1,902 matches
-
de mână peste masa așezată pentru micul dejun. Weber se dădu înapoi, se întoarse și merse mai departe. Poate că-l văzuse. Se întoarse și o luă în sensul opus. Se uită peste umăr la firmele de vizavi - birouri de avocatură cochete, un magazin de muzică întunecos și dezordonat, cu vitrina spartă, un magazin video ce arbora un fanion pe care stătea scris cu litere vesele „Miercurea e zi de reduceri“. Dincolo de peretele lucios din aluminiu și de firma de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fată, și pe urmă, un frățior pentru primul născut, Armin. N-avea rost să îl contrazică, dar se întristase de tot. — Nu mai sunt o simplă nevastă, îi spusese Ghazal surâzând. Eu duc grija ta, a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asta nici când crescuse: se giugiuleau și vorbeau în șoaptă chiar și după ce fiu-său învățase să scrie. Dragostea ei de mamă îl mai liniștea pe Omar, dar se dovedi o poveste scurtă. Când începu lucrul la Biroul Central de Avocatură, lipsa ei se- ntindea pe o zi întreagă. Renunțase și să vină la prânz, ca toate femeile. Omar mânca singur în bucătăria lăsată cu tot ce trebuie: furculiță și lingură, pe șervet de damasc, câteva margarete într-o vază de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
reflex, pipăi cu palmele buzunarele, căutând un microfon mic. Zâmbi ca și cum ar fi vrut să-i spună „Nu are sens, n-o să-l găsești niciodată“. Se îndreptau spre ceea ce părea a fi un imobil cu apartamente, nu spre cabinetul de avocatură la care se aștepta ea. Îl vizitau oare acasă pe avocatul familiei Guttman? Uri apăsă pe soneria de la intrarea principală. —Bună, Orli? Maggie auzi o voce de femeie pârâind în interfon. —Mi zeh? — Uri. Ani lo levad. Nu sunt singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acum rușinos de triviale. O bună bucată de vreme rămase tăcută, luând în considerare o calamitate și mai mare: un al doilea eșec, total. Uri continua să conducă fără să pună întrebări. În momentul în care opriră în fața cabinetului de avocatură, se lăsa întunericul. Era o clădire veche, făcută din aceeași piatră grosolană care lui Maggie i se părea acum extrem de neinteresantă, fiind materialul obișnuit pentru toate clădirile. Urcară un etaj până la ușa pe care scria „David Rosen, avocat“. Uri bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dezbaterea problemelor complexe ale biotehnologiei, dar asta făceau de două săptămâni, în cazul Frank M. Burnet contra Conducerii Universității din California. Alex avea treizeci și doi de ani, era o avocată de succes, proaspăt numită partener la firma ei de avocatură. Stătea la masa reclamantului, împreună cu alți membri ai echipei juridice a tatălui ei, și îl privea pe acesta ocupând boxa martorilor. Deși zâmbea liniștitor, Alex era îngrijorată în legătură cu modul în care avea el să se descurce. Frank Burnet era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spre casă și ciocănind la ușă. Mama lui deschise. Adam intră și ea închise ușa. Fără să se uite nici o clipă spre Josh. Acesta porni motorul și plecă. Capitolul 7 La prânz, Alex Burnet plecă din biroul firmei ei de avocatură din Century City și se duse acasă. Nu avea mult de mers. Locuia într-un apartament în Roxbury Park, cu fiul ei de opt ani, Jamie. Jamie era răcit și nu mersese la școală. Tatăl ei rămăsese acasă, cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
avea ochelari cu rame groase, din baga, care îl făceau să semene cu o bufniță. Sau cu Harry Potter. Se ridicară amândoi la intrarea lui și îi strânseră mâna. Nu le reținu numele. Dar știa că erau de la firma de avocatură a unchiului său. — Ce se întâmplă aici? îi întrebă. Avocatul mai în vârstă deschise un dosar. — O cheamă Kelly Chin, spuse el. Ai cunoscut-o la un meci de fotbal, te-ai dat la ea ... — Eu m-am dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
gâtul, iar ei au zis să îl duc la cabinet. — Așadar, dacă cei de la școală sună la doctor... Suntem acoperiți. — Și ești trimisă de la biroul mamei? — Da. — Ai actul? Ea scoase o carte de vizită, cu logo-ul firmei de avocatură. — Și dacă o sună pe mamă? — Numărul ei de telefon este listat pe hârtie, așa cum vezi. — Și e al lui Cindy? — Da. Cindy era dispecerul de la biroul lor, în Playa del Rey. — OK, să mergem, spuse Vasco. Îi puse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
gustării. Copiii stăteau cu toții la mesele lor, mâncând bucăți de fructe tăiate. Unii serveau iaurt. Erau destul de gălăgioși. Domnișoara Holloway îi dădu lui Alex hârtia pe care o adusese femeia. Părea să fie o copie a tipizatelor de la firma de avocatură a lui Alex, semnată de ea. Nu era un bilet de la biroul doctorului. Asta însemna că femeia în costum albastru se pricepea la ce făcea. Prinsă, își schimbase imediat povestea. Zâmbise, dăduse mâna cu Alex. Găsise o scuză subtilă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
te arunc afară, chiar acum. Oh, ce iepuraș sucit. Stan se uită la ceas. Încă o oră, își spuse. Încă o oră și scăpa de pasăre. Capitolul 72 Ellis stătea în fața fratelui său Aaron, în biroul acestuia de la firma de avocatură. Fereastra biroului avea vedere spre sud, spre oraș, spre Empire State Building. Era o zi cețoasă, dar priveliștea era spectaculoasă, plină de forță. — OK, zise Ellis. Am vorbit cu tipul acela din California, Josh Winkler. — Aha. — Spune că nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de birouri din Encino. Știa despre ce era vorba. Era o clădire în care avocații singuri puteau închiria un birou mic, și exista o secretară care era învățată să răspundă la telefon ca și cum ar fi lucrat la o firmă de avocatură mare, așa încât clienții să nu bănuiască faptul că avocații lor erau singuri. Într-o astfel de clădire stăteau numai avocații fără nici un pic de succes. Cei care se ocupau de traficanții de droguri neînsemnați. Sau care făcuseră și ei închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și umflată. Totuși, era mai bine ca în noaptea precedentă. Nu-și făcea griji pentru nimic, cu excepția avocatului său, Johnson. Bănuielile lui inițiale referitoare la individ se confirmaseră. De ce se întâlniseră la un restaurant, și nu la firma lui de avocatură? Pentru că Johnson nu lucra pentru o firmă de avocatură. Nu avea ce face, trebuia să-l sune pe unchiul Jack. — John B. Watson Investment Group. — Cu dl. Watson, vă rog. Îi făcură legătura cu secretara, care îi făcu legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
precedentă. Nu-și făcea griji pentru nimic, cu excepția avocatului său, Johnson. Bănuielile lui inițiale referitoare la individ se confirmaseră. De ce se întâlniseră la un restaurant, și nu la firma lui de avocatură? Pentru că Johnson nu lucra pentru o firmă de avocatură. Nu avea ce face, trebuia să-l sune pe unchiul Jack. — John B. Watson Investment Group. — Cu dl. Watson, vă rog. Îi făcură legătura cu secretara, care îi făcu legătura cu unchiul său. — Bună, unchiule Jack. Unde naiba ești? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
legăturii. — Ce oră este? — E șapte dimineața, Bob. — Au, Iisuse. O bufnitură, când capul lui lovi perna. — Ar fi bine să fie ceva important, Alex. — Ai fost la vreo degustare de vinuri? Robert A. Koch, distinsul șef al firmei de avocatură, dedica o mare atenție vinului. Își ținea colecția în seifuri prin tot orașul. Cumpăra la licitații, la Christie’s, făcea călătorii în Napa, Australia, Franța. Dar, din câte știa Alex, toate acestea erau doar o scuză ca să se îmbete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu văzu decât pasărea aceea, bătând din aripi în timp ce stătea pe ușa ce ducea la baie. Nu-și dădea seama de unde venea vocea. Vasco porni grăbit spre Hummer. Se gândea deja ce avea să le spună celor de la firma de avocatură și celor de la BioGen. Adevărul era că nu mersese. Femeia era înarmată, avea informații, cineva îi spusese ce se întâmpla. Vasco nu putea face nimic în privința asta. Își cunoștea meseria, dar nu putea face miracole. Problema era cel care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
testări. Ceea ce era perfect logic, ținând cont că respectivele companii de asigurări aveau interesul să nu plătească. Brad Gordon părăsise orașul, în așteptarea procesului. Se zvonea că era într-o călătorie în Vest, unde tot intra în necazuri. Firma de avocatură a lui Rodriguez prezentase către BioGen prima parte din cele trei facturi, pentru peste un milion de dolari. Voiau alte două milioane în avans, în lumina tuturor litigiilor cu care se confrunta compania. Asistenta lui Rick îl apelă la interfon. — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu acum. Tocmai... mă rog, tocmai sunt pe punctul de a fi acceptată ca parteneră. În clipa în care rostesc aceste cuvinte, simt din nou binecunoscuta împunsătură de nervi la stomac. Parteneră a uneia dintre cele mai mari firme de avocatură din țară. Singurul lucru pe care mi l-am dorit vreodată. — Sunt pe punctul de a fi acceptată ca partneră, repet mai calm. Decizia va fi luată mâine. Dacă se va întâmpla, am să fiu cel mai tânăr partener din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în casa cuiva. Departe de Londra. — Și ce-ai de gând să faci ? — Nu știu. Mă frec pe față. Trebuie să... mă liniștesc. Să-mi găsesc o slujbă. O slujbă, spune caustic. Crezi că există vreo firmă de top de avocatură care o să te bage în seamă în momentul ăsta ? Tonul ei mă face să tresar. — Nu... știu. Mamă, tocmai am aflat că am fost concediată. Nu pot pur și simplu să... — Ba da. Din fericire, am luat eu măsurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi feresc privirea, și mintea îmi procesează cât de repede e în stare după trei pahare de vin. Trebuie să zic ceva. Poate reușesc să scap doar cu câteva cuvinte. Să-i spun adevărul fără să pomenesc de partea cu avocatura. Păi, spun într-un final. Eram în Londra. Și aveam o... o... — Relație, îmi șoptește. — Ăă... da. Înghit în sec. Așa. Și lucrurile au luat o turnură neplăcută. M-am suit într-un tren... și am ajuns aici. Urmează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să vii să stai la noi... — Mersi, Freya. Mă străbate un val de afecțiune pentru ea. Fără nici cea mai mică problemă. Samantha ? — Da ? Urmează o pauză atât de lungă încât încep să cred că am pierdut legătura. — Și cu avocatura cum rămâne ? spune Freya în cele din urmă. Și cu dorința ta de a deveni partener al firmei ? Știu că ți-am făcut capul mare pe tema asta. Dar ăsta era visul tău. O să renunți pur și simplu la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu știu ce firmă tare din Londra, spune Trish, făcâun un gest vag cu paharul. OK, deci n-o cunosc. Dar situația nu e prea roz. O avocată de la o firmă tare din Londra. Dacă lucrează la oricare dintre marile firme de avocatură din Londra nu are cum să nu fi auzit de mine. Trebuie să știe despre avocata de la Carter Spink care a pierdut cincizeci de milioane și pe urmă a dat bir cu fugiții. Și fiecare amănunt umilitor al nenorocirii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dar nu-mi iese nici un cuvânt. Am rămas fără grai. Mă uit în jur neajutorată, ca un pește prins în undiță. Statutul de partener egal e cea mai înaltă treaptă profesională posibilă. E cea mai de prestigiu poziție din domeniul avocaturii. Niciodată, dar niciodată, nu m-am așteptat la așa ceva. — Bine ai venit înapoi, Samantha, spune Greg Parker. — Bine ai venit înapoi, îi țin isonul alți câțiva. David Elldridge îmi zâmbește cu căldură. Guy ridică degetul mare a felicitare. — Avem niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Spink. Aici te-ai format, aici e locul tău. — Dacă e o chestiune de salariu, adaugă Elldridge, sunt sigur că putem să-ți facem și noi o ofertă care să te satisfacă... se uită la Guy. La ce firmă de avocatură lucrează ? — Indiferent despre ce firmă e vorba, am să vorbesc cu partenerul senior, spune Ketterman pe un ton care nu admite împotrivire. Cu directorul de la personal... cu cine e nevoie. Aranjăm noi situația. Nu trebuie decât să ne dai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și îngroșate, citesc titlul: MAI BINE SPĂL WC-URI DECÎT SĂ FIU PARTENER LA CARTER SPINK. Ce naiba se întâmplă aici ? Înșfac ziarul de la individ cu mâini tremurânde și scanez rapid textul. Sunt stăpânii universului; colegii lor îi invidiază. Firma de avocatură de vârf Carter Spink este cea mai prestigioasă din țară. Însă ieri o tânără femeie a refuzat postul foarte râvnit de partener pentru a lucra ca umilă menajeră. FĂ-ȚI O VIAȚĂ A TA Partenerii au rămas cu buza umflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]