802 matches
-
eu sunt la fel! Am pierdut atâtea zboruri din cauza cumpărăturilor, nici nu-ți poți imagina. Dumnezeule, foarte urât din partea lui Patrick că nu te-a așteptat. Totuși, e bărbatul cel mai nesuferit din New York, așa că, la ce să te aștepți? bârfi Jazz. —Ei na, i-am replicat. Toată lumea susține că e un sfânt. —Uite ce e, îl cunosc pe Patrick de secole. De când aveam cincisprezece ani, ba suntem împreună, ba ne despărțim. E nostim, atâta timp cât ești conștientă că e luat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui Derek Green, îți aduci aminte de el ? Șeful de la taxe și impozite ? E un tip foarte drăguț, deși se pare că-i sare cam ușor țandăra... — Ăă... super ! îi tai macaroana, amintindu-mi brusc de capacitatea ei de a bârfi ore întregi fără măcar să-și tragă sufletul. Lara, am vrut doar să-i transmit lui Arnold cele mai bune urări. Crezi că poți să-mi faci legătura cu el ? — Serios ? Lara pare sincer surprinsă. E incredibil de generos din partea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
smochine, Fatima face jeleu, dulceață și, în anii secetoși, chiar și lichior. Ce mai, a prins gustul soacră-sii, deși a urât-o toată viața: o savurează aproape zilnic. Vă spun așa, că suntem prieteni, deși nu-i frumos să bârfești, dar am impresia că Fatima a început să devină dependentă de lichior. — Potasiu ziceți? se miră Lionel, complet aiurit de povestea portăresei. Am reținut. Să vedem cum fac rost. La revedere, madame Agnès. Mulțumesc pentru pont. — Pentru puțin. La revedere
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ambele sprâncene zbârlite. — Mulți, oh, da, prea mulți ar avea de învățat. Ar trebui să învețe de la... de la membrii noștri, asta vreau să spun. Pe ei nu-i distrage nimic în timpul lucrului. Nu vorbesc, nu aud, nu ascultă, nu pot bârfi sau glumi. Nu își risipesc gândurile în fleacuri. Lucrează concentrați, tot timpul. Sunt ordonați, disciplinați, fideli. Fideli, asta e important. Fără frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
neliniștea chiriașului grăbit, nevoit să se mute mereu: Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec"; neliniștea greierului mic pe care îl prinde Crăciunul fără nici o rezervă de grăunțe, iar furnica refuză să-l împrumute și îl mai și bârfește la toată lumea că "s-a dus și i-a cerut"; neliniștea tristeților provinciale, dintre care: "De panorămi cu-o ferestruică/ Și cu-o maimuță roasă-m dos,/ Ce-ar semăna cu domnul Duică/ De-ar fi oleacă mai frumos"; neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nepot! Un coleg de la Muzeul de Artè! L-am întâlnit în piațè! Ce-ar putea oare sè spunè în asemenea situație?! E firesc sè se teamè sè nu fie vèzutè cu un bèrbat strèin, măi tânèr decât ea! Lumea ar bârfi! Atunci nu trebuia sè-mi promitè cè mè duce cu ea la piațè! Dar dacè e altceva?! Ce?! Poate cè astèzi, în mod excepțional, o însoțește soțul ei, caz în care Matei! mè îndoiesc, totuși! Când l-am intrebat ieri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a mea e mai profundă, pentru că îmi aparține și nu vreau să trăiesc fără ea. Amintirea dureroasă e o garanție că Patrick e mereu prezent în mintea mea. Aplic cea mai bună tactică pentru a schimba subiectul: mă apuc să bârfesc niște cunoștințe comune. —Jim e pierdut pentru societate! — Mi-am dat seama. Îi e frică și de propria sa umbră. Și, pe deasupra, mai și miroase. —Pe bune? Da. Tu n-ai stat așa de aproape de el. Nu cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
toți vorbim în șoaptă când facem referiri de genul ăsta. Nu suntem obișnuiți să petrecem în conace luxoase, nu prea suntem în elementul nostru, facem notă discordantă cu adunătura de bogătași. Dar nu vrem să recunoaștem, așa că ne manifestăm frustrarea bârfind pe seama luxului acestei case vechi. Unde dormi? mă întreabă Vijay. —Doamne, amice, ai și tu un pic de rușine! întrerupe Stewart. Vijay roșește de-a binelea. — Nu, n-am vrut să zic - eu doar - se bâlbâieel. Mi se face milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
plină de subînțeles. E clar că Jennifer e de partea fetelor. Dar a ridicat o problemă importantă. Cu toții ne simțim vinovați că am ignorat unele chestiuni serioase pe care trebuia să le discutăm aici, nu numai să ne apucăm să bârfim. Chiar așa, sare Charlotte. N-a fost aiurea să te prefaci că ai o relație fericită, Daisy, când, de fapt, în viața reală ăsta e tocmai lucrul care nu-ți iese cu nici un chip? Au! Charlotte are un stil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
continuare logodiți, dar data nunții a fost amânată; între timp, merg amândoi la consiliere maritală. Vanessa nu-l mai sună deloc pe Finn. Nimeni nu spune ceva pe față la birou despre cele întâmplate cu Vanessa și Finn, dar se bârfește pe rupte pe tema asta. Băieții au un respect deosebit pentru Barney fiindcă s-a iubit cu o asemenea blondă superbă - la urma urmei, după părerea lor, Barney avea dreptul la o ultimă distracție înainte de însurătoare - dar există amănuntul picant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o mireasă mai înaltă decât el. Mai ales că e vorba de o blondă superbă, slabă, care ar arăta splendid într-o rochie de satin alb care pe mine mă face să arăt scundă și lată ca un dop. —Ai bârfit bine? mă întreabă Finn, venind la biroul meu. — Nu știu ce vrei să spui, mă fac eu mică. Niciodată n-aș pierde vremea cu bârfe în timpul serviciului. Șefu’! — Sigur că nu, zice Finn, așezându-se pe marginea biroului. Te rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deasupra cărții de filosofie. Nu. El nu învăța mai niciodată. Rareori l-am văzut cu o carte în mână. Cu toate astea, ia mai întotdeauna note destul de mari. Mai întotdeauna copie. Acum era preocupat cu colega din spate cu care bârfea ceva. Zi și mie, flăcăule, ce ați făcut prima oră? am întrebat eu în timp ce mă așezam în bancă cu multă lene și cu câteva rămășițe ale somnului în oase. Nimic, zise Filip, arborând un zâmbet neașteptat. Cum, adică, nimic? Glumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pregăteam. Contau ideile preconcepute și aparențele, ca peste tot în acel sistem. N-a întrebat nimeni? O, ba da. Toată lumea întreba, dar nu pe noi două. Toți vorbeau pe la colțuri și se uitau pieziș la noi și știam că ne bârfesc. Într-atât de bine jucam teatru! Ne-am jucat cu creierii lor până când le-am schimbat ideile despre noi. Ne-am transformat, în ochii lor, din fete cuminți în două târfe fără morală și etică. Și adevărul e că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe scări. Atmosfera din departamentul de marketing Îmi amintește un pic de petrecerile pe care le dădeam În dormitorul meu, În clasa a șasea. Unii se piaptănă energic sau se dau cu parfum, alții fac ordine rapidă În hârtii și bârfesc aprins. Când trec pe lângă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dând mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici măcar n-au prea multe frunze ! E exclus să mă pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo mișcare. Nici la toaletă n-o putem face. La toaleta fetelor e mereu câte cineva, care fie bârfește cu altcineva, fie Își dă cu ruj, cât despre toaleta bărbaților... câh. Nici nu se pune problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că pereții lui sunt numai din sticlă și nu are nici o jaluzea sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
unei uși de lemn masiv.Deasupra portalului este o inscriptie încrustata în piatră. „Du-te la prieteni mai curând când au nevoie de tine,nu când sunt fericiți”.(Chilion). Deschid cea de-a doua ușa.Un nou dicton. „Nu-ți bârfi vecinii,alfel vei auzi lucruri de care o să-ți pară rău...”(Chilion). Deschid cea de-a treia ușa.Alt dicton. „Binele are nevoie de dovezi,frumusețea niciodată...”(Sarah Bernard). Deschid cea de-a patra ușă.Inca un dicton. „Omul să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Nu e neobișnuit ca ele să fie acasă acum, dar este neobișnuit ca ele să fie acasă toată seara. De obicei, ajung acasă fix la 5.30 după-amiaza, după care se tolănesc și citesc reviste, se uită la televizor și bârfesc; fac o baie caldă pe la 7, încep să își aranjeze părul la 7.45 și să se machieze în jur de 8.15. În fiecare seară pe la 9, ies pe ușă dichisite la greu. Legănându-se pe cele mai înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Simon. Nu-mi scapă privirea pe care i-o aruncă lui Ben, care, fiind un gentleman, încearcă s-o ignore. ― Simon, ne vedem la mașină, îi spune el, și Simon de-abia se mișcă afară, probabil murind de nerăbdare să bârfească împreună cu restul echipei. ― Cât mai stai pe-aici? spune Ben, trecându-mi părul pe după urechi. ― Vreo încă două luni, spun eu, gândindu-mă deja la o modalitate de a mă întoarce acasă, ca să fiu cu Ben. ― Ce mă fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
au dorit. Dar așa e femeia, mai ales după o anumită vârstă, după ce s-a săturat bine, mai de toate, contează pentru ea mai mult să fie văzută bine, în public, decât să fie fericită. Ehei, ce-ar mai fi bârfit-o lumea, dacă ar fi știut că a stat la zmeu de bună voie. Până la urmă ia să tragem linie și să vedem cine este de fapt zmeul. Zmeul, este după cercetările mele amănunțite, un mascul rebel, nu se știe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu cei din jur, sunt deciși și hotărâți În ceea ce fac. Pentru că, oricât de grea li s-ar părea viața nu se vaită, au demnitate și verticalitate, nu se vând pentru câțiva arginți, nu lingușesc, nu se umilesc.Pentru că nu bârfesc și nu râd În spate de necazurile altcuiva, nu iau În derâdere un om necăjit sau handicapat, nu sunt pârâcioși ca să iasă În față, sunt decenți și cu bun simț. Pentru că vorbesc când sunt Întrebați, se apără când este
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
lucru. Prefera să stea la catedră și să vorbească cu punkerițele din clasă despre vestimentație și piercinguri În limbă. ― Cel puțin putem face ce vrem, am spus eu. ― Mda, zise Bianca, uitându-se la banca din față. De exemplu, să bârfim. În fața noastră, Eliza șușotea cu o tipă Îmbrăcată exclusiv În negru, cu tunsoare băiețească și machiaj exagerat. Pe vremea când noi două eram prietene bune, Îi spuneam Gothica și comentau mereu despre preferințele ei Întunecate. Acum Însă, se părea că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
rușine, zâmbea tâmp și își căuta fâstâcită de lucru, ascunzând roșeața din obraji în vreo hârtie de-a ei, pe care o găsea brusc prin buzunare. „Tovarășa asta ingineră e o comoară“, ziceau muncitoarele, „mare păcat că e fată bătrână...“, bârfeau în pauza de masă leorcăind supa adusă la borcan. „Eu sunt mulțumită“, o auzea pe Tanța. „Timpul trece, leafa merge. Și mai și pică ceva, de-oi putea să fac și parastasul ăla de Sfânta Maria, vreo douăj’ de bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mare distanță. Aici se petreceau și lucrurile de rușine, în care fetițele și băiețeii își contemplau reciproc, într-un troc foarte simplu, genitalele dezvelite din chiloței. Imediat în fața blocului se adunau femeile, mai ales vara, ca să tricoteze, să croșeteze, să bârfească, să împletească „șnur“, să coase goblen și să ne supravegheze pe noi, copiii, care ocupam partea dintre bloc și stradă, „parcul“, unde ne „dădeam pe bară“ sau „pe huțuțuie“ și unde ne luptam ocazional pentru supremația câte unei zone, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
imposibil să mai menținem conveniențele sociale. — Presupun că ați prefera să plec, i-am spus colonelului, ridicându-mă. Bănuiesc că ai auzit că ticălosul ăla a părăsit-o, izbucni el. Am șovăit puțin. Apoi am răspuns: — Știți și dumneavoastră cum bârfește lumea. Mi s-a spus vag că ceva nu e în regulă. — A fugit. A plecat la Paris cu o femeie. A lăsat-o pe Amy fără un sfanț. — Îmi pare teribil de rău, am spus, negăsind altceva de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și se tăia un porc pentru această ocazie. Atunci se duceau și mâncau până le venea rău și dansau și cântau imnuri religioase. Dar casa era departe de sat și tahitienii sunt leneși. Le place să călătorească, le place să bârfească, dar nu vor să meargă pe. jos și, săptămâni de-a rândul, Strickland și cu Ata trăiau singuri. El picta și citea, iar seara când se lăsa întunericul ședeau împreună pe verandă fumând și privind cerul înstelat. Apoi Ata avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]