1,163 matches
-
rupt spiritul din ascultarea de Dumnezeu și l-a aservit sie-și. Actul căderii e prin urmare în același timp un act spiritual și un act simțual<footnote Ibidem, pp.10-11. footnote>. Refuzul efortului ce-l reclamă practica binelui, neglijența, aversiunea față de bine și chiar săturarea de bine, au prilejuit prima cădere. Fiind ocrotit în toate acestea de Dumnezeu și bucurându-se de bunătățile lui, săturându-se repede de toate și oarecum îngâmfându-se de sătul, a preferat desfătarea arătată ochilor
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
primului război, va fi și cazul cel mai flagrant și mai frecvent invocat în campania revizuirilor morale. Tot în "Flacăra", la o distanță de numai câteva luni, în numărul din 12 decembrie 1915, Gala Galaction va fi atacat din nou. Aversiunea lui Lovinescu față de el se va menține constantă aproape două decenii. Abia după 1935 se va stinge treptat, nu fără sechele, pe care le pot observa numai "specialiștii". Nu-i lipsit de utilitate, pentru a găsi o altă explicație acestei
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
lui Lovinescu față de el se va menține constantă aproape două decenii. Abia după 1935 se va stinge treptat, nu fără sechele, pe care le pot observa numai "specialiștii". Nu-i lipsit de utilitate, pentru a găsi o altă explicație acestei aversiuni mult prea puternice, suspect de persistentă, să citez un fragment din portretul pe care criticul i-l face lui Galaction în volumul I din Memorii, capitolul XXIX: "Un ortodox militant, care în tinerețe a prefațat romane profanatoare de cele sfinte
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
împotriva castității, chiar dacă nu erau decât gânduri, ne dădeau o senzație copleșitoare de vină. Iezuiții ne spuneau, de pildă: - Știți de ce n-a răspuns Christos întrebărilor lui Irod? Fiindcă Irod era un om lasciv, iar salvatorul nostru simțea o profundă aversiune față de acest viciu. De ce există în religia catolică această oroare față de sex? Mi-am pus adeseori întrebarea. Fără îndoială, din diverse rațiuni: teologice, istorice, morale și chiar sociale. Într-o societate organizată și ierarhizată, sexul, care nu cunoaște bariere și
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
autentic postmodernist la noi, programat și mai ales înzestrat cu autentic talent pentru o asemenea literatură... în replică. Micul Print se impune astfel ca o carte de rafinament, de real deliciu al inventivității și al erudiției intelectuale. *) De unde, pe cât bănui, aversiunea d-lui Stephen Hawking: " Când aud/de/ , scot revolverul!"
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
străbătut și el, ca în viziunea lui Mitrea Cocor, "drumul spinos al înțelegerii", numai că în sens opus... Este un drum curent al generației sale în anii regimului comunist: de la adeziune la nedumerire, de la nedumerire la decepție, de la decepție la aversiune. E interesant de observat că, spre deosebire de adepții lui Kant, Hegel, Schopenhauer sau ai altora, care se numesc kantieni, hegelieni, schopenhauerieni etc., zelatorilor lui Marx li se spune marxiști - cu un sufix specializat pentru opțiunile politice: socialiști, comuniști, fasciști, leniniști, troțkiști
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
de desnaționalizare, de înstrăinare de pământ și de neam". Acesta ar fi fost îndepărtat de către grupul de la ,Gândirea", lupta ,fiind câștigată de tradiție și clasicism față de modernism, sau de voiți, inovație și anarhism poetic". Lucrurile nu stau chiar așa. în aversiunea lui față de avangardă, autorul Poemelor într-un vers îngustează totuși prea mult noțiunea de modernism. Teoria aceasta pe care poeții din jurul revistei ,Gândirea" au aplicat-o în mod foarte inegal și relativ, ne atrage atenția mai ales prin atitudinea față de
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
imn al republicii, melodia imnului regal? În interpretarea instrumentală n-ar mai fi fost nici o diferență! Să ne plasăm însă la nivelul anului 2002, cu tot ce istoria ne-a învățat între timp, estompînd sau anulînd vechi opacități, îngustimi și aversiuni. Eu însumi consider că Trăiască Patria, cu acordurile lui impresionante și solemne, merită să fie repus în circulație, și chiar l-am intonat public, în cadrul unei emisiuni a postului B1 TV, în seara zilei de 29 octombrie 2002. În forma
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
aici, dar unghiul de raportare specific scriitorului mai vârstnic și mai pățit. Tot ceea ce înseamnă modernism extrem și postmodernism jucăuș, Nou Roman textualist și opere - cu termenul lui Sîrbu - hermetic-hermeneutice îi stârnește diaristului, ca și epistolierului, o sinceră și explicabilă aversiune: "Francezii - cu noul lor roman, cu teoriile privind textualismul, scriitura și antiliteratura - au omologat de fapt plictisul ca materie, scop și stil în proza modernă. Apar cu grămada, și la noi, scriitori foarte talentați și culți care scriu ca să scrie
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
unui portret și a unei viziuni a celui studiat din cioburile poemelor (cu rare, totuși, inserții biografice), identificarea, normal, a temelor și a esteticii în care se înscrie combinîndu-se cu prinderea alunecărilor spre rigoarea clasică, spre puritatea muzicală a versului, aversiunea pentru suprarealism (de așteptat de la un apărător al rigorii clasice și al "inteligenței poetice"), din care salvează doar libertatea asociativă. Un loc aparte îl ocupă vechii membri ai "Cercului literar" și cei formați în atmosfera Sibiului anilor '40-'50: în
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
culminate cu înfrângeri suferite în fața dreptei, aproape că l-au adus în pragul capitulării politice pe tânărul avocat francez. În timpul acesta al neîmplinirii politice dar și în prima parte a mandatului de la Elysée, François Mitterrand a ajuns să disprețuiască presa. Aversiunea față de ziariști își avea rădăcinile în atitudinea acestora față de Mitterrand, pe care îl descriau drept un monarh. Se umplea de furie când citea astfel de rânduri. Eternul consilier a lui Mitterrand, care l-a servit timp de 20 de ani
De ce disprețuia François Mitterrand presa by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78362_a_79687]
-
nu putem exclude, tutuși, un do ut des... Cu Emil Cioran (notat EMC!) - pe care trebuie să-l "ghicim" din descriere, relațiile au fost mai intelectual relaxate: plimbări nocturne în Jardin de Luxembourg, aprecieri ironice comune despre mentalitatea Francezilor ("mizogalie"!), aversiuni comune față de "noua critică franceză" dar - remarcă autorul - și o solidaritate intimă, "cu soarta culturii noastre, acasă și în lume" (p. 291). Nici un cuvînt de admirație pentru filosoful francez de origine românească! (Să nu-l fi înțeles?). Notațiile sînt reținute
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
nu ne putem ieși din piele, oricît de tare ne-am dori atunci cînd ne pipăim nenorocita asta de piele care ni se descuamează solz cu solz.” (p. 53) Pentru ca tacîmul să fie complet, la lezarea amorului propriu se adaugă aversiunea pe care o simți în privirea altora. Și atunci îți aduci aminte cum, în anii tinereții, tu însuți contemplai cu scîrbă simptomele senectuții. Răzbunarea e perfectă și ciclul s-a încheiat. Sub unghi social, ești un rebut căruia contemporanii nu
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
portretul bunicului Mișu Paleologu: „ Jntors de la Paris, bunicul a fost avocat, om politic conservator și director la «Timpul» în epoca în care Eminescu era redactor-șef. Bunicul era un fel de «politruc» al NababuluiCantacuzino, la ziar, și avea o oarecare aversiune față de junimiști, ceea ce pentru mine e un mare semn de întrebare, mă tulbură și mă ofensează, fiindcă știu bine că junimiștii au fost, nu mai încape discuție, cei mai deștepți români"1*. Cam cum se manifesta această „oarecare aversiune față de
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
oarecare aversiune față de junimiști, ceea ce pentru mine e un mare semn de întrebare, mă tulbură și mă ofensează, fiindcă știu bine că junimiștii au fost, nu mai încape discuție, cei mai deștepți români"1*. Cam cum se manifesta această „oarecare aversiune față de junimiști" a directorului de la „Timpul" ne povestește peste mai bine de un secol chiar nepotul său: „A făcut un banc, odată, cu un fonograf, la care a pus imprimarea unei cuvântări a lui Gambetta, care mai avea un spațiu
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
fiecare vrea să- și învingă adversarul. E ca într-un duel cu aparențe protocolare în care respectul pe care îl arăți celuilalt e în contrast cu prăpastia ce te separă de el. Pe dinafară miere surîzătoare turnată în politețuri seci, pe dinăuntru aversiune ivită din viziuni diferite. Acesta e cazul polemicii la care Daniel Dennett și Alvin Plantinga, doi filosofi de notorietate ai momentului, au luat parte în aula Asociației Filosofice Americane de la Chicago în 2009. Tema dezbaterii a fost gradul de compatibilitate
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
se stinge,/ Pasiuneai plină de simțuri disperate/ Și nopțile trec, zare așteptînd” (Te aștept). Dar nici nu perseverează în el; din greșeală de opțiune, căci tocmai aici pare mai abilitată. Altfel, întinde și ea cît poate coada sămănătorismului și face aversiune citadină manifestă, prevenindu-i pe junii țărani ce trag spre oraș: „Viața aici la oraș e hoață,/ E vulpe șireată:/ Îți dăruiește o casă, întinsă spre cer,/ Cu mașină ce sboară, te urcă spre ea./ Îți dă o slujbă, - îți
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
ajung până la capăt, tot îmi las casa curată”. Această luciditate luminoasă traversează scrisul ei ultim. Și, totodată, e limpede pentru cititorul fidel, că Monica Lovinescu nu a avut, de fapt, umori definitive. La finalul lecturii jurnalelor, în ciuda polemicilor nesfârșite, a aversiunilor conjuncturale sau a anecdoticii, pur și simplu, rămâne o ființă care a fost învățată să lupte elegant cu principii. Și care nu cedează, indiferent de context. „Personajele negative”, aceleași din celelalte volume, au, și aici, se vede bine, loc de
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
că un om care cu o linguriță de dulceață poate să-și ofere pe loc tot ce-i mai bun din cer și pe pământ nu-și va câștiga nici a mia parte prin muncă”. Lui Mihai Ursachi, care avea aversiune față de marxism, și tot ce era legat de propaganda față de muncă, citatul acesta îi servea drept argument. În afară de aceasta, magistrul lăsa să se înțeleagă, fie și în subsidiar, că pentru a-și provoca stările de transă apela la rețeta lui
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
lăsat." Nefericita soră se întreabă, pe bună dreptate: "Oare de ce nu l-a luat bolnav, să-l caute? Acuma sănătos cred și eu că are gust să fie Doamna Eminescu." Strigătul de deznădejde al Harietei este urmată de o explicabilă aversiune față de Veronica: "Durerea mea este mare, dar ce să mă mir, n-am nici pacea sufletească. Tocmai când era Mihai sigur de scăpare și poate și cu pensie, tocmai atunci s-a depărtat de mine, ca eu să rămân iarăși
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]
-
de ieri, percepută acum cu un anumit confort psihologic și moral, datorat distanțării. Ar fi de ajuns un scurt și spectaculos come-back ceaușist, trei zile și trei nopți cu multiubitul și urâtul cuplu dictatorial, pentru ca sentimentele mai vechi, repulsia, groaza, aversiunea adâncă să se ridice de pe fundul inimii României. Din fericire, acest lucru este imposibil; astfel că reintrăm în pielea de cobai exclusiv prin retroproiecție, parcurgând documente și mărturii referitoare la trecutul recent, file de arhivă și istorii orale, amintiri ale
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
a substituției. Iată bizara argumentare a autoarei: (Paradigma cu pricina îl definește pe Ionesco) "prin înlocuirea fundamentală a inamicului dintîi - fascismul - cu acela care îi va ocupa mintea în anii '60, comunismul. Această atitudine își află desigur coerența în demna aversiune a academicianului față de logica totalitară. Dar putem de asemenea să presupunem că anticomunismul său pasional îi va fi facilitat cîteva operații, cum ar fi ocultarea trecutului legionar al prietenilor săi..." (pagina 519). Cu acest fel de argumentare se poate dovedi
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
adevărată bucurie, care însă nu e bucuria estetică, ci o bucurie psihologică, anume bucuria de a fi scăpat de incertitudine”. Nu alta va fi fiind bucuria celor care, pe aceleași căi demonstrative, reușesc (în logica lor, desigur) să-și explice aversiunile sau idiosincraziile. Nu e rechizitoriul lui Ernest Pinard una din cele mai coerente analize ale Florilor răului ? Nu sunt articolele lui H. Sanielevici despre primul Sadoveanu niște bijuterii ale discursului caustic ? Oameni fini, cultivați (și unul, și celălalt), cei doi
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
dacă au scris o carte sau o sută, despre Ana Blandiana se va vorbi ca despre o incurabilă idealistă, a cărei credință, fără nici o acoperire în mizeria contemporanilor, a scoso la liman în mai toate împrejurările. O natură himerică cu aversiune față de compromisuri sau înțelegeri de culise. O visătoare dornică de singurătate, urînd boema și detestînd abjecțiile, al cărei vis a fost să scrie cărți și a cărei stupoare a fost să se vadă prinsă în mișcări sociale pe care nu
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
pentru uzul elevilor de seminar ortodox, cîteva scrisori și, în fine, acele cîteva însemnări autobiografice care dau savoarea volumului de față. Contemporan cu Vladimirescu și cu epoca răsturnărilor pașoptiste, Eufrosin Poteca a avut o aderență fluctuantă la epocă. Arătînd o aversiune nestinsă față de turci, i-a privit cu simpatie pe pandurii lui Tudor, dar, în calitate de om al Bisericii, s-a arăta reticent față de revendicările pașoptiste. Nu agrea măsurile anticlericale care însuflețeau proiectele lui Heliade Rădulescu și de aceea nu s-a
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]