810 matches
-
decăzut, întreaga lui populație a fost nevoită să se mute în est. Majoritatea au fost uciși de soldați armeni. Imediat după sfârșitul luptelor, forțele armene au decis să distrugă o mare parte din Ağdam, pentru a preveni recapturarea lui de către Azerbaidjan. Mai multe avarii s-au produs în deceniile următoare, când orașul părăsit a fost devalizat pentru materiale de construcție. În prezent, Ağdam este un oraș-fantomă. Moscheea din Ağdam este, de asemenea, în condiții proaste. Numele orașului este de origine azeră
Ağdam () [Corola-website/Science/309264_a_310593]
-
de Hankandi, înainte de războiul din Nagorno-Karabah, o gară și câteva fabrici de unt și de vin funcționau în oraș. Ağdam a fost locul desfășurării unor lupte crâncene în timpul Războiului din Nagorno-Karabah. Conform jurnalistului Robert Parsons, Ağdam a fost folosit de Azerbaidjan ca bază de atac împotriva armenilor din Nagorno-Karabah. Totuși, Grupul din Minsk a menționat că capturarea Ağdamului nu poate fi justificată ca tactică de autoapărare, fiindcă orașul nu reprezenta o amenințare militară serioasă pentru regiunea Nagorno-Karabah. În perioada ocupării Ağdamului
Ağdam () [Corola-website/Science/309264_a_310593]
-
bănci - două treimi. Proiectul inițial necesită două milioane de tone de oțel, 200.000 de segmente de țeavă de oțel și peste 30 de stații de comprimare a gazului. Principala sursă de aprovizionare estefaza a doua a zăcământului Shah Deniz din Azerbaidjan. În funcție de situație, gazele naturale ar putea proveni și din Irak, Turkmenistan și Kazakhstan. În cazul Turkmenistanului, problema este tranzitul pe sub Marea Caspică, în condițiile în care chestiunea granițelor maritime rămâne o problemă nerezolvata în zonă, iar pentru rezolvarea acesteia este
Nabucco (gazoduct) () [Corola-website/Science/310597_a_311926]
-
propunerea pentru proiectul Nabucco West. Nabucco West este o versiune revizuită a proiectului inițial și vizează conectarea frontierei turco-bulgare de Austria. Obiectivul este de a livra către Europa resursele de gaz existente în câmpul gazier Shah Deniz 2, situat în Azerbaidjan, fiind o variantă scurtata a proiectului inițial Nabucco, ce urma să pornească de la Erzurum, Turcia, si sa ajunga la Baumgarten an der March în Austria, traversând Turcia, Bulgaria, Ungaria și Austria. Noul Nabucco West are un traseu mai scurt ceea ce
Nabucco (gazoduct) () [Corola-website/Science/310597_a_311926]
-
dependența de gazele rusești. Acționari sunt grupul rus Gazprom și ENI, din Italia. Proiectul Nabucco este susținut de Statele Unite ale Americii, pentru care proiectul este la fel de important așa cum a fost oleoductul Gazoductul Baku-Ceyhan în anii ’90. Conducta de petrol dintre Azerbaidjan și Turcia a adus petrol din Marea Caspică până în zona Mediteranei, ocolind Rusia. Un alt proiect concurent este TAP (Trans-Adriatic Pipeline) care ar presupune transportul a 10 miliarde metri cubi de gaz caspic pe an de-a lungul unui traseu
Nabucco (gazoduct) () [Corola-website/Science/310597_a_311926]
-
cu Esther la Taișet în zona Irkuțk.La sfârșitul anului 1955 a fost eliberat din deportare și s-a întors la Orhei. Student la Institutul de agronomie din Chișinău, Avigdor Liberman a lucrat un timp în cadrul Televiziunii din orașul Baku (Azerbaidjan). În anul 1978, la vârsta de 21 ani a emigrat împreună cu familia în Israel, unde și-a îndeplinit stagiul militar obligatoriu, obținând gradul de caporal. A obținut apoi o licență în relații internaționale și științe politice la Universitatea Ebraică din
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]
-
Armenia este al doilea stat ca densitate a populației din fostele republici sovietice. Este situat între Marea Neagră și Marea Caspică, marginită la nord și est de Georgia și Azerbaidjan și la sud și vest de Iran și Turcia. Până la independență, economia Armeniei s-a bazat în mare măsură pe industria - chimică, produse electronice, utilaje alimentare procesate, cauciuc sintetic și textile, dar a fost dependentă de resursele din afara. Agricultura a
Economia Armeniei () [Corola-website/Science/306239_a_307568]
-
s-a confirmat incetarea focului, conflictul Azerbaidjanului cu Nagorno-Karabah nu a fost rezolvat. Blocada de-a lungul frontierelor Azerbaidjanului și a zonelor turcești a devastat economia, deoarece Armenia era dependentă importuri de resurse energetice și materii prime. Rutele terestre prin Azerbaidjan și Turcia sunt închise; rute prin Georgia și Iran sunt insuficiente sau nesigure. În 1992-1993, PIB-ul a scăzut la aproape 60% din nivelul din 1989. Moneda națională, dramul, a suferit o hiperinflație pentru primii ani de după introducerea sa în
Economia Armeniei () [Corola-website/Science/306239_a_307568]
-
România. În cadrul activității sale parlamentare, el a fost membru în Comisia Mixtă Interguvernamentala România - Ucraina, privind aplicarea articolului 13 din Tratatul de Bună Vecinătate și Cooperare dintre România și Ucraina (1998-1999); a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Azerbaidjan, Brazilia și Ucraina.
Vichentie Nicolaiciuc () [Corola-website/Science/305493_a_306822]
-
de Construcții Metalice din România, având și funcția de vicepreședinte între anii 2002-2014. Afilierea Europeană a făcut-o în întâlnirea specială tehnică în acest scop la Venetia-Italia. A participat la mai multe misiuni economice din partea României în UȘĂ, Canada, Georgia, Azerbaidjan, Armenia, Franța, Belgia, Italia,Turcia, Argentina, Brazilia, Africa de Sud, China, Hong Kong. Este căsătorit cu Delia-Liliana, inginer și au doi fii - Doru Florentin, inginer cu examen de stat susținut la Universitatea Rennes-Franta, căsătorit cu Medina-Minerva cu care are trei fete triplete Alexia
Doru Gaita () [Corola-website/Science/305334_a_306663]
-
Șiismul (شيعة / " Shīʿah") este o ramură a islamului predominantă în Iran (95%), Azerbaidjan (85%) și Irak (65%). Se consideră că ultimul profet este întemeietorul acestei ramuri, și care a spus celor ce credeau în el despre adevărata cale a islamului. Șiiții (nume ce vine de la: شيعة علي ""šī‘at ‘ali""=""partidul lui ‘Ali
Islamul șiit () [Corola-website/Science/303471_a_304800]
-
sintetice cu aplicarea colajului ("„Tragica Veneție”", 1970; „"In memoriam"”, 1974; „"Geneză"”, „"Vulcan"”, 1977; „"Masă de piatră"”, 1976; „"Poarta strămoșilor"”, 1977; „"Luna la Butuceni"”, 1979; „"Toamna aurie"”, 1984 etc.). A avut numeroase expoziții personale în Rusia (1971, 1989, 1973, 1975, 1989), Azerbaidjan (1965), Ucraina (1965, 1968, 1980), Lituania (1971), Letonia și Estonia (1968,) România (1992, 1999) și la Chișinău (1966, 1969, 1977, 1986, 1992, 1996, 2001). Debutează cu prima expoziție personală în anul 1935, în orașul său de baștină - Cetatea Albă (Belgorod-Dnestrovsk
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
1999) și la Chișinău (1966, 1969, 1977, 1986, 1992, 1996, 2001). Debutează cu prima expoziție personală în anul 1935, în orașul său de baștină - Cetatea Albă (Belgorod-Dnestrovsk). Abia în 1965 vernisează o nouă expoziție solo, de această dată la Baku, (Azerbaidjan). În 1968 merge la Tallinn, la Tartu (Estonia), la Riga și la Liepăja (Letonia). În 1973 ajunge la Vilnius (Lituania), iar în 1989 la Kiev (Ucraina). În 1992 se expune la Bacău, București (România) și Chișinău (R. Moldova). În 1996
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
construcții, inclusiv clădirea principală de pe colinele Vorobiev, cu o suprafață totală de . Teritoriul ocupat de Universitate la Moscova este de , iar teritoriul nou, alocat suplimentar de primărie, este de . Universitatea are filiale la Sevastopol (Crimeea), Astana (Kazahstan), Tașkent (uzbekistan), Baku (Azerbaidjan) și Dușanbe (Tadjikistan). Universitatea dispune de
Universitatea de Stat din Moscova () [Corola-website/Science/313602_a_314931]
-
Apuseana. Îndeosebi în 1915/16, mai multe sute de mii de armeni (conform unor surse, până la 1.5 milioane) au fost victime ale masacrelor și deportărilor în masă. După prăbușirea țarismului, Armenia de pe teritoriul rus face parte, alături de Georgia și Azerbaidjan, din efemera Republică Federativa Transcaucaziana (1917-18) proclamata la Tiflis (azi Tbilisi). În împrejurările evenimentelor revoluționare din Rusia (1917), puterea politică în Armenia rusă a fost preluată de partidul Dașnak (membri ai Federației Revoluționare Armene, partidul Dașnakțutiun). La 28 mai 1918
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
armene revendică instituirea suveranității de stat asupra regiunii Nagorno-Karabah (creată în 1923 pe baze etnice dar inclusă în componență Azerbaidjanului), populată de armeni în proporție de 76%, procent în continuă scădere comparativ cu 1920. Respingerea acestei solicitări de unire de către Azerbaidjan și Sovietul Suprem al URSS are ca urmare deteriorarea rapidă a relațiilor dintre R.S.S. Armeana și R.S.S. Azerbaidjana și distanțarea Erevanului de Moscova. La 7 decembrie 1988, în Armenia s-a produs un devastator cutremur de pământ, soldat cu zeci
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
ar fi ruta cea mai sigură și mai ieftină pentru exploatare. În primăvara anului 1992, primul ministru al Turciei, Süleyman Demirel, a făcut o propunere țărilor din Asia Centrală și Azerbaijeanului. Primul document pentru construirea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan a fost semnat între Azerbaidjan și Turcia pe 9 mai 1993 în Ankara. Alegerea unei rute prin Turcia însemna exportarea petrolului din Azerbaidjan prin Georgia sau Armenia. Din mai multe motive, o rută prin Armenia nu era agreată din punct de vedere politic, în special
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
Turciei, Süleyman Demirel, a făcut o propunere țărilor din Asia Centrală și Azerbaijeanului. Primul document pentru construirea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan a fost semnat între Azerbaidjan și Turcia pe 9 mai 1993 în Ankara. Alegerea unei rute prin Turcia însemna exportarea petrolului din Azerbaidjan prin Georgia sau Armenia. Din mai multe motive, o rută prin Armenia nu era agreată din punct de vedere politic, în special datorită conflictului militar (nerezolvat) între Armenia și Azerbaidjan privind Nagorno-Karabah. Acest lucru făcea ca ruta Azerbaidjan - Georgia - Turcia
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
Ankara. Alegerea unei rute prin Turcia însemna exportarea petrolului din Azerbaidjan prin Georgia sau Armenia. Din mai multe motive, o rută prin Armenia nu era agreată din punct de vedere politic, în special datorită conflictului militar (nerezolvat) între Armenia și Azerbaidjan privind Nagorno-Karabah. Acest lucru făcea ca ruta Azerbaidjan - Georgia - Turcia să fie cea mai potrivită din punct de vedere politic pentru toate părțile implicate în proiect, în ciuda faptului că această rută era cea mai lungă și mai scumpă dintre toate
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
Eduard Shevardnadze, președintele Kazahstanului Nursultan Nazarbayev, președintele Turciei Süleyman Demirel și președintele Uzbekistanului Islom Karimov. A fost prezent și secretarul american pentru Energie Bill Richardson, care și-a exprimat întreaga susținere pentru oleoductul BTC. Acordul interguvernamental a fost semnat de Azerbaidjan, Georgia și Turcia pe 18 noiembrie 1999 în timpul reuniunii Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) ca s-a ținut în Istanbul, Turcia. Baku-Tbilisi-Ceyhan Pipeline Company (BTC Co.) s-a constituit printr-o ceremonie de semnare a documentelor care
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
Nava a plecat din port pe 4 iunie 2006 cu aproximativ 600 000 de barili de țiței. Astfel s-a marcat începerea exploatării de petrol azer prin oleoduct către piețele mondiale. Ruta începe de la Terminalul Sangachal situat aproape de Baku în Azerbaidjan. Traversează Azerbaidjan, Georgia și Turcia până la Ceyhan. Destinația oleoductului este Terminalul maritim din Ceyhan (Haydar Aliyev Terminal) de pe coasta mediteraniană sud-estică a Turciei. Are o lungime totală de 1.768 km, 443 km în Azerbaidjan, 249 km în Georgia și
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
Sangachal situat aproape de Baku în Azerbaidjan. Traversează Azerbaidjan, Georgia și Turcia până la Ceyhan. Destinația oleoductului este Terminalul maritim din Ceyhan (Haydar Aliyev Terminal) de pe coasta mediteraniană sud-estică a Turciei. Are o lungime totală de 1.768 km, 443 km în Azerbaidjan, 249 km în Georgia și 1.076 km în Turcia. Traversează numeroși munți care ating înălțimi de până la 2.830 m. De asemeni parcurge 3.000 de drumuri, căi ferate și linii utile - aflate atât sub cerul liber cât și
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
de barili (160 000 m³) de petrol pe zi. Are o capacitate de 10 milioane de barili de petrol, care vor curge prin oleoduct cu 2 m pe secundă. Există 8 stații de pompare de-a lungul oleoductului (2 în Azerbaidjan, 2 în Georgia și 4 în Turcia). Proiectul include de asemeni și Terminalul maritim din Ceyhan, două stații de întreținere (pigging), o stație de reducere a presiunii și 101 de mici supape de blocare . A fost construit cu 150 000
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
fost finanțate de terțe părți, inclusiv Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, agenții de credit de exploatare din șapte țări și un sindicat de 15 bănci comerciale. Oleoductul BTC este alimentat de petrolul din câmpul petrolier Azeri-Chirag-Guneshli din Azerbaidjan, situat în Marea Caspică, via Terminalul Sangachal. De asemeni transportă petrol din câmpul petrolier din Kashagan situat în Kazahstan, precum și din alte câmpuri petrolifere din Asia Centrală. Guvernul din Kazahstan a anunțat că are intenția de a construi un Oleoduct Trans-Caspic
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]
-
sfârșit. Prin urmare, Kazahstan a anunțat un nou proiect numit Sistemul de Transport kazako-caspic, care se prevede a fi operativ în 2010. Proiectul include un oleoduct care pornește din Iskene și ajunge la portul caspic Kuryk, terminale din Kazahstan și Azerbaidjan. Proiectul de se află în fază de pre-fezabilitate. S-a propus ca petrolul din oleoductul BTC să fie transportat în Asia orientală prin terminalele petroliere israeliene din Ashkelon și Eilat, sectorul terestru trans-Israel format din oleoductul Eilat-Ashkelon aflat în propietatea
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan () [Corola-website/Science/313402_a_314731]