1,442 matches
-
narativ cu experiența personală a naratorului devine principala preocupare a romanului. 7.2.2. Naratorul la persoana întîi periferic "Să faci forța demonică să treacă printr-un mediu nedemonic." (Thomas Mann, Die Entstehung des Doktor Faustus) În episodul Pumpernickel din Bîlciul deșertăciunilor întîlnim "eul" narator într-un rol pe care acesta îl păstrează de la început pînă la sfîrșit în multe romane și povestiri: naratorul martor vizual al evenimentelor, observator, contemporan al personajului principal, biograful acestuia etc. În toate aceste cazuri, naratorul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Tony, 204-205 Tetzeli von Rosador, Kurt, 313 Thackeray, William M., 38, 80, 126, 162, 166, 194, 199, 213-214, 279, 300-301 Barry Lyndon, 140, 142, 213-214 Henry Esmond, 78, 161-163, 166, 169, 172-173 The Newcomes, 121, 166 Pendennis, 166 Vanity Fair (Bîlciul deșertăciunilor), 42, 53, 61, 75, 101, 120, 126, 157, 223, 277, 299-300, 302 Tillotson, Geoffrey, 162, 214 Tillotson, Kathleen, 47, 310 Titunik, Irwin R., 34 Todorov, Tzvetan, 51, 65, 90 Tolstoi, Lev N., 110, 194 Anna Karenina, 120, 126, 197
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
1966, cap. 1, 37 ș.u. 473 N. Gogol, "Mantaua", în Der Mantel und andere Erzählungen, Frankfurt/M. 1977, 254 (r. Opere, vol. III, Nuvele, Ed. Cartea rusă, București, 1956, 110). 474 Vezi Capitolul 6.3. 475 Thackeray, Vanity Fair (Bîlciul deșertăciunilor), Harmondsworth 1968, 722. 476 Ibid. 477 Vezi Heinz Reinhold, Der englische Roman des 19. Jahrhunderts, Düsseldorf 1976, 94. 478 Friedmann, Die Rolle des Erzählers in der Epik, 26. 479 Ibid., 39. 480 Situația narativă din romanul Doctor Faustus al
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unei iubiri ce m-ar dărui Ție pe veci (...). Dăruiește-mi miracolul recules dinaintea primei clipe, rană pe care n-ai putut s-o înduri și te-a stârnit să faci o spărtura în neant și să deschizi aici acest bâlci al timpurilor și să mă osândești astfel la univers, la umilință și rușinea de a fi". Cioran vede în singurătate premisa esențială pentru întâlnirea cu absolutul, de aceea pe Dumnezeu îl învinuiește și de a-i fi luat absolutul, condamnându
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
burselor s-a datorat faptului că oamenii de afaceri au căutat să se întâlnească între ei, în anumite locuri determinate și la anumite ore stabilite, pentru a trata și negocia anumite operațiuni comerciale. La început, aceste operațiuni se desfășurau în cadrul bâlciurilor, a iarmaroacelor, târgurilor locale și internaționale. La Brugge, în Belgia, unde se concentrase viața comercială, negustorii din majoritatea țărilor tratau aici afacerile lor, de preferință, într- o casă, care era ornată pe unul din pereții exteriori cu o piatră, în
BURSE by Aurel CHIRAN, Elena GÎNDU () [Corola-publishinghouse/Science/394_a_765]
-
numai calitatea tehnică, ci și înseși caracterele picturii și poeziei lor sunt foarte diferite, chiar divergente. Un mic animal grotesc vrea să ilustreze versul lui 176 Blake, Tyger ! Tyger ! burning bright... (Tigru, tigru care arzi...) Thackeray și-a ilustrat singur Bâlciul deșertăciunilor, dar caricatura cu surâs afectat a lui Becky Sharp n-are nimic de-a face cu personajul complex din roman. Există puține asemănări de structură și calitate între Sonetele lui Michelangelo și sculptura și picturile lui, deși în toate
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
este sursa oricărei fericiri) se transformă într-un tip specific de personaj dramatic. Deși apărut cu mult înainte la curțile imperiale din Antichitate Persia, Egipt, Roma -, dar și în democratica Atenă, și perpetuat până în zilele noastre sub forma măscăriciului de bâlci și a clovnului, ca personaj literar propriu-zis se conturează abia în teatrul de la începutul Renașterii, ca întruchipare aparent nevinovată a noului spirit sceptic și negator, pentru a demitiza și minimaliza îndeosebi lumea miraculoasă, supranaturală a creștinismului medieval"198. Unii bufoni
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a fost alcătuită mai demult de Domnul ALCOFRIBAS, Abstrăgător de chintesență. Scriere plină de pantagruelism" atestă cum intenția polemică se îndreaptă asupra titlului cărții populare, încărcat de epitete hiperbolizante și continuând încă pe câteva rânduri, ce aducea a reclamă de bâlci. În plus, cititorul este făcut foarte atent la persoana care a scris acest text, căci anagrama autorului, Alcofribas Nasier, tipărită cu caractere îngroșate, nu lasă loc nici unor speculații cu privire la identitatea sa. Interesant de urmărit este și modul în care evoluează
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
soț ca și pătimașului burlac, matroanei ca și îmbujoratei domnișoare"282. Astfel înțelegea să-și oficializeze poziția literară și, implicit, statutul auctorial o voce literară cunoscută în principal datorită carierei pe care a făcut-o (în numeroase traduceri și reeditări) Bâlciul deșertăciunilor. Declarația sa de "independență" în fața convențiilor epice și a structurilor narative uzate ni se pare interesantă cel puțin pentru caracterul ei dublu, care își arborează trăsăturile parodiei: dorința de evadare dintr-un spațiu fix, al modelor și al modelelor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe de o parte, exclamația caragialiană "criză teribilă, monșer!", pe de altă parte (tot de la Caragiale citire): "Turta dulce, panorame, comédii...", replică ce pare să fi adus un ton optimist în vremea când "românul se distra la spectacole populare de bâlci și cumpăra din dughene turtă dulce" (Jurnalul Național). Ironia subtilă, antinomia vremurilor ("criză teribilă" - "criză înspăimântătoare, cum e cea de azi") particularizează două momente de istorie, calitativ diferite: Într-o criză înspăimântătoare cum e cea de astăzi, românul se înveselește
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
N-au zis nimic, s-au așezat, a venit un pluton de execuție, 5-6 soldați, având arme cu pat rabatabil, și au început: cranț, craanț, cranț să manevreze armele. C. I.: Erați martori? S. Ț.: Ne uitam acolo la tot bâlciul ăsta. La care Curea spune: "'Tu-vă dumnezeii mamii voastre, s-au defectat armele!" Și ca să vedeți puterea caracterului unor oameni așa simpli cum erau: Nu face nimic tovarășe comandant, noi suntem aici, aduceți alte arme noi!", au spus ei
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acestei pierderi sunt izvoarele demagogiei, socială și intimă. Amorul propriu și ipocrizia, spiritul mijlociu, „armonic” cultivat de școală, omul liber și amăgirea de sine, omul mare și sacrosanctul său interes personal, „îndreptările” rizibile aduse de progres conturează farsa perpetuă a bâlciului deșertăciunilor (Piacere per piacere, Camuflajul, O firmă revoluționară). La un pol, intenția satirică, ironică și tehnicile denigrării - jocul insinuant cu proporțiile, distrugătoarele antiteze -, la celălalt, elogiul deschis al ordinii, al vigorii creatoare. A. n-a fost un spirit retrograd, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ordin social, iar a doua de ordin metodologic; evoluție care s-a accentuat în decursul secolelor următoare. Social, astrologia a pornit de pe treptele tronului și din altarele cele mai sfinte ale Babilonului, pentru a coborî treptat dar sigur, până în praful bâlciurilor și până la biletele trase de papagali. Metodologic începe în preistorie, din empirică, transformîndu-se în științifică, odată cu marii astronomi ai antichității și decade în noua epocă într-o rutină fără legătură cu cerul, axîndu-se doar pe consultarea efemeridelor și pe interpretarea
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
imitatori ai lui Berose, câți aventurieri au trecut Adriatica? Care a fost primul? Dar cel din urmă? Când anume? Aceste întrebări au rămas fără răspuns. Ceea ce știm este că în secolul II en, ne trezim cu toate piețele, forurile, circurile, bâlciurile, mahalalele și cheiurile orașelor și porturilor romane gemând de nenorociți anonimi, care numiți "chaldeeni" sau "matematicieni" vindeau pentru un preț derizoriu horoscoape trecătorilor. Printre alți șarlatani care dădeau cu zarurile, ghiceau după fumuri sau păsări, desigur că ei nu ar
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
lor era nesfârșită, ca și prostia oamenilor care îi ascultau. Acești cavaleri formau clasa aleasă a oamenilor dibaci; a celor fără scrupule și superstiții; a acelor vestiți aventurieri ai vremurilor strălucite și demult apuse. Trecând cu aceeași ușurință din barăcile bâlciurilor, în sălile de recepție ale prinților cu care schimbau alcovurile parfumate ale conteselor, cu paturile de paie umede ale pușcăriilor, ei sunt personajele cele mai minunate pe care le cunoaștem. Dacă unii dintre ei se mulțumesc să golească buzunarele prinților
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
adus, iată, la alegeri anticipate. Rezultatul lor, ușor previzibil, va mai adăuga, probabil, un rând de sârmă ghimpată la hotarul vestic al R.M.. Peste puțin timp caruselul electoral se va pune în mișcare și atunci vom contempla din nou același bâlci dizgrațios, cu personaje a căror reputație are nevoie de o substanță din ce în ce mai acidă pentru a fi curățată; calomniile și atacurile din presă vor plezni ca niște abcese, desigur, cu scopul precis de „a prepara” electoratul în vederea alegerii unor figuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Poetul se înstrăinează de lume, de sine însuși, până la impresia de vid existențial, de care este legată teatralitatea poeziei bacoviene. Unii exegeți au privit poetul ca pe-un bufon, la care simularea, gluma, farsa au note grotești, lumea e un bâlci, alienarea înseamnă transformarea întregului univers într-o lume fără viață. În paradisuri artificiale, poetul aspiră spre absolut, poezia devine un mod de cunoaștere a lumii. TEMELE BACOVIENE O sinteză a temelor bacoviene, întâlnite în diferite studii conturează mai bine figura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
b. Iubita este descrisă cu accente pamfletare: "Femeie, masă de culori,/ Cocotă plină de rafinării" (Contrast); 9. Masca Poetul își pune o mască, joacă un rol, chiar și acela de bufon, când existența sa capătă note grotești, lumea e un bâlci, alienarea reifică universul: 10. Muzica este un element important, poetul percepând lumea la nivel auditiv. În poezia bacoviană întâlnim instrumente muzicale (clavir, vioară, țambal, flașnetă, flaut, fluier, liră), compoziții muzicale (simfonia, marșul funebru, valsul), zgomote (foșnete, gemete, plânsete, suspine, oftaturi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai mult poetului decît o astfel de comodă recunoaștere, „poezia cu fireturi” care ar Însemna angajarea Într-o ordine restrictivă și mutilantă: „Poetul devenit Doge. Poetul adunînd În locul semnelor neînțelese din el ori din văzduh, balega armăsarului ritmînd fanfara de bîlci cu penița făraș pentru jarul onorurilor oficiale”. Aceasta, Întrucît „admirația unanimă” contravine din principiu idealului avangardist al dinamicii absolute a spiritului creator, dar și pentru că a se lăsa recunoscut, oficializat, de un public burghez prin definiție limitat spiritualicește, prizonier al
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spectator a eului se exprimă plenar În toată poezia lui Voronca, Încît se poate spune că printre modelele spațiale cele mai caracteristice ale universului său imaginar scena și derivatele ei, - arena (de circ, de corrida, de sport), sala de bal, bîlciul - dețin un loc central. Din acest punct de vedere, Voronca se integrează perfect seriei avangardiste a poeților pentru care lumea e văzută ca spectacol - și e cazul majorității lor - de la Stephan Roll și Sașa Pană, pînă la Gellu Naum, Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Îndemînă (În perfectă concordanță, de altfel, cu disponibilitățile de entuziasm ale tînărului ce abia descoperise o nouă formulă poetică), ci atracția pentru lumea spectacolului, Îndeosebi a „feeriei elementare” oferite de circ, cu clovni și saltimbancii săi, ori de sărbătoarea de bîlci, era mai generală În mediile moderniste ale Începutului de secol european, pe urmele romanticilor, apoi ale unor Baudelaire, Rimbaud etc. Cum arată Jean Starobinski, „lumea circului și a sărbătorii de bîlci reprezenta, În atmosfera de cărbune a unei societăți de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu clovni și saltimbancii săi, ori de sărbătoarea de bîlci, era mai generală În mediile moderniste ale Începutului de secol european, pe urmele romanticilor, apoi ale unor Baudelaire, Rimbaud etc. Cum arată Jean Starobinski, „lumea circului și a sărbătorii de bîlci reprezenta, În atmosfera de cărbune a unei societăți de industrializare, o mică insulă strălucind de miracole, o bucată rămasă intactă din ținutul copilăriei, un domeniu În care spontaneitatea vitală, iluzia, minunile simple ale Îndemînării sau ale stîngăciei Își amestecau farmecele
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde În părul apelor”, „anotimpul Înaintează În beteală ca un mire”... Le contrabalansează Într-o oarecare măsură, apelul la spectacolul mai frust și mai tonic al bîlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm pe urmele unui futurism acum Îmblînzit, realizînd adeseori Înlănțuiri imagistice care aruncă semnificative punți Între cele două universuri Înrudite, ca În aceste versuri din Brățara nopților (XII): Te plimbi
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ CÎnd cavalerul cu mandolina amurgului la subțioară se oprește sub balconul de apă / Și castelana desprinde ca o fundă surîsul din cascada de azur al singurătății / CÎmpiile dansează cu pasul lent În ierburi”; după cum bîlciul, ca alt teritoriu al miracolelor elementare, poate sugera (În VIII) nu mai puțin o viziune dinamică, cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferînd spectaculos: E o rătăcire prin bîlciuri Și ca liane se Împletesc În părul tău gesturile Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al singurătății / CÎmpiile dansează cu pasul lent În ierburi”; după cum bîlciul, ca alt teritoriu al miracolelor elementare, poate sugera (În VIII) nu mai puțin o viziune dinamică, cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferînd spectaculos: E o rătăcire prin bîlciuri Și ca liane se Împletesc În părul tău gesturile Mulțimea clocotește precum vegetațiile la cingătoarea pămîntului În gavanoasele nopții se amestecă licorile inimilor Și pe deasupra șovăie dansatoare pe sîrma privirii luna... Frecvența neobișnuită a ipostazei de spectator a eului liric
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]