1,910 matches
-
și Desdemona se țin de mână, unite de un liant misterios. Cortina se ridică, stârnind suspine și câteva aplauze. Pe fundalul de carton erau desenate un vas cu aburi, două coșuri de fum imense și un fragment de punte, cu balustrada aferentă. O pasarelă se Întinde spre celălalt centru de interes al scenei: un cazan gri imens, cu un blazon pe care scrie: CREUZETUL ȘCOLII DE ENGLEZĂ FORD. Începe o melodie din folclorul european. Deodată pe pasarelă apare o siluetă. Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
restul zilei. Părintele Mike profită de acest fapt ca s-o ducă pe Tessie sus, pe terasă. Milton se urcă În mașină și plecă. Mai târziu am dus cu mătușa Zo niște gustări pe terasă. Tocmai pășisem pe pietrișul dintre balustradele groase de mahon, când i-am văzut pe Tessie și pe părintele Mike stând pe scaunele negre, de fier. Părintele Mike o ținea pe mama de mână, cu fața lui bărboasă aplecată spre ea, și Îi vorbea duios, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se topeau direct În uitare. Când podelele verandei au scârțâit În spatele nostru, am sărit În sus. Mi-am scos degetul mare din chiloții Obiectului și m-am ridicat. Am văzut ceva cu coada ochiului și m-am Întors. Cocoțat pe balustradă, În dreapta noastră, stătea Jerome. Era Îmbrăcat În costumul de vampir, În ciuda căldurii. Pudra de pe față i se ducea pe porțiuni și totuși era foarte palid. Se uita În jos, la noi, cu cea mai sugestivă expresie de bântuit. Cu expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
goale ale Obiectului, Întinse În poala mea -, În timp ce chipul i se păstrase Îmbălsămat. Apoi această apariție vorbi: ― Lesbienelor! ― Ignoră-l pur și simplu, spuse Obiectul. ― Lessssbienelor, repetă Jerome. Sună ca un croncănit. ― Gura! Jerome rămase Împietrit, ca un vampir pe balustradă. Părul nu Îi era dat pe spate, ci Îi cădea, pleoștit, pe ambele părți ale feței. Era foarte stăpânit și concentrat la ce făcea, de parcă ar fi urmat o procedură solemnă. ― Lesbiano, spuse el din nou. Lesbiano, lesbiano. La singular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus să Încetezi, Jerome. Obiectul Încerca acum să se ridice. Își trase picioarele din poala mea și Începu să se dea jos din balansoar. Dar Jerome făcu prima mișcare. Își desfăcu brațele, cu haina ca niște aripi, și sări de pe balustradă. Se năpusti asupra Obiectului. Chipul Îi era În continuare impasibil. Nu i se mișca nici un mușchi, În afară de cei ai gurii. Șuiera și croncănea În continuare În fața Obiectului, În urechile ei: ― Lesbiano, lesbiano, lesbiano, lesbiano! ― Termină! Încercă să-l lovească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de parcă era o fetiță. Se făcuse roșie la față și dădea frenetic cu pumnii, ca, până la urmă, să alerge În casă. În acel moment activitatea fioroasă a lui Jerome Încetă. Își potrivi haina. Își netezi părul și, rezemându-se de balustrada verandei, privi liniștit la apă. ― Fii liniștită, Îmi zise. N-o să spun la nimeni. ― Ce n-o să spui? ― Ai noroc că sunt un tip așa de liberal și de deschis la minte, continuă el. Cea mai mare parte din tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Obiectul. Stăteam trează și mă gândeam la ea, mă Întrebam unde era și tânjeam Îndurerată. Mă gândeam și la Detroit, la parcelele goale cu iarbă palidă ridicându-se Între casele condamnate și cele rămase Încă În picioare, la râul cu balustrada sa de fier și crapii morți plutind la suprafață cu burțile albe, descompunându-se. Mă gândeam la pescarii care stăteau pe platformele de Încărcare betonate cu gălețile lor cu momeală și cu cutiile de conserve pline cu râme, ascultând meciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să Înainteze. Se urcă peste mașina părintelui Mike. Spatele ciudat, Înclinat, al Gremlinului funcționă pe post de rampă și În următoarea secundă Milton realiză că era În aer. Cadillacul Eldorado bleumarin Închis se ridică peste accidentul de pe pod. Sări peste balustrade, printre cabluri, și plonjă prin deschiderea din mijlocul podului Ambassador. Cadillacul căzu cu botul Înainte, prinzând viteză. Prin parbrizul colorat, Milton văzu sub el râul Detroit, dar numai o clipă. În acele ultime secunde, când viața se pregătea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
observat că era cam întuneric în jur. Am deschis ochii și era beznă. De parcă de-abia aș fi ieșit din cinematograf. M-am grăbit să ies din metrou. Eram amețit, dar puteam să merg cât de cât. Mă țineam de balustradă și urcam scările clătinându-mă. Eram conștient că mă puteam prăbuși în orice clipă. Simțeam că se întâmpla ceva ciudat, tremuram din tot trupul. Ce să fac? Unde să mă duc? În mod normal treceam la linia Hibiya, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Credeam că nu mai vii. Ușa se deschise puțin, atât cât Bătrânul să se poată strecura cu greu înăuntru. în casă aerul era uscat și mirosea a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără balustradă, luminată din loc în loc. Vanghele stingea în urma sa opaițele adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca să aflu adevărul. În balconașul de la clădirea de alături, la etajul al cincilea, și-a uitat un copil o mică jucărie: un bețișor, și, legată la un capăt, o păsărică de vată galbenă. Bețișorul e înțepenit într-un ochi al balustradei, ața verde, scurtă, atârnă în aer, iar păsărica se învîrtește încetișor la adiere. Pasăre maltratată. Ciocul rupt pe jumătate, aripile, una mai lungă ca cealaltă, asezate nesimetric. Una din aripi, cea mai lungă, se lovește uneori de bețișor; atunci păsărica
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu vești importante; Etius se dusese împreună cu el pe verandă, lăsându-și ofițerul să aștepte, muncit de întrebări și neliniști pe care le purta cu el de săptămâni întregi. Acum părea că cei doi bărbați terminaseră de discutat: sprijiniți de balustradă, priveau în curte, comentând leneș exercițiile formațiilor de recruți; cu toate acestea, Etius nu părea să se grăbească să-l salute pe guvernator. Părea absorbit în reflecții grave și, pentru un moment, Sebastianus se simți îndemnat să se întrebe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe guvernator. Părea absorbit în reflecții grave și, pentru un moment, Sebastianus se simți îndemnat să se întrebe dacă nu cumva uitase de el, cu atât mai mult cu cât plinuțul Fereolus se pregătise de mai multe ori să părăsească balustrada, în mod evident nerăbdător să plece de-acolo - se considerase obligat, pentru vizita aceea, să îmbrace platoșa, iar acum transpira de căldură, trăind, în plus, o senzație neplăcută datorată faptului că generalul îl primise în haine civile. în realitate, Etius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plăcută de normalitate, senzația unei vieți senine și laborioase, într-un imens contrast cu veștile despre orori și jafuri ce îi parveneau zilnic din miazănoapte. Dintr-odată, păru să-și amintească de ofițerul ce stătea așteptând. Se smulse brusc de lângă balustradă și dădu să se întoarcă în birou, făcându-l astfel pe transpiratul Fereolus să înțeleagă că discuția lor se încheiase. Apucându-l prietenește de braț, îl însoți până la ușă, trecând prin fața lui Sebastianus, pe care îl ignoră total. — Atunci ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de a renunța să aleg calea Alpilor. Mai înainte ca Sebastianus să poată replica ori să ceară o explicație, Magister reluă: — Acum, vino să vezi! Și, cu un gest brusc, îi ordonă să-l urmeze pe balconul larg. Ajunși la balustradă, făcu un semn cu bărbia către soldații ce făceau exerciții. — Acelea sunt milițiile italice și din Narbonense, îi spuse, înrolate cu forța, firește, din rândurile țăranilor, ale sclavilor și ale vagabonzilor. Teoretic, sunt două legiuni, dar toți la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sunt milițiile italice și din Narbonense, îi spuse, înrolate cu forța, firește, din rândurile țăranilor, ale sclavilor și ale vagabonzilor. Teoretic, sunt două legiuni, dar toți la un loc nu sunt nici măcar două mii de oameni. Sprijinit cu ambele mâini de balustradă, continuă: — Uită-te la ei, apărătorii Imperiului: oameni care până ieri știau să mânuiască cel mult un cosor, buni eventual pentru un scandal într-o tavernă sau să se ascundă într-o râpă și să țină calea drumeților. — în castrum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un incendiu! — Sus! strigă Hippolita. Pe terasă! Traversând din nou tricliniul, țâșni prin coridor și, de acolo, pe o scară largă de marmură, ajunse la loggia de la etajul de sus. O urmară cu toții și, ajunși pe terasă, se năpustiră spre balustradă. Acolo, cu groază, găsiră înaintea lor spectacolul satului cuprins de flăcări. A urmat o tăcere lungă, apăsătoare. Dinspre casele burgului, aflat la circa jumătate de milă de sat, se ridicau flăcări înalte. Vacarmul locuitorilor pradă panicii ajungea, surd și deformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întoarseră ochii în acea direcție și, în reflexele focului, putură să distingă limpede o masă de cai și cavaleri în mișcare. Cilonus și Emerentianus se priviră unul pe altul, pierduți. — Barbarii! Sunt aici! strigă Placidia sprijinindu-se cu mâinile de balustradă. Livilla și Matidia își strigară într-un singur glas groaza. Cuprinși de panică, servii porniseră deja să alerge prin toată casa și în lungul colonadei peristilului, iar felinarele cu care își făceau lumină proiectau sumbru pe pereți umbre gigantice. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
culeagă toate obiectele acelea? Și toate operele de artă din villa? Cum să le salveze de furia distrugătoare a barbarilor? Văzându-i pe oaspeți cum se îndepărtează în grabă, urmându-l pe servitor, își aminti de Flavia. Unde dispăruse? De la balustradă, îl întrebă pe Clemantius, care se întorsese dedesubt și vorbea cu însuflețire cu purtătorii de lectică ai Matidiei, dar nu primi decât un răspuns negativ, stânjenit. înspăimântată, privi în jur, trecându-și nervos o mână prin cârlionții negri. Alți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aici? îl mustră. Du jos lucrurile, mișcă-te! Ajunsă pe terasă, se găsi în aer liber. Simți imediat în nări mirosul de fum, iar pe față, în locul aerului rece de noapte, vâlvătaia fierbinte a incendiului ce devora villa. Sprijinită de balustradă, contemplă îngrozită peisajul de coșmar ce i se oferea ochilor. Aripa edificiului rezervată servilor era toată un rug: așa cum o anunțase Clemantius, acoperișul, cel puțin latura lui cea mai apropiată, se prăbușise în interiorul zidurilor înconjurătoare, iar bârne incandescente se legănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Clemantius. După câte am văzut, are ceva experiență și poate o să știe să ne spună ce să facem. Puțin după aceea, Mabertus veni pe terasă. îl târâse cu el pe tânărul barbar, căruia îi porunci să se așeze rezemat de balustradă. — Iată-mă, domina! îi spuse. Hippolita făcu semn către războinicul din curte. — Privește, spuse, vin încoace. într-adevăr, cel ce părea căpetenia barbarilor se apropia de redută, însoțit de doi dintre ai săi, dintre care unul cu o torță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sale. Când luă din nou cuvântul, el i se adresă lui Mabertus: Dacă vă atingeți de fiul meu, demolăm turnul ăsta piatră cu piatră și vă ucidem pe toți. Nu aveți nici o speranță, rosti apăsat. împingându-l pe băiat în balustradă și împungându-l cu daga sub bărbie, Mabertus se ținu tare. — Bagă de seamă! Turnul e solid și avem provizii suficiente pentru mult timp. Nu faci bine că ne ameninți. Mai fă un pas înainte și ți-l omor aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
găsit Magister atâta cavalerie? întrebă Maliban. — Vizigoții! îi răspunse emoționat Sebastianus. Se vede că cele două armate s-au reunit. Ovații se ridică din mulțime la o sută de pași în stânga lui, acolo unde o scară largă de piatră cu balustradă joasă permitea accesul la traseul de rond. Privind într-acolo, Sebastianus văzu înaintând, înconjurată de sute de capete în mișcare, tiara lui Anianus. Printre aclamațiile credincioșilor săi, prelatul urca pe bastion pentru a asista personal la împlinirea speranțelor sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Credeam că nu mai vii. Ușa se deschise puțin, atât cât Bătrânul să se poată strecura cu greu înăuntru. în casă aerul era uscat și mirosea a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără balustradă, luminată din loc în loc. Vanghele stingea în urma sa opaițele adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fetei moarte a rămas intactă, neamestecată, de o esență unică, și în nopțile senine, în prima tinerețe și uneori și astăzi, când mă simt singur, ne-dreptățit, nefericit, mi se pare că mă privește cu grijă și duioșie, aplecată peste o balustradă ideală din spațiile interplanetare. Timotin... Nu l-am mai văzut din Universitate. M-a recunoscut și a oprit trăsura. Se ducea la Mănăstirea Neamțului. Avea lângă el o femeie și patru fete. Oricât ai fi de spiritual și demonic, ceea ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]