832 matches
-
APROPIE DE UȘĂ. DE DATA ACEASTA FOLOSI ALT INEL ENERGETIC ȘI O FLACĂRĂ PORTOCALIE SE REFLECTĂ PREȚ DE VREUN METRU DE LA PUNCTUL DE CONTACT. LUMINA SE TOPI ÎN NEANT ȘI EL ÎMPINSE UȘA. SE DESCHISE CU UN UȘOR SCÎRȚÎIT AL BALAMALELOR DE MULT NEFOLOSITE. HEDROCK TRECU PRAGUL ÎNTR-UN BIROU LUNG DE VREO ȘASE METRI ȘI LAT DE VREO TREI. LA CAPĂTUL ACESTUIA ERA O MASĂ DE LUCRU CU MAI MULTE SCAUNE ȘI UN MIC FIȘIER. ÎN COLȚUL DE LÎNGĂ BIROU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
prinse acolo, în capul acelor scări lungi și-l trimise învîrtindu-se în jos ca o frunză prinsă de furtună. La fund era o ușă; o închise cu un gest automat. Se uită prostit cînd văzu ușa cea mare săltată din balamale și căzînd cu zgomot, gata-gata să-l omoare în prăbușirea ei. Asta era cea de-a șaptea lovitură. Cu un gest de animal, se retrase din fața durerii pînă la palierul următor, încuind instinctiv ușa interioară. Stătea acolo, groaznic de obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō. Gaston nu a avut de ales. Tavalul toaletei era foarte scund, pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din balamale, nu se închidea. Tocmai când încerca să închidă ușa, Gaston auzi zgomot de palme, urmat de țipete de femeie. Fusese pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-am făcut nimic. Țipătul s-a transformat în geamăt de durere. Astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
căpșuni când ating cu degetul. Vreau să mă spăl pe mâini, dar nu mai apuc... ... ușa e zgâlțâită cu putere. Am pus lanțul, am îngrămădit noptierele, am tras cuierul, m-am proptit și cu spinarea-n ea, dar pârâie din balamale, nu mai are mult și zboară. Un trosnet, a cedat, cei de-afară împing și eu fug repede-repede pe holul care parcă-i tot mai lung, iau un castron mărișor, verde, cu mujdei și-o măturică și-ncep să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu seama că ți s-a aprins sângele după mucos?! Tânăr, frumușel, ochi negri, păr creț, brațe vânjoase, deștept, "mai rar așa sămânță roditoare"... mama mă-ti de curvă, cu așa sămânță ți-ai umplut pizda! Starețul tremura din toate balamalele: era bătrân, 86 de ani, reumatism, osteoporoză, hepatită, diabet, ulcer, gută, angină, astmă, hernie, lombosciatică, nevroză. Starețul încă se credea verde. Pe la 80, s-a oprit cu numărătoarea, totuși bătrânețea l-a determinat să lase frâiele în mâinile arhimandritului Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În afara cazului În care i-ar Înșira pe coridoarele palatului, ar sfârși prin a umple și În final prin a nu mai Încăpea În panteonul unde fuseseră depuși antecesorii lor muritori, care n-ar mai fi decât oase desprinse din balamale sau rămășițe mumificate și mucegăite. Mult mai logic ar fi să avem un președinte al republicii cu salariu pe termen fix, un mandat, cel mult două, și apoi să se descurce cum o putea, să-și vadă de viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
existență. Cipriano Algor nu se așeză pe banca de piatră, trecu mai departe, apoi, după ce trase unul după altul cele trei mari zăvoare de bronz instalate la înălțimi diferite, sus, la mijloc, jos, deschise ușa cuptorului, care scârțâi răgușit din balamale. După primele zile de cercetări senzoriale care mulțumiseră curiozitatea imediată a celui care tocmai ajunsese într-un loc nou, cuptorul încetase să-i mai atragă atenția câinelui Găsit. Era o construcție de piatră, veche și greoaie, cu o ușă înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gaura. - Ce tijă, popo! Ce găurică și ce tijă? De tijă ne arde nouă la momentul ăsta istoric, când secretarul general al partidului face dreptate? Nu vă dați seama cum deranjați problema? O fi putrezit, dracului și gaura aia, cu tot cu balamaua ei de tijă. Pământul oxidează totul. Halește totul. E flămând pământul, părinte. Să-ți spun eu părinte cum e cu țărâna, cu viermii care abia așteaptă să intre în acțiune când i-ai trimis materia de consum?! Țărâna din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dar noi îi păzeam în tăcere, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot, de moarte, de noapte, de zi, De gâturi de gâște, De gâturi de gâște. Visurile caselor vechi din casele noi S e deschidea ușa cu balamale scârțâind (mai este, oare, vântul?), priveam la soră-mea, casa care adăpostea atelierul Șepcarului, complice îmi făcea cu ochiul din obloanele de tablă ondulată, amintindu-mi de vremea când Căpcăunu și-aducea aici repetenții (soarele de mult a dispărut de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
neobișnuit de tăcuți. Cine... ? Eterna. Îi apucasem mânerul cu sete și o trăsesem în afară atât cât să-i văd tăișul. În acea clipă, un alb strălucitor umplu coridorul. Eram printre prieteni, iar unul dintre ei, cel de lângă mine, zâmbea. Balamalele ruginite au scârțâit când am deschis ușa. Întrerupătorul se afla pe partea stângă a peretelui. Ce trebuia să văd? Colegii mei trebuiau să sape aici, dar unde? Uitându-mă mai atent, mi-am dat seama. O bucată de pământ mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rugină ca și ușa prin care au dat aici. Le urcară cu grijă, căci scârțâiau la atingere și nu prea erau de încredere, și se pomeniră în fața unei alte uși. Aceasta era mai ferită, dar nu se ținea bine în balamale, așa că profitară de slăbiciunea ei și o sparseră. Căzu cu putere la pământ, unde stârni un nor de colb și trezi toți șobolanii din împrejurimi. Aveau armele pregătite și nervii întinși la maxim. Nu știau unde se află și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Au zis că trecem printr-o zonă cu turbulențe. Normal că așa au zis ! Îmi remarc isteria din voce. Doar n-or să ne zică „OK, scumpilor, asta e, v-ați dus pe copcă !“ Avionul se scutură iar din toate balamalele și mă trezesc apucând mâna bărbatului, terifiată. N-o să supraviețuim. Știu sigur. Asta e. Pentru numele lui Dumnezeu, am douăzeci și nouă de ani. Nu sunt gata să mor. N-am făcut nimic important În viață. N-am nici un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje, relicvă sinistră a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri Întregi, conducte de apă, dușumele...Totul a fost smuls, călcat În picioare cu furie, dezmembrat, ars, murdărit, găurit, spart, pângărit, trădat, aflat Într-o degradare cumplită. Pe scara interioară a acestui bastion al mizeriei, Într-un continuu du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
La zece metri mai încolo trebuia să fie o portiță, la capătul potecii care ducea, printre tufe de dafin, spre grădina de zarzavat. Portița dispăruse - doar stâlpii porții îi arătau că nu-l înșală memoria. Chiar și cuiele care țineau balamalele fuseseră scoase pentru a fi folosite în altă parte, unde era mai mare nevoie de ele. Se depărtă de aleea principală, încă nu voia să vadă casa: ca un criminal care se întoarce la locul faptei, ca un îndrăgostit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nici chiar așa. Îi dăduseră o vechitură de camion din care numai nu curgeau tablele. Arăta jalnic, nici măcar portiera de la șofer nu se închidea ca lumea. Două belciuge sudate țineau un lacăt minuscul. Odată acesta scos, ușa atârna liber în balamale. Pentru a o menține închisă în mers, trebuia să o blo cheze cu o șurubelniță. În ziua aceea și în toată săptămâna care a urmat s-a chinuit așa, încercând să țină pasul cu ceilalți șoferi care izbucneau în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei nu scosese o vorbă. Cristian conducea concentrat iar Ileana, cu fața crispată, privea tăcută înainte, prin parbriz. Lăsaseră mașina la poalele dealului după care își continuaseră drumul pe jos. Odată ajunși acolo, Toma împinsese poarta și pătrunseseră în curte. Balamalele vechi scârțâiseră strident, ca și cum protestau în fața străinilor ce încercau să intre în lipsa stăpânului. Sub soarele intens de vară, florile din curte păliseră puțin. Nu le mai udase nimeni de ceva vreme. Cu excepția acestui fapt, lui Cristi i se păruse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chestii din acestea și nu se speria atât de ușor. Tocmai primise o comandă grasă în una dintre republicile secesio niste, trei camioane pline cu arme de asalt și muniția aferentă. Pregătise afacerea în cele mai mici detalii, unsese toate balamalele și transportul era deja pe drum. După ce văzuse cu ochii lui că granița fusese trecută cu bine, plecase înainte spre locul unde trebuia să se întâlnească cu clientul pentru livrarea mărfii. Ținea legătura permanent cu transportul și știa în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e de loc diferită aici. Aceleași aranjamente se făceau cu băieții deștepți. E drept că totul se punea la cale cu mai multă discreție decât în altă parte, dar, în principiu, nu era mare diferență. Nu avea decât să ungă balamalele care trebuie și lucrurile mergeau strună, iar dacă reușea să-și asigure și un sprijin politic influent, chiar că nu mai trebuia să-și bată capul. Își cumpărase un nou registru cu coperți negre pe care îl pusese în servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De acum era liber, și trebuia să se gândească la ce are de făcut mai departe. Se apropie prudent de ieșire, încercând să cântărească situația în care se afla. Nu se putu opri să examineze capacul mobil al capcanei. O balama solidă îl prindea de corpul propriu zis. Atât cât își putea el da seama, rușii făcuseră o treabă bună, ingenioasă chiar. Pe toată circumferința corpului cilindric se afla un guler în care capacul se așeza perfect. Un inel de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fese vreo asistentă rătăcită, împărțind ordine și reproșuri. Își arunca buzduganul sonor-olfactiv - amestec de țigări Pescăruș și lavandă fină - cu mult înainte de a intra în sala de ortopedie, unde era z(m)eu absolut. Deschidea ultima ușă zdruncinând-o din balamale, apăsând ivărul până în prăsele și pocnind-o vibratil peste pupinelul antic ce steriliza ce voia și când voia. Acolo se oprea o clipă și, în timp ce-și trăgea coiful-bonetă până deasupra nasului coroiat, prag natural al ochelarilor cu rame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă. Acum, altceva cântărea greu în atenția celor două femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă dintr-odată puteri nebănuite, începu să vorbească grăbit, cu un fel de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atât de dur. Pur și simplu m-a năucit, turnându-mi în urechi otrava aceea sonoră. M-a tăiat, crestat și înțepat cu briceagul pe spate și pe umeri. Apoi m-a părăsit. Ușa compartimentului se legăna în urma lui în balamalele ei imense. Mirosul de vast, rece și motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am ridicat în picioare și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
șnurul de la toaletă, făcut din fire de nailon odinioară împletite, care se desfăcuseră și acum atârnau în dezordine și, în cele din urmă, rugina care izbucnea în pete roșii pe zonele de metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe balamalele de la ușa care nu se închidea. Piciorul lui Bull se înstrăina de el. Îl dezbrăcase și îl ținea întins, mișcându-l în fel și chip. Se poate să fi fost tulburat, dezorientat, confuz, dar încă avea tăria de caracter necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Când mi-am pus pantalonii, am lovit din întâmplare scaunul care, din fericire, nu s-a răsturnat, s-a ciocnit doar de colțul mesei, am deschis cu mari precauții ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare cu care mama obișnuia să mă tundă, apoi am descuiat yala ușii de la intrare și am ieșit pâș-pâș, până la primele trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]