16,324 matches
-
putut deveni șofer cu timpul, cu mutra lui dominată de cozorocul tras pe frunte nu putea fi luat decît neamț, iar preotul, prima dată, văzîndu-l, după ieșirea din biserică, într-o duminică, îl ascultase că pe un om mult mai bătrîn și o făcuse pe nemțește, crezănd că-i vreun german, cine știe cum scăpat, iar Ion Capătă, fără să-și scoată șapca, - n-o scotea nici în biserică, stînd mai în spatele ei, în pronaos, acolo unde, la ortodocși, se vînd luminările, - îi
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
cînd ialomițeanul Ghiță avea 54. Îl salută pe acestă cu un fel de teamă și respect, cum saluți în general, un boier de orice neam o fi el. Dar să vedeți ce-i spusese noul preotel unui ziarist, o vulpe bătrînă de la ziarul regional în stare să tragă de limbă și-un mut. Preotelul, vorbindu-i reporterului de oamenii satului sau, îi prezentase astfel, habar n-avînd că ăla pe ascuns îl înregistra. Zisese așa. Că el avea menirea să păzească oile
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
Geneva. De la o perioadă la alta, de-a lungul anilor din ultimele două secole, peisajul patriarhal helvet, verdele întremător al pădurilor, măreția spectaculoasă a munților, claritatea lacurilor ce reflectă albul strălucitor al zăpezilor, au oferit refugiu multor spirite turmentate ale bătrânului continent european. Liszt și Wagner în secolul trecut, în deceniile din urmă mulți muzicieni originari inclusiv din România, au preferat și preferă anonimatul traiului cotidian rezervându-si pentru exterior agitația ce întreține tumultul marilor centre muzicale internaționale. A făcut și
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
fel de test psihologic pe care ți-l aplici singur spre a vedea dacă ți se potrivesc anumite caracteristici, poetul propune trei repere fundamentale ale calității de a fi european. Toate trei reprezintă, de fapt, tipuri de influențe suferite de bătrînul continent de-a lungul timpului, ceea ce sugerează într-un fel o altă trăsătură a europenismului, aceea de a fi un fel de distilerie de esențe preluate din toate părțile și asumate conform modelului propriu. Prima influență este cea a Romei
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
luciditate, echilibru, modestie și efervescenta artistică. Avea 81 de ani și multe proiecte care îl pasionau și pentru care luptă. Un exemplu stenic de senectute activă, de forță creatoare nediminuată de timp, de încredere în prietenie: Se spune că omul bătrîn rămîne cu prietenii de odinioară. La mine, nu e cazul. Am făcut foarte mulți prieteni noi, multi mult mai tineri decît mine." Printre prietenii de o viață se numără și Emil Cioran, pe care il vizită în fiecare an la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
pe jos dedesubt gîfîind de căldură, cu limba scoasă. L-am întrebat pe Buturuga dacă nu-l dezleagă, să mai alerge și el, să se bucure. Dar țiganul a obiectat, întins pe jos pe iarbă, aproape de botul calului, nu prea bătrîn, după dinți, si care smulgea iarbă cu pîrîituri de ierbivor puternic avînd din belșug hrană, ...a obiectat sau a zis, nu contează, că fiecare trebuie să stea la locul lui, cum i-a dat Dumnezeu să stea; și că nu
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
a dat, în sfîrșit, în scrierea poeziei înseși, cu iluzia străbaterii unei pustietăți "în care fiecare pas e o întemeiere". Într-o atmosferă adesea carnavalesca, de piață publică, surpat în succesiunea halucinanta a duratelor ("Ce năpraznic îi crește barbă copilului bătrîn/ îi iese din obraji că iarbă printr-un mormînt/ primăvară un mormînt proaspăt un obraz/ de lut în care rădăcinile sorb ridurile"), interogînd lumea și "adevărurile" ei, manifestîndu-se că un eretic, ca un Meister Eckhart, poetul scrie despre "ziua de
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
de fapt, a Basarabiei, s-a înfăptuit reunificarea poporului moldovenesc și, apoi, ca autor al unei românofobe Istorii a RSS Moldovenești afirmă că Moldova e o țară istoric distinctă de România, cu o limbă proprie neromâneasca. Acest Lazarev, azi om bătrîn, continuă să-și susțină aberantele opinii, creînd, în jurul lui, o întreagă școală de istorici, printre care și V. Stați, autorul, în 1994, al unei cărți de sinteză Moldovenii în istorie (semnată cu pseudonimul Petre P. Moldovan), o carte cu adevarat
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
temperat prin factorul idilic: "Puls al clipei cu venele tăiate./ Iarbă cosita în zori, în satul zubascian,/ pe unde fetițe desculțe descînta deochiul" (Scară magică). Sau un tablou ce se vrea terific, dar care se revarsă într-o sapienta blagiana; "Bătrînă secera în mijlocul lanului. Spicele/ par cranii umane în miniatură... Alături,/ altă femeie, tînăra, zvelta, alăptînd./ Are sînii că delta danubiana,/ multiplu irigați -/ moartea și viața, surorile eterne" (Alte desene rupestre). Mistuit de o nostalgie, căreia îi pune, din delicatețe, o
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
un copil e urgisita de o rivala grecoaica soția tarului, care determină, prin intrigi, întemnițarea Elenei ( Acest episod va fi, apoi, reluat și dezvoltat independent în proza istoriografica Domnită Elenă, demnă, și ea, de tot interesul.). Ștefan voievodul e bolnav, bătrîn și obosit. Își simte sfîrșitul aproape. Își cheamă boierii de sfat și le cere ca succesor pe Bogdan cel orb, fiul său, (porecla îi venea din privirea încrucișata a ochilor) și, în plus, supunerea către turci ("Cercați a îmblînzi sălbateca
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
ecranizare Proust, renunțare justificată de argumentul unui celebru estetician: "Literatura vorbește la persoana întîi, cinematograful nu poate scăpa de persoana a treia!"... O imagine din această nouă "încercare de Proust" la persoana a treia: autorul o reîntîlnește pe Gilberte, acum bătrînă; la început nu o recunoaște, nu realizează cine e, apoi, într-o fracțiune de secundă, fata brăzdata de riduri întinerește, bătrînica redevine, sub privirea proustiană, proaspătă Gilberte de odinioară. Pentru o dată, acest "efect special" nu mai pare pueril, ci iradiază
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
așeza și bagă cheile în contact. După două-trei poticneli, motorul începu să prindă viață. Nu s-ar fi mândrit niciodată cu mașina asta, dar nici nu ar fi avut ceva să-i reproșeze, pentru că îl slujise exact ca o servitoare bătrână care nu mai poate să muncească din cauza anilor, dar se străduiește să păstreze casă curată și muscatele mereu roșii în geam." Realitatea contrazice brutal această duioșie, atât de inspirat descrisă de prozator. Simțind ostilitatea mediului, Geo moare în timpul unei emisii
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
beneficia de el, curînd dîndu-și seama că, datorită opoziției Moscovei, vă rata și această posibilitate. Europa se împărțea definitiv între cea de apus și cea de est, zidul despărțitor ("cortina de fier") fiind bine întrevăzut, de pe acum, de bătrînul filosof. Bătrîn, cu vederea slăbită, mai lucra. A elaborat, în 1946, un adaos (care era o revizuire și adăugire) la lucrarea să fundamentală din 1927, Personalismul energetic, pe care a citit-o în plenul Academiei, îngrijindu-se să-i fie publicată în
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
se desparte de soția lui, Sofia, el se duce fără excepție la Universitate, unde își câștigă existența ca profesor. Pe acest traseu, singurul spațiu care îi oferă șansa unei evadări este Washington Square, un mic parc din New York, cu arbori bătrâni și veverițe. Parcul - după cum amintește Dumitru Radu Popa însuși, spre sfârșitul cărții, într-una din numeroasele și seducătoarele sale digresiuni - l-a mai inspirat și pe Henry James, care i-a dedicat un roman, intitulat chiar Washington Square. Același spațiu
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
castelana. Dar cîtă boierie reprezenta celebra pianista și literata? Dacă înșiși Lahovarestii erau de extracție relativ nouă (N. Iorga ne informează: "Boieri din Râmnic, adevărați, sînt numai Socotenii, dar neamul lor se stinge la începutul veacului cel nou. Socoteanca cea bătrînă își mărită față după Iancu Lahovari, care se așază în Râmnic și ia în stăpînire averea Socotenilor. El e dintr-un neam nou"), avîndu-si ca reprezentant principal pe cunoscutul ministru conservator Alexandru Lahovari, a cărui statuie a străjuit centrul amintitei
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
pentru astfel de intervenții de securitate, viră insectă în ea, bagă cutiuța la loc în buzunar, și precis că în ziua aia, trecînd că de obicei prin Cișmigiu, va depune furnicuta la loc sigur, pe vreo floare sau pe scoarță bătrînă a stejarului din mijlocul parcului, un frate și el de mai tîrziu al copacului uriaș la umbră căruia Tucidide își scrisese istoria.
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
cu detașare eseistică, hiperanalitică uneori. Anamneza, psihismul copilului dar și al adultului sunt proceduri dominante într-o veritabilă vânătoare față de propriul eu, dar și față de parteneri, referenți - repere apte să marcheze pe viață gândirea și comportamentul eroinei (pianista octogenară, maestrul, bătrâna hoață etc.). Tentația escavării într-o intimitate inepuizabilă, frizând jurnalul liric gen "mon coeur mis à nu", este surdinizată de arta digresiunii dar și a portretului-robot, incisiv. Autoarea nu pregetă să folosească tonalități de aquaforte pentru a zugrăvi climate, figuri
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
Cronicar Texte călătoare O premieră în viața bătrînului Cronicar cu degete înnegrite de cerneală tipografică și lecturi acompaniate de foșnetul paginilor: a citit, pe ecranul computerului, prima revistă culturală românească publicată doar în varianta electronică, NORII. Identitatea editorului, Ștefan Bălan, prinde contur în ciberspațiu doar prin textele sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
undeva în preajma a ceea ce numim Dumnezeu. E neîndoios că ordinea cosmică reține mai curînd aureola unei vieți încheiate, decît impulsul cristalin al unei nașteri". Moartea e tratată pe etape, filmată cu încetinitorul. O fază incipientă a ei o alcătuiește decrepitudinea bătrînei mătuși, care încurcă micile obligații ale vieții, epuizată, prinsă în confuzia unui histrionism thanatic: "Gabi a plecat. M-am dus să-i dau de mîncare mătușii mele. Nu mai poate și nu mai vrea să mănînce singură. Se rezumă la
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
greu de descris, momentul în care necunoscuta a ridicat fitilul lămpii de gaz, și cercurile galbene, tot mai mari, au descoperit-o în întregime, cu ridurile pe care eforturile ei de a zîmbi ademenitor le făceau și mai sinistre. Era bătrînă și foarte urîtă, meseria îi era o înșelăciune. Nu știu dacă i-am putut citi pe chip satisfacția de a fi ademenit un adolescent, sau o nemărginită plictiseală, oricum mulțumirea de a căpăta cîțiva bani. Cred că în mintea mea
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
morală. Și asta din "reflexul plastic" de a așeza titlul în partea inferioară a pânzei. Tocmai prin acest peocedeu Val Gheorghiu își camuflează ochiul moralist. Textele sale sunt fabule în toată regula. Repertoriul tematic este stabil: femeia frumoasă și bărbatul bătrân sau de condiție socială inferioară, dragostea imposibilă etc. Particularizarea se produce prin minuția extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt puternic picturale: "Din dreapta trece, bătând cald cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
iar Dimov fără formele vizionare argheziene, Ileana Mălăncioiu n-ar putea fi percepută în afara influenței autorului Plumbului, adaptat toposului său originar): "Plouă într-un sat de munte uitat de lume,/ Copacii mai putrezi se rup,/ Prin ploaie trece o femeie bătrînă/ Cu hainele ude lipite de trup.// Nu mai știe pe unde s-apuce,/ Drumul e putred de noroaie,/ Doar trupul uscat de femeie de munte/ Nu pare să fi putrezit în ploaie.// A ajuns la o casă veche,/ A urcat
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
pedeapsa la închisoarea din Seghedin. Au suportat și grele cheltuieli de judecată. Dar relațiile memorandiștilor cu gruparea mocionistă (care a fost și a rămas potrivnică Memorandului) se păstrează încordate și de neconciliat. Aici, în pușcăria de la Vaț, Nicolae Cristea, om bătrîn, (avea 61 de ani, în 1902 va închide ochii definitiv) scrie broșura La țintă, întruchipare a convingerilor sale politice de o viață. Cu o leafă modestă, împovărat de familia cu patru copii, bătrînul luptător o ducea greu, beneficiind, pe lîngă
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
în pușcăria de la Vaț, Nicolae Cristea, om bătrîn, (avea 61 de ani, în 1902 va închide ochii definitiv) scrie broșura La țintă, întruchipare a convingerilor sale politice de o viață. Cu o leafă modestă, împovărat de familia cu patru copii, bătrînul luptător o ducea greu, beneficiind, pe lîngă leafa modică, de un ajutor din partea cercurilor politice românești. Ieșit din temniță, acest brav luptător era strîmtorat, leafa de la Consistor nefiindu-i achitată luni de zile. Era, evident, neagreat de mitropolitul Miron Romanul
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
volum au farmec, chiar dacă nu ating complexitatea și seninătatea tragică a Sâmbetei engleze. Indiferent de condiția lor socială, personajele aduse rând pe rând în plan cuceresc printr-o decență a suferinței specifică lumii bune. Protagonistul povestirii Domnul Arthur, un aristocrat bătrân, de care este îndrăgostită romantic o femeie tânără, se pregătește în tăcere, la sfârșitul războiului, pentru a-i întâmpina cu un pistol în mână pe soldații sovietici. Dezastrul care va fi provocat României de forța de ocupație este cu finețe
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]