3,263 matches
-
spatele acelor dune de nisip, intră în elicopter pe ușa din spate și ascunde-te sub ultimul scaun. Eu o să mă fac că vin de la duș și că nu știu nimic, dar te avertizez că dacă am cea mai mică bănuială că te-a văzut cineva, n-am să risc. Nu vreau să am probleme cu Fawcett și cu atât mai puțin cu împuțitul ăla de Mecanic. Ai încredere-n mine. Am încredere pentru că nu te înghite, deși habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceea ce așteptăm noi de la ei? De ce ne contrariază țigarea În gura unei călugărițe și buchetul de crini În mîna hingherului? Graba asta de a ne Înghesui semenii În tipare, de a le interzice orice abatere de la regula categoriei lor și bănuiala de anormalitate cînd cineva iese din rolul pe care i l-am atribuit. Fr. Sch. a Înconjurat clădirea Sfatului popular, s-a oprit În fața intrării, și-a făcut cruce, apoi a pornit iar hotărît să dea ocol clădirii, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un plic de la Gerda. Transcriu aici textul scrisorii: „Probabil că ai aflat. Rudolf s-a aruncat În zorii zilei de luni 17 februarie de la etajul trei. L-au găsit mort În spatele blocului. Nu pot să-mi revin. Nu există nici o bănuială. S-a sinucis. Kannst du das begreifen? Încerc să-mi adun gîndurile. Reiau mereu Întîmplările, reacțiile, tot comportamentul lui din ultima vreme. Unele amănunte Îmi par Într-adevăr ciudate, apoi totul se desfășoară absolut normal și iar pierd șirul Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era profesor de muzică, probabil că era sever și el a Învățat de mic să nu fie cheltuitor și să stea mai mult retras. La școală copiii rîdeau de el că era fricos și caraghios. S-ar putea ca și bănuiala că e evreu, ungur sau țigan să-i fi adus multe necazuri. Îmi Închipui că nici nu și-a terminat bine facultatea și naiv cum e prima femeie care i-a ieșit În cale a și pus mîna pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
O sorcières, o misère, o haine, c’est à vous que mon trésor a été confié!... Et le printemps m’a apporté Vaffreux rire de l’idiot.“ — Trebuie să plec, s-a făcut tîrziu. Mi-e teamă să nu trezesc bănuieli. Mai rămîi, nu mi-ai spus nimic de cețurile din portul Le Havre, de vioara mea. La geamuri sînt tot perdelele alea Îngălbenite și praful... Mai ții minte cum Îți scriai numele pe el? Apropo, ce mai face Antoine, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lume nouă - i-a declarat el în pauza ultimei sale premiere reporterului tânăr și puternic al statului tânăr și puternic. Apoi a dansat cu doar două mici greșeli tot actul al doilea, iar colegii lui au început să intre la bănuieli doar atunci când, în loc să se ducă la club, s-a dus direct la hotel. „Eberhart face aluzii cinice la inegalitatea de șanse!“ - a apărut în ziarele de dimineață, pe care a trebuit deja să i le citească Edit. „Acum, în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era o afacere. Majoritatea cetățenilor de pe promenadă ocoleau corul de orfani. Așa că era suficient să deschidă cutia sigilată „Pentru orfanii de război și cei obișnuiți“ cam o dată la două luni. Crede-mă că nu leșinam intenționat. Totuși, au intrat la bănuieli. Iar cei care se mulțumeau cu ideea că din încăpățânare nu vreau să contribui la costurile educației mele erau cei mai indulgenți. Doi dintre educatorii noștri au fost de părere că obiecțiile mele se îndreptau tocmai împotriva monumentului. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lături cu disperare. Poate că nici Adél nu știa adevăratul sens al acelui cuvânt. De altfel, nici nu am văzut-o pe Adél. În locul ei stătea altcineva și nimeni nu s-a sesizat. În schimb, mi se contura din ce în ce mai tare bănuiala că îl vor scoate pe Eberhart din ladă, îl vor parfuma să nu pută și vor monta în el o mașinărie care-l va face să danseze atâta timp cât țara va avea nevoie de el. Am urcat în camera mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aceea, ca de Paști, de la carnea de miel. Să-l chem de fiecare dată pe Bunul Dumnezeu, ca să mănânce cu mine ce mi-a făcut. Mai mult. Să mănânce doar El, iar eu să mă uit. Mai nou, trăiesc cu bănuiala că ziua aceea nici nu a fost, că asemenea zile nici nu există. Nu s-a întâmplat decât ceva ce s-a mai întâmplat și altă dată pe lume. Hainele lui Benjamin îmi erau tot mai strâmte. Mă strângeau, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și probabil din ce-mi vor povesti și alții despre el e tocmai această exagerare, nimic mai mult. — Da, l-am cam exagerat. Nu-i așa că toate indiciile arată cât sunt de îndrăgostit de Baár Andor? Așa și este. Dar bănuiala mea e că această dragoste se va împlini în dumneata. Noi îi cunoaștem cu exactitate limitele și știm cât de mult a mințit. Dar de ce a făcut-o, asta va trebui să descoperi dumneata. Noi n-am ajuns decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe la șase într-un Golf GTI bleumarin, care ieșea în evidență de la o poștă și pe care l-a parcat la câteva case în josul străzii. Avea noroc dacă nu-i spărgeau mașina cu el înăuntru cu tot. Mașina îmi confirmase bănuiala în legătură cu slujba lui de peste zi. Nu ar fi făcut banii ăia din urmărit oameni; nu era destul de bun. Și acum își alesese momentul prost. Aveam o întâlnire cu doamna Laura Archer și nu-mi spusese că pot să aduc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai pe seară. Dar, din câte știa el, eu nu am părăsit studioul toată seara. Ceea ce înseamnă că mai era cineva pe lângă Laura Archer care era interesat să afle pe unde umblu- deci implicit pe unde umblă scrisorile. Aveam o bănuială în ceea ce privește scrisorile. Am căutat numărul unui anume Stephen Baldring, care locuia în Highgate. M-am temut că nu îi voi găsi numărul, din moment ce era un singuratic, dar am avut noroc. Era acolo. I-am explicat ce doresc și am aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de ani, unul dintre cei mai importanți oameni din lume, președinte al Statelor Unite ale Americii, împărat al binecuvântatului Ionescu Land, insula celor luminați, ce plutește deasupra Californiei, și întâiul președinte al planetei Pământ. Ne vine să credem sau nu, dar, da, iată, bănuielile noastre se adeveresc, este vorba despre același băiat răsfățat toată copilăria cu prăjiturele. Destinul său s-a împlinit însă aproape în totalitate, iar acum privește mândru pe geam, din înălțimi, la minunatul tărâm de aburi pe care îl conduce: Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu vorbea măcar și care cuteza să-mi violeze conștiința? Ce mama naibii? Între timp, în vreme ce nu mă hotăram cu nici un chip ce cale să apuc, duritatea și lungimea obiectului nevăzut din geantă îmi dădură, nu-mi explic cum, cumplita bănuială că nu putea fi vorba decât despre un femur. De om. Pe cine ucisesem? De ce? Tânăra din noaptea respectivă? Asta ar fi putut oarecum să explice de ce fugisem de la acea petrecere, iar acum memoria îmi era ștearsă. Peste măsură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
situația prezentă și urletele mele, blestematul Lucifer se și întoarse spre mine, într-o liniște devenită deodată perfectă. Nimeni nu îndrăznea să mai miște, ca și cum personajul acesta fabulos ar fi fost adevăratul stăpân al tuturor. Iar spre nefericirea mea, o bănuială cumplită se și insinuă în bietul meu suflet, lăsându-mă pradă unei presimțiri teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aparte, cu pioșienie, cu ochii închiși, aplecându-se ca un actor și dându-și apoi capul pe spate pentru a privi în extaz icoana atârnată pe peretele clasei. S-au auzit imediat niște chicote, căci toți bănuiau că Egorov glumește. Bănuiala a devenit certitudine când chicotele izolate s-au contropit într-un hohot de râs general. Iag și-a întrerupt rugăciunea și ne-a privit pe toți cu ochii lui mirați de pasăre. Supraveghetorul clasei și-a ieșit din fire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
s-a mai întors. L-au căutat ei cât l-au căutat dar, văzând că nu-i dau de urmă, au venit la poliție ca să ceară ajutor. Cristi devenise foarte atent. Se mai produsese încă o dispa riție. Iată că bănuielile sale se adevereau. Pentru el era clar că asasinul lovise din nou. Trebuia neapărat să stea de vorbă cu Pop deoarece situația se agrava din ce în ce mai mult. Poate reușea să-l convingă pe comandantul secției de poliție că aveau de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar mai ales fără pălinca lui Pop. Șeful de sală se ocupase exclusiv de ei, stătea la zece pași de masa lor și dirija cu gesturi scurte pe cei doi picolo care aduceau farfuriile și umpleau paharele. Cristi avea o bănuială că individul o recunoscuse pe fiica lui Pop și acesta era motivul pentru care se bucurau de acest tratament preferențial. Nici localul nu era prea plin, abia de erau ocupate patru mese în tot restaurantul. În timpul cinei discuția se învârtise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu aceștia. Închise ușa de la cameră și coborî la parter. Ileana îl aștepta în capul scărilor. Nu cumva ai uitat ceva, domnule inspector? îl întrebă ea. Bună dimineața! spuse Cristian. Bună! Te-am văzut când ai venit. Am avut o bănuială și, văd că nu m-am înșelat, îl luă ea la rost. Mă predau, ridică Cristian mâinile. Ce am făcut? adăugă el zâmbind. Încă n-ai făcut nimic dar aveai de gând. Aha, își coborî el mâinile, sunt declarat vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
perete. Deci asta se întâmplase acolo în pădure. Își dorise să aibă toiagul în mână și acesta venise singur la el. Treaba asta nu i-o spusese Calistrat niciodată până acum. Oare câte lucruri mai rămăseseră neștiute? Aveam eu o bănuială încă înainte de a pleca de acasă, îi vorbi bătrânul Ilenei, nu eram sigur dar semnele se arătau. Tocmai îi dădusem toiagul încercând să-i arăt ce ar putea face cu el. Mi-a spus că nu simte nimic când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea răbdare, trebuia să vadă cu ochii lui ce se întâmpla acolo. Bineînțeles că nevastă-sa insistase să vină și ea cu el dar inspectorul o refuzase ferm. Dimineața era aproape și nu voia ca socrii lui să intre la bănuieli negăsindu-i acasă pe nici unul dintre ei. Zgribulit, Cristian Toma își trase fermoarul hanoracului până sus. Era multă umezeală și i se făcuse frig. Se retrase în umbra copacilor și porni să dea ocol împrejmuirii. Nu mai avea ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te țin de vorbă cu problemele mele. Care probleme? Nici nu mi-ai spus ce vrei de la mine. Mă crezi că nici eu nu știu? spuse stingherit bătrânul. Tu ai dreptate, nu am nimic concret, totul nu este decât o bănuială a mea, spune-i cum vrei tu, fler ori intuiție, însă situația mi se pare mai mult decât ciudată. Comportamentul basarabenilor ăștia și dispariția celor doi, mă fac să intru la idei. Cristian tocmai se pregătea să-i spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un fel sau altul, cei de acolo o eliberaseră. Scormoniseră intrarea în peșteră și, nenorocirea se întâmplase. Încă nu știa dacă cei de la Pinforest se mai ocupau și cu altceva în afară de exploatarea lemnului. Probabil că da, din moment ce Pop intrase la bănuieli. În orice caz, deocamdată, eventualele infracțiuni econo mice săvârșite de către cei de la firmă treceau pe planul doi. Primejdia o reprezenta acum bestia. Trebuia să înțeleagă ce se întâmplase și, înainte de orice, să o închidă la loc. N-avea nici un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fii la Deva. N-a mai fost nevoie să merg acolo. Te rugasem să fii discret. No, fii pe pace, că lucrurile s-au aranjat de la sine. Am primit de dimineață o informare de la fisc. Au intrat și ei la bănuieli, am pe birou un dosar cu toate detaliile despre acești oameni. Ei, ce spui, am procedat destul de discret? Inspectorul dădu aprobator din cap. Din punctul de vedere al lui Pop, totul era în regulă. Judecând însă problema în ansamblu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
camionului care adusese remorca acolo. Trase hotărât de mânerul portierei și urcă înăuntru. Se așeză comod pe scaun, după care privi cu atenție înapoi de unde venise. De acolo de unde era, Cristian nu putea vedea ce face acesta dar avea o bănuială. Câteva clipe mai târziu, cablul se tensionă și piesa metalică de la capătul cilindrului se trânti din nou cu zgomot. Pop îl privi nedumerit pe ginerele său: E o capcană, nu-i așa? Inspectorul dădu afirmativ din cap. Era, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]