4,354 matches
-
frământări, așa cum îmi imaginasem în urmă cu nici o săptămână în urmă. Umblam de nebun prin sertarul biroului meu, deși prietenii mei cu șase picioare nu știau ce să-mi ofere mai bun și cum să mă scoată din ale mele. Bântuit de acest teribil amoc, am decis să dau o raită pe la mine pe acasă, să-mi mai ostoiesc melancoliile. Am plecat singur, cu toate că devotatul Dorinel nu voia deloc să mă lase să mă duc neînsoțit. L-am înscăunat înlocuitorul meu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și insuportabil. Începem atunci să căutăm răspunsuri din același loc, găsim justificări în cărți, în ce ne-a spus cineva, căutăm răspunsuri pentru întrebări la care doar sufletul nostru poate să ne dea răspunsurile corecte la infinitele întrebări care ne bântuie mintea și viața. Da ... ! doar sufletul nostru este în măsură să ne dea răspunsuri adevărate. Viața poate fi orice, însă nu orice-ul la care ne am fi așteptat, lăsându-ne inconștienți purtați de val și conditionați de nu știu ce destin
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
se înțelege că noi ne îmbolnăvim și noi trebuie să ne însănătoșim (vindecăm), să nu alegem varianta cea mai comodă, dar și distructivă hrănind boala prin îngrijirile medicamentoase exagerate sau prin scenariile de victimizare pe care le lăsăm să ne bântuie viața. Tulburările noastre de sănătate ne pot vorbi de locurile ascunse din noi, locuri care se cer ecologizate, puse în armonie. De aceea, eu insist să spun că este foarte important să începem să ne autoevaluăm, analizăm și să ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și în cele din urmă bidonul s-a rostogolit undeva, împins - poate - și de vânt. În loc s-a ivit o lumină ca cea care se vede printr-un geam înghețat. Atunci singura mea dorință era să pot ajunge la ea! Bântuit de acest gând, am început lupta cu troienele care mă țineau ca într-un clește...Cu amândouă mâinile trăgeam zăpada sub picioare și o călcam. După o vreme am simțit că vântul începe să-mi sufle în față...Acest lucru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
amândoi la datul zorilor În livadă pentru a Începe construirea unei rachete cosmice, spre a se descoperi ulterior drept aprigi apărători ai mediului, distrugând așadar planurile reactorului nuclear la care lucrau În hambar, ca să-și dedice viața studiului științelor ecologice, bântuind prin oraș cu aparate care măsoară poluarea și gradul de iradiere a solului, retrăgându-se ulterior În laboratorul din pivniță, unde studiază genetica, obținând, prin clonare, alți Bouvarzi și alți Pécucheți. De aceea se pare că va exista și un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și unde vrei. Călare pe pastila ta ca baronul Münchausen pe ghiulea, parcurgi teritorii de o nesfârșită Întindere, călătoria se desfășoară În adâncimile tăcute ale propriei ființe, sub straturile Înmuiate de pomezi, unde se avântă sonda subțire a seringii și bântuie cateterul. În cosmosul interior, fiecare organ este o galaxie, iar substanța activă se poartă ca duhul lui Dumnezeu pe deasupra apelor. Populații tăcute de celule, societăți secrete strânse În chisturi, glomerule de vase și nervi, fibroame dezvoltându-se molcom pentru a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Își uneau eforturile, de parcă, Într-o Întoarcere istorică a sorții, omul ar fi fost pus acum sub lamelă și supus experimentelor de tot felul; alteori, o molimă de mici dimensiuni, dar cu o aprigă dorință de dominație, ataca pandemia care bântuia un ținut, iar maladia Învingătoare nu stingea doar neamul de prin partea locului, ci și germenii Înainte stăpânitori. „Dar oamenii ce-au făcut?“ veți Întreba, referindu-vă la măsurile sociale, medicale, chiar militare. Au existat și acestea, dar până la urmă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
asta. — Posibil. Și de-atunci nu trece o oră fără să mă-ntreb de ce. Să fi fost un simplu om plictisit de veșnica monotonie a zilelor? Unul care-a suferit prea mult și voia să uite? Ori poate un criminal bântuit de mustrările de conștiință? Știi, ieri am descoperit Într-un colț de sertar, sub o latură ușor desprinsă, un fragment de bilet de avion, pe care Încă se văd data și numărul zborului. Se pare c-am sosit la Lyon
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Cesereanu:"... în depărtare frânturi de chibzuință, nici ele nu pot să ajute prea mult, decât dacă ar fi dublate de bucuria reîntregirii și de intensitatea a ceva despre care nici nu îndrăznesc să scriu aici, fiindcă deja o renunțare mă bântuie cu nevolnicia ei, un gol încropit din nesiguranță și sfială, ca și cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic și covârșitor sau prea oblic și pieziș, sau, cum
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
imprimă direct de pe retină în memorie, fuga dezordonată a copiilor, alunecarea mezinului, neîndemînatică, cu brațele în față - împușcătura nici nu se aude -, Noodles care-l ține în brațe și ultimele cuvinte ale lui, mirate, "am alunecat", scenă care-l va bîntui pe adult în periplul său tot mai însingurat prin viață. Noodles îi salvează, ucigîndu-l pe șeful bandei, și zarurile sunt aruncate, intră pentru ani buni la închisoare cu sentimentul că și-a salvat prietenii. Un alt fir al poveștii se
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
scriitori este o anumită formă de radicalism intelectual, de extremism intelectual care de fapt este sursa unei mișcări subiacente în subtext foarte important în Statele Unite și anume radicalismul filozofic francez, care, deși nu mai are nici o mare figură, continuă să bântuie. Acest fenomen este nou; în secolul al XVII-lea, al XVIII-lea, în secolul Luminilor nu eram deloc așa, mergeam la fondul lucrurilor, încercam să emulam debutul strălucirii orbitoare a gândirii anglo-saxone în domeniu. Căutăm Știință, si reflecția nu era
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
s-a ivit și un romancier ce pare să și fi propus - și a reușit - să-l Îmblînzească pe... Caragiale. Petru Cimpoeșu - de el este vorba - descrie În romanul său „cu Îngeri și moldoveni“, Simion liftnicul, viața cotidiană modestă și bîntuită de „tranziție“ dintr-un bloc la Bacău. Dacă exclud pasajele fantastico metafizice din ascensor (m-au convins mai puțin), dau peste personaje caragialești tratate cu umor, firește, dar, În același timp, transfigurate de Îngăduitoarea afecțiune a autorului. O duioșie ironică
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mașină parcată În preajmă - astfel protestau ei contra inechității sociale - acoperișuri cenușii, oameni mohorîți cărînd ceva În sacoșe, trotuare asfaltate mărginite de vitrine din profile de oțel sudat, străzi murdare, pline de gropi, terenuri virane pe care se depozitau gunoaie, bîntuite după lăsarea serii de haite agresive de cîini... O imensă cazarmă, sau mai degrabă un imens ghetou, ca mai toate orașele ridicate În timpul regimului comunist. Aici Îl trimisese destinul În urmă cu aproape zece ani, Într-o misiune pe care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
idee cam cum stăteau lucrurile în cazul lui Petrică, fustangiul. Sîc, sîc, să le plîngi de milă nu alta, zice Roja, privind la becul care abia mai pîlpîie, la mesele slinoase, acum că sîntem doar noi, parcă nu mă mai bîntuie gîndul că ar fi existat un trădător care a dat totul peste cap. Să știți că bătrînul Valter l-a pricopsit cu urîtania aia, că era din familie bună, că așa și pe dincolo, numai tîmpenii, că frumusețea e trecătoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi prea tîrziu. Îți vine să-ți smulgi părul din cap de ciudă cînd te gîndești la ghinionul că tocmai tu ai dat peste un individ ca Milițică. De ce tocmai tu? De ce nu altcineva? Astea sînt întrebări care o să te bîntuie toată viața, cărora îți va fi imposibil să le găsești vreodată răspunsul. — Avem un trădător printre noi, zice Roja privind la afișul îngălbenit cu Cina cea de Taină, prins strîmb cu patru cuișoare în perete deasupra patului improvizat într-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi cât de cât de folos. O să vină căldura și va părăsi și el cuibul puturos, bocănind și lovind cu cârjele pământul. Îl cunosc, Își spune Antoniu, nu rezistă mult timp În cuibul mizer, simte nevoia să se miște, să bântuie de colo-colo, chiar dacă infirmitatea Îi mai pune piedici. Umblă de câteva zile zvonul că or să vină cei de la primărie ca să dea fiecărui locuitor câte un pachet cu alimente de bază: ulei, făină, ouă, mălai, margarină. Or să descarce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și cu fluier! Lăudați-L cu chimvale sunătoare, lăudați-L cu chimvale răsunătoare! Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudați-L pe Domnul! ĂPsalmul 150ă Nouăsprezece Au trecut câteva săptămâni, timp În care Antoniu a scris, a fost bântuit de cele mai negre gânduri, și-a revenit, s-a bucurat că poate din nou să scrie, și a ieșit la cerșit, mânat de nevoi firești, imediate. Vremea s-a dezmorțit, miroase a primăvară În toată regula, iar, agitația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adăpostit Într-un canal de lângă Gara de Nord. Eram nouă suflete care trăiam din ce se aduna din cerșit, și mă uimea ĂKawabata face o lungă pauzăă grija cu care mă ocroteau. Începusem să mă simt mai bine și nu mă mai bântuiau gândurile despre moarte. Mă deranja În schimb mirosul puternic și Înțepător care venea din pungile de plastic din care ei respirau aurolacul, ca din niște baloane de oxigen. Nici locul ăsta nu mi-a purtat noroc! Unul din băieți, amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
construcție solidă, făcută cu grija detaliilor unei adevărate Încăperi de locuit, nu pare vandalizat, așa cum se Întâmplă cu foarte multe monumente funerare și locuri de reculegere, din cimitirele patriei. Să nu uităm că, găști de golani care-și spun ,,sataniști,, , bântuie drogați, nopțile prin cimitire, În căutare de senzații macabre și nu puține au fost locurile de pioasă reculegere pe care le-au devastat cu furie oarbă. Primul lucru pe care l-a văzut când a intrat În cavou, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
panta care ducea la Bursă și la râul care străbătea orașul. Fundația pentru Cercetări Sexologice este pe malul celălalt al râului, Într-un colț ferit al unui parc bogat În vegetație. Din cauza domeniului de interes al fondatorilor săi, locul e bântuit de zvonuri care mai de care mai incredibile. De obicei când trec pe acolo cu bicicleta, văd oameni care se opresc pe trotuarul din fața porților și arată cu degetul spre clădire cu o expresie jenată. Din când În când, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rămân cu convingerea fermă că, dacă și-ar fi pus mintea, puternicul meu văr Heshie, al treilea sulițaș din tot statul New Jersey (o cinste, aș zice eu, bogată în semnificații simbolice pentru băiețandrul în creștere care eram eu, cel bântuit de obsesia suspensorului), ar fi putut să-l răstoarne cu ușurință pe unchiu’ cel de cincizeci de ani și să-l țintuiască de ușa beciului. Așa că atunci (deduc eu) trebuie să se fi lăsat înfrânt de bună voie. Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse ziarul grijuliu Împăturit peste genunchi și Închise ochii. Era bântuit În Întunericul personal de detalii ale relatării pe care o citise domnișoara Warren. Cunoștea fiecare cotitură a scărilor poștei. Putea vedea exact locul În care fusese ridicată baricada. Aiuriți ce sunt, se gândi el și Încercă să simtă ură pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
eu cine luminița de la capătul tunelului. Din partea mea, tremuricii ăștia n-au decât să rămână acolo bine-mersi, să stea în dimensiunea lor astrală, da? Mersi frumos. Se uită pe ziar și zice: Pot să rămână morți o eternitate. Pot să bântuie prin casa aia încă cincizeci de ani de-acum înainte și să zornăie din lanțuri până nu mai pot. Helen Hoover Boyle aruncă o privire spre ledul de așteptare care clipește pe telefon și zice: — Ce-ai găsit ieri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Asta era viața ei înainte să apar eu. Poate că asta este o poveste de dragoste sau poate că nu. Depinde de cât sunt dispus să cred în mine însumi. Povestea este despre Helen Hoover Boyle. Despre cum m-a bântuit ea. Ca o melodie care te obsedează. Ca un ideal de viață. Ca un lucru care-ți reține dintr-odată toată atenția. La fel cum te însoțește trecutul în fiecare zi a viitorului tău. Așa este. Asta este. Helen Hoover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ideal de viață. Ca un lucru care-ți reține dintr-odată toată atenția. La fel cum te însoțește trecutul în fiecare zi a viitorului tău. Așa este. Asta este. Helen Hoover Boyle este toate astea la un loc. Cu toții suntem bântuiți de ceva și bântuim, la rândul nostru. Acum, în ultima zi obișnuită a vieții ei normale, eroina noastră spune în telefon: — Bill Burrows? Chemați-o și pe Emily lângă dumneavoastră să asculte, pentru că v-am găsit o casă perfectă. Scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]