se făcea auzită. Purta o rubashka murdară, a cărei țesătură se deșira. ă Cine e responsabilul aici? Băiatul răspunse interogării bruște a lui Salitov cu o privire de speriată. Patronul, prostule! Salitov bătu cu pumnul în masă, însă gestul nu fuses așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-l descose pe Salitov despre sursa mizantropiei sale. ă Ai făcut o treabă bună, Ilia Petrovici, spuse el în schimb, acoperind gălăgia petrecăreților. Dealul de săniuș rămăsese acum în spatelel lor, dar țipetele de plăcere și frică puteau fi încă auzite. Salitov nu-i răspunse, iar fața sa dezgustată îi scăpă lui Porfiri. ă Găsirea locuinței lui Govorov a fost un progres. ă Nu mi-am făcut decât datoria de polițist. Tot trebuia să găsim un fir până la urmă. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
privi zâmbetul reconciliant al lui Porfiri cu răceală și se aplecă asupra lui Porfiri, astfel încât acum trupurile lor erau lipite unul de altul. ă Nu mi-ai iertat-o niciodată, murmură el, cu toate că era destul de aproape pentru a se face auzit. ă Nu ți-am iertat-o? Dar ce este de iertat? Porfiri vorbi și el mai așezat acum. ă Că el a mărturisit în fața mea, hâșâi Slitov cu un antagonism sugestiv. ă Nu am nicio idee... ă Studentul. Rascolnicov. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în siguranță la poliție decât aici. Trecură câteva clipe până când Iakov Borodonici înțelese ce se întâmplă. Apoi încuviință și se grăbi înăuntru. Imediat ce ușa se închisese, culoarul fu din nou cufundat în întuneric. Pașii de pe scări se făcură din nou auziți. Insintctiv, Tolkachenko se dădu înapoi și se lipi de perete. Reuși să discearnă o umbră neclară ce pășea înspre el, dar nu distinse nicio trăsătură. Figura păru că se întoarse spre el și apoi se înclină. ă Să aveți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Împotriva alegătorilor, autorizând războiul? Întrebă Kitty cu o voce deodată puternică. Adică, suntem cu toții de acord că asta este cea mai bună democrație din lume. Aici, spre deosebire de Irakul lui Saddam sau de Iran, se presupune că vocea poporului se face auzită... — E o Întrebare excelentă, spuse un tip Înalt, cu ochelari cu rame Închise la culoare, de undeva, din spate. Dan Zachary păli. — Senatorii nu au votat Împotriva voinței locuitorilor din New York. Nu s-a Întâmplat așa ceva. Vă asigur. — Dar sondajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
galerii care nu te promovează. Și din cauza acestei relații de afaceri complet aride, nu poți să trăiești o poveste adevărată de dragoste cu el. Sau, măcar, să vezi dacă și el și-o dorește. Desert Rose era șocată de cele auzite și rămase mută câteva minute. Treptat, Începu să-și dea seama că prietena ei avea dreptate. — Poate că ceea ce s-a Întâmplat În seara asta e spre bine. Poate că trebuia să se Întâmple, zise Desert Rose cu un licăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chiar intercontinental”. De fapt, la această dată, Constructivismul încetase — practic — să mai fie în „avangardă”. Ca și Futurismul de altfel, academizat și fascizat... Maurul își făcuse datoria, profețiile dintîi fuseseră îndeplinite. Vocile reprezentanților „tinerei generații” își fac tot mai des auzită vocea în paginile revistei, fiind receptate, probabil, ca tendințe „novatoare” de către Vinea & Co, pe fondul creșterii seducției orientalismelor și arhaismelor (consonante cu „bizantinismul” constructivist și cu ideea nonfigurativului de extracție folclorică). Încep să fie tipărite poeme tot mai „cuminți”, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
d’une internationale intelectuelle par les révues d’avant-garde. Un article sur le nouvel art roumain avec reproductions de Marcel Ianco, Matiss Teutsch et une traduction litterale d’un poème de Vinea. Ideea „internaționalei intelectuale avangardiste” se face, încă o dată, auzită. Tot aici este semnalată sumar — pentru prima oară — revista Zuvtotnika (corect: Zwrotnika) a lui Tadeusz Peiper. În catalogul expoziției internaționale a Contimporanului, lucrările prezentate de artiștii polonezi țin „capul de afiș” (Szczuka — Contrast, Fakturkontrast, Tereza Zarnowerowna — Construcție, Faktur contrast). Succintul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
văzut-o pe directoare, doamna Dickinson, apropiindu-se. Un oftat colectiv străbătu clasa, căci era evident că doamna Dickinson era pe cale să intre și, cu excepția careului de dimineață, doamna directoare era o prezență formidabilă care era văzută, dar nu și auzită. SÎnt sigură că probabil era o femeie drăguță, dar toată școala Îi știa de frică. Chiar și puștii dintr-a șasea. Părea a zîmbi doar foarte rar și pîndea pe coridoarele clădirii, cu părul de culoarea oțelului Încadrîndu-i chipul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
exista nici o cale de a ne apropia. Dar am fost Încîntată că am procedat cum se cuvenea, iar următorul pas era să-i cunosc familia. Mă simțeam deja ca și cînd i-aș fi cunoscut pe toți din multele povești auzite, din pozele așezate prin tot apartamentul lui Dan și auzind vocea mamei lui pe robotul telefonic. — Ești sigur că or să mă placă? Întrebam din cînd În cînd, În zilele de dinaintea primului meu prînz la familia Cooper. Sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vor mai provoca decât repulsie. Îi vei putea înlătura cu piciorul, ca pe niște plante care te încurcă". După ce străinul a dispărut, am rămas la umbra unor chiparoși, sfărâmând între degete frunze galbene aduse de vânt, și reflectând la vorbele auzite mai devreme... De ce taci? ― Te ascult, Galilei. Încerc să ghicesc ce e în sufletul tău. ― Cred că nu mai am destulă încredere în mine. ― În tine sau în dreptatea ta? ― Ca să am încredere în mine, trebuie să am încredere în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a încolțit Faroald. N-aveam altă ieșire decât să spun adevărul. - Cred doar în Dumnezeul creator și în puterea lui Iisus de la care ni se trage mântuirea. Recunosc că m-am rătăcit, poate chiar din pricina avalanșei de cuvinte citite și auzite, precum și din pricina despicării firului în patru. Faroald a dat din cap și a schițat unul din rarele lui zâmbete. - Oi fi tu confuz, dar măcar nu ești mincinos. Acum putem merge la culcare și fiecare dintre noi să se roage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a poruncit să fie puse la răcit în apa râului cinci amfore din vinul cel mai bun. Toți și-au pus hainele cele mai frumoase și, pentru prima oară de la sosirea mea, un cor de glasuri femeiești s-a făcut auzit. Spre prânz au sosit și reprezentanții familiilor din apropiere. Primul lucru pe care l-au văzut băiețașii cățărați în copaci ca să zărească sosirea ducilor a fost stindardul albastru deasupra unui nor de pulbere. Vacarmul a fost întrerupt de îndepărtatul sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-a chemat. A fost dus într-o chilie, îngrijit fiind de un călugăr, astfel încât să nu fie tulburat de ceilalți. Căpățâna lui se străduia să-și tragă suflarea din corpul tot mai împuținat, și cu greu se mai făcea auzit. Mi-am dat seama că degetele lui mari aveau deja culoarea muribunzilor și aceeași negură înainta de la nas spre ochi. În schimb, urechile erau de un alb golit de sânge. Am îngenuncheat lângă el și mi-am alăturat fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
magiei, te vei afla tu cu persoana iubită. Buzele voastre, păstrate până acum ca niște lucruri sfinte, se vor apropia și va avea loc o explozie multicoloră, printre stropii fierbinți ai fericirii, prin aerul imprimat cu sunete numai de ei auzite și îmbrățișați de petalele catifelate ale iubirii. Încet, încet, devii bulversat. Nu știi ce să alegi, ce să faci sau ce să simți. Te confrunți cu un ghemotoc de sentimente, un amestec colorat care îți dă mari bătăi de cap
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să v-o spună chiar ei! Treizeci de secunde mai tîrziu, Lucas Închidea telefonul năuc, sensibil la privirea imploratoare a Mariei care se agăța de el. - SÎngele... este cel al lui Yves Pérec, asta e? Întrebă ea cu voce abia auzită. După o scurtă ezitare, Lucas făcu semn din cap că așa era. - Da. Dar asta nu e tot, Marie, adăugă el cu blîndețe. Au descoperit și urme mai vechi. Urme de sînge. Cel al lui Gildas Kermeur. M-am alăturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nimic! A amenințat-o cu moartea, a lovit-o În fața oamenilor voștri, iar voi l-ați lăsat În pace! A asasinat-o din cauza voastră! Lucas se interpuse nu fără trudă și se văzu nevoit să strige pentru a se face auzit. - Gwen a fost supravegheată de patru oameni! Ea e cea care și-a semnat singură sfîrșitul! Le-a trimis jandarmilor prin intermediul lui Ronan băuturi În care a turnat somnifere! Departe de a-l calma pe Philippe, cuvintele lui Lucas Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înfășurat În haina lui de casă din păr de cămilă, stătea Întins pe șezlong, admirând și explicând noul echipament - și râzând de ignoranța profanilor. Dar nu era În formă și apăsa Întruna butonul care amuțea sunetul, pentru a se face auzit. Până la urmă, Însă, oboseala l‑a răzbit, iar Nikki l‑a ajutat să se ridice și l‑a condus În dormitor, scuzându‑se: - S‑a obosit prea tare. A crezut că poate să sară peste siestă, și uite că n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spre ieșire, s-a împiedicat de căruciorul lui Theo, acel mecanism cu care trebuia să învețe să meargă, și, din greșeală, i-a dat drumul. „Hei! Hai să ne jucăm!“ Când vocea cu accent american a jucăriei s-a făcut auzită, în mod misterios, în cameră, Hugo a tresărit. S-a uitat agitat către mormanul de jucării, o amestecătură colorată de ochi de carton holbați, zâmbete de plastic și membre rigide ițite în unghiuri dramatice. Imaginea asta i s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în bucătărie. O cafea e tot ce îmi doresc. Sau o vodcă, apucă să gândească înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise încetul cu încetul. Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vorbind prin perete, vecinului de celulă (care se numea Capotă, fusese căpitan și avea să fie condamnat la 15 ani de muncă silnică). Astfel, acela să mai uite de torturile din anchetă. Numai că vecinul Capotă ia În considerare predicția auzită și Începe să numere zilele pe care Pazi avea să le trăiască În celula aceea din arestul Siguranței clujene. Îl vom lăsa pe Capotă să continue numărătoarea ca să vedem, În nararea autoarei, cum era mâncarea la arestul Siguranței din Cluj
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În a directoarei acesteia, pentru tot ce s-a Întâmplat, acolo, pentru care lumea zice că ne-am cam făcut de rușine! Aș!, i s-a răspuns, ministerului, de către inspectorat. De ce? Cum, adică, aș!? Aș, așa, după cum presupunem că bine auziți. Cum, altfel, ați dori? Am dori așa cum ordonăm. Ia mai lăsați-ne În pace, și nu ne mai ordonați, dumneavoastră, nimic. Pentru că nu mai aveți cui ordona. Dar, voi, ce sunteți, acolo? Elevele, elevii, directoarea - ce sunt? Elevii și elevele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
verighetă, iar obsedanta repetare a cursurilor de morală, ani de-a rîndul, În fața unor studenți convinși, În parte, că etica poate schimba fața lumii, să-l facă să gîndească tot mai nepotrivit, aproape deloc; să trăiască din concepte. În vreme ce urmașii, auziți doar de el, aveau să-l cheme tot mai insistent; nevăzuți, așteptau; exista, poate, cum se tot spunea, acel glas al sîngelui. Nici un glas; viziuni; vizionări: un fel de ciné-vérité În care el avea un rol incert, părintele-nepărinte, un turist
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]