1,477 matches
-
mai târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferința de Pace de la Paris a refuzat însă această propunere. Populația Republicii Bănățene
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]
-
Gălilești=Desantne, Jibrieni=tot Primorske, Frumușica-Veche=Alexandrivka, Frumușica-Nouă=Mykolaivka, Zoreni=Staroselie). În Ucraina, prezența românească în dreapta Nistrului este caracterizată exclusiv ca ocupație străină, nicidecum ca parte din rădăcinile istorice ale acestor regiuni. În Iugoslavia (din 2006 Serbia), Românii din Voivodina (Banatul apusean) în număr de 34.175, erau recunoscuți ca atare în cadrul acordurilor bilaterale care recunosc simultan minoritatea sârbă din Banatul românesc. Românii Timoceni, în schimb, în număr de 712.050, nu erau recunoscuți, fiind socotiți ba „Sârbi de limbă romanică
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
ca ocupație străină, nicidecum ca parte din rădăcinile istorice ale acestor regiuni. În Iugoslavia (din 2006 Serbia), Românii din Voivodina (Banatul apusean) în număr de 34.175, erau recunoscuți ca atare în cadrul acordurilor bilaterale care recunosc simultan minoritatea sârbă din Banatul românesc. Românii Timoceni, în schimb, în număr de 712.050, nu erau recunoscuți, fiind socotiți ba „Sârbi de limbă romanică”, ba „Vlahi”, și prin urmare nu beneficiau de niciun drept cultural sau școlar. Orice revendicare pentru recunoaștere era pedepsită ca
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
a legat (dar nu peste tot) definirea minorităților de apartenența politică. Astfel, în R.S.F.Iugoslavia și în R.P.Bulgaria s-a folosit cuvântul "vlah" nu numai pentru Istro-români, Aromâni sau Megleno-români, ci și pentru a deosebi Dacoromânii de acolo (în Banatul sârbesc și de-a lungul Dunării) de cei din România. Această strategie este denumită "vlahism". Sub denumirea de "moldovenism", este folosită și în Basarabia și Transnistria, unde se folosește cuvântul Moldoveni pentru a-i deosebi pe românofonii de acolo, de
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
cu 69,9% reales primar în 2012. În perioada 2007-2010 a fost președintele PSD județul Hunedoara 2010-2011 Șeful Departamentului pentru Relația cu Sindicatele la nivel Național PSD Primar al Anului 2011 din județul Hunedoara titlul acordat de către Uniunea Jurnaliștilor din Banatul Istoric. A fost desemnal "Omul Anului" 2011 de către cotidianul.ro împreună cu încă 6 personalități politice și culturale ale Romaniei.http://www.cotidianul.ro/omul-anului-2011-festivitatea-de-premiere-172012/ Familia:căsătorit cu Cristina Elenă. Doi copii Florin Răzvan și Sorina Lăcrămioara. Pasiuni: călătoriile și lectură
Florin Cazacu () [Corola-website/Science/335086_a_336415]
-
așezări omenești apare în anul 1440 într-un act de împroprietărire, unde se află mențiunea: “ Nobili de Ciorna, de Dănsuș (Dampsos) și Bizere, iau asupra lor, supt regele Albert, cetățile amenințate și primesc pentru această o donație de pământuri în Banatul occidental (și la Răcășdia)“.-Nicolae Iorga, "Probleme și observații bănățene," București,1940, p. 35 Apoi se aminteste de localitate în anul 1690, în Istoria județului Caraș a lui Pesty Frigies ,pe atunci localitatea se chema Răcăștia. În data de 3
Comuna Răcășdia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301093_a_302422]
-
Locuitorii satelor se refugiau prin păduri și pe țărmul apelor, unde se ocupau cu creșterea vitelor, vânătul și pescuitul. Din cetatea Timișoarei cete înarmate dădeau lovituri în satele din jurul cetății, luând oamenilor tot ce era mai de preț. După eliberarea Banatului de către austrieci, în timpuri mai liniștite, în timpul guvernării contelui Mercy (1720), se spune, după o tradiție a șocaților din Recaș, că există Recașul iliric și cel valahic, (Vlasnița de lângă gară Recaș (1716) de unde se pare că locuitorii au fost siliți
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
mai jos se găsește în satul Crivina, situat între cotele de 168 - 170 m. Datorită așezării sale pe vaii închise având punct terminus vârful Padeș localitatea s-a dezvoltat oarecum izolat o lungă perioadă de vreme, față de marile așezări ale Banatului și ale țării, iar distanța de 18 km până la stația din Gavojdia a făcut ca localitatea să se dezvolte oarecum lent. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Nădrag se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
, (n. 20 decembrie 1950, în Satul Nou, județul Pancevo, în Banatul Sârbesc, acum în Șerbia - d. 3 februarie 2005, la București) a fost un om de cultură, filolog, poet și traducător român originar din Șerbia. a studiat la București și a locuit aici din 1993. Este înmormîntat în Cimitirul Bellu din
Ioan Flora () [Corola-website/Science/298900_a_300229]
-
în Districtul Banatul de Sud, în timp ce familia sa a plecat în Germania. În încercarea de a ajunge la familia sa, nu a reușit să tracă de râul Tisa, aflat în zona menținută de trupele sovietice, așa că s-a întors în Banatul românesc, unde a stat ascuns. A supraviețuit ca țesător, zilier și profesor particular, până ce familia sa a putut să revină în România și el s-a putut angaja în 1947 ca profesor la școala confesională din Bărăteaz, județul Timiș. În
Hans Kehrer () [Corola-website/Science/310338_a_311667]
-
de la 1341 și 1349, cu nume precum "Ffele" și "Fele". Din perioada otomană nu se cunosc date, insă firul istoric este reluat la finele acestei perioade. În 1717, după ce austriecii au cucerit Banatul,a fost organizat un recensământ general al Banatului în care apare menționată și Folea, ca sat locuit cu 20 de case, cu numele "Folle". Satul era unul "valah", adică românesc. De altfel, caracterul românesc s-a menținut constant de-a lungul timpului, cu toate că aici s-au așezat și
Folea, Timiș () [Corola-website/Science/301360_a_302689]
-
zona Craiovei, Slatinei și Polovragilor, după cum reiese și din diplomă comemorativa "200 de ani de la venirea oltenilor în Comloș", 1734-1934.) alții s-au stabilit în partea Banatului sârbesc unde înființează localitățile Srediște, Straja, sau chiar în Timac (Timok). Odată cu ocuparea Banatului de către turci, aceștia din urmă redeschid minele abandonate, aducând mâna de lucru din vechile zone miniere ale Olteniei, cum sunt: Baia de Arama, Baia de Fier, Baia Sie și specialiști în minierit din Europa Centrală. Francesco Griselini ne informează și el că
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
Țară Românească. Se presupune că aceștia erau prizonierii luați de otomani la părăsirea Banatului în 1717, care își răscumpărau libertatea prin munca. Topitoriile de acolo datau, probabil, din sec. al XVII-lea, fiind construite de turci. Odată cu înfrângerea turcilor, în Banatul aflat acum sub administrație austriacă, viața devine mai prosperă, fapt ce atrage din nou imigranți, multi dintre ei fiind dintre cei plecați cu turcii, ori luați prizonieri în războiul din 1737-1739. În perioada 1751-1753 aceștia vin în număr tot mai
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
cu motive românești cu râuri de arnigiu roșu, cu șurțele și opregele confecționate de ele însăși opresc pe trecător în loc, pentru a le admira" Despre bufeni Nicolae Iorga afirmă la rândul său: "Schimbul de populație între județ și județ, între Banatul regelui străin și Banatul Domnului românesc, a fost totdeauna foarte viu. Partea de sus a Gorjului mai ales e plină de locuitori câri s'au coborît din valea be sus a Jiiului, dar în Mehedinți trăiesc atîția Bănățeni de naștere
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
râuri de arnigiu roșu, cu șurțele și opregele confecționate de ele însăși opresc pe trecător în loc, pentru a le admira" Despre bufeni Nicolae Iorga afirmă la rândul său: "Schimbul de populație între județ și județ, între Banatul regelui străin și Banatul Domnului românesc, a fost totdeauna foarte viu. Partea de sus a Gorjului mai ales e plină de locuitori câri s'au coborît din valea be sus a Jiiului, dar în Mehedinți trăiesc atîția Bănățeni de naștere, veniți de la "Unguri"; în
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
historique, géographique, ethnographique et statistique, cu foarte românofila prefață a academicianului francez Emile Boutroux (tot la Félix Alcan, 1918)5 și La Bessarabie. In aceeași serie au mai apărut La Dobroudja, de ziaristul Francis Lebrun și La Bukovine et le Banat de Traian Vuia, președintele Comitetului național al românilor din Transilvania și Bucovina. Recompensa pentru strădania lui D.Drăghicescu avea să fie candidatura la Senat, propusă de I.G.Duca, unul dintre fruntașii Partidului Național Liberal din a cărui aripă radicală făcea
O epistolă a lui I.G. Duca către Dumitru Drăghicescu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8292_a_9617]
-
Banul de Belgrad, Banul de Sabat. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat” de Timișoara. Inițial, numele regiunii Banat se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeș, si Banatul de Timișoara, formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat Regele Andrei al II-lea (1205-1235) încă din 1228, ca o regiune înființată la
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
Inițial, numele regiunii Banat se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeș, si Banatul de Timișoara, formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat Regele Andrei al II-lea (1205-1235) încă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Taratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această periaodă
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
Banatul de Severin a fost organizat Regele Andrei al II-lea (1205-1235) încă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Taratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această periaodă, sunt pomenite Banatul de Severin, Banatul de Belgrad și Banatul bulgăresc 1365. Pentru prima dată numele de Banatus Temesvariensis sau Banatus Temesiensis a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea și în textul tratatului
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
zona, Iugoslavia, România și Ungaria. Proclamarea Republicii Bănățene în anul 1918, a fost o încercare de păstrare a unității Banatului multietnic și multiconfesional, eșuată însă din cauza promisiunilor făcute înainte de război de Antanta României și a pretenților teritoriale emise de Șerbia. Banatul istoric însumă o suprafață de 28 526 km. Diverse surse indică cifre ușor diferite de aceasta. La împărțirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafață de 18 966 km² (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croaților
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
din total), Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor 9 276 km², (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km² (aproximativ 1% din total). Teritoriul istoric al Banatului este, astăzi, împărțit astfel: Trei mari orașe, care n-au făcut parte din Banatul istoric, și-au extins, de-a lungul vremii, teritoriile administrative în Banat unde au, astăzi, cartiere: Granițele naturale ale Banatului sunt râurile Mureș și Tisa, Dunărea și masivele Poiana-Ruscă și Retezat. Relieful Banatului este foarte divers: începând din vest, spre
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
cu vârful Poiana Mare (1363 m). Munții Poiana Rusca (1.359 m) și Munții Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Almăjului și Locvei fac parte din Carpații Occidentali . Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variază între 200 și 400 de metri. La nord de răul Timiș se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului și dealurile Lipovei, iar la sudul acestui rău, dealurile Pogănișului, Dognecei, Oraviței și Depresiunea Carasului. Câmpia înaltă ( altitudine
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
din Oradea. În 1939 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În 1944 a devenit secretar al Comitetului Județean de partid Bihor. După răsturnarea guvernului antonescian, apare în presă la 4 septembrie 1944 un Manifest al Comitetului Regional din Banat al Partidului Comunist, semnat de Leontin Silaghi (Sălăjan). În 1948 este ales în Comitetul Central al PCR. În decembrie 1955, Sălăjan a fost ales membru supleant al Biroului Politic și reales în această funcție în iunie 1960. La cel de-
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
podgoriei Sâmburești, profilata preponderent pe producerea de vinuri roșii, toate celelalte podgorii produc o gamă largă de vinuri în principal albe, începând de la cele de consum curent, până la cele superioare îndreptățite la denumire de origine și trepte de calitate. Dealurile Banatului (Regiunea IV) Situată în sud-vestul României, în triunghiul format de apă Mureșului cu Munții Banatului și frontieră cu Iugoslavia, această regiune întrunește, întrucâtva, condițiile unei singure podgorii. Cu toate că regiunea este profilata în principal pe producerea de vinuri, soiurile pentru struguri
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
a exploata orice minereu (în speță aur și argint) de pe moșia lor Păuliș. Astfel în afara culturilor de vița de vie, zona începe să fie cunoscută prin minele de metale neferoase. O perioadă tulbure în istoria comunei Păuliș începe odată cu ocuparea Banatului de către turci, acțiune care a fost pregătită imediat după dezastrul de la Mohacs (1526). Zona este disputată de forțele fidele lui Ioan Zapolya (inclusiv otomane) și cele pro-austriece. Aceasta stare conflictuală se prelungește până în 1550-1558, când turcii ocupă Comitatul Aradului și
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]