KorAP: Find »[drukola/base=banchet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...92 >

2,280 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

despărțirea lui Nagamasa de vasalii săi, care mergeau la moarte, și de soție și copii, care aveau să trăiască. — Dar m-aș plictisi să stau ascuns până la Ora Mistrețului, spuse Hideyoshi. Cu permisiunea voastră, aș dori să iau parte la banchet. — Exact pentru asta te căutam. Și Domnia Sa o dorește. — Cum! Seniorul Nagamasa vrea să vin? — Spune că, dacă își încredințează soția și copiii clanului Oda, trebuie ca de-acum încolo dumneata să ai grijă de ei. Mai ales de copiii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
grijă de ei. Mai ales de copiii săi cei mai mici. — N-are de ce să-și facă griji! Și aș dori să i-o spun personal. Mă conduci la el? Hideyoshi îl urmă pe Mikawa într-o mare sală de banchet. Toți ochii din încăpere se întoarseră spre el. Prin aer plutea miros de sake. Evident, toți erau în armuri complete și fiecare om prezent de hotărâse să moară. Aveay să moară împreună; la fel ca bobocii scuturați de vânt, cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
servitor. Părând ușurat, Murashige se ridică: — Kanbei, poftește înăuntru. Lăsând totul la o parte, nu ne-am mai văzut de mult. Hai să bem ceva împreună, propuse el. Murashige se arătă un amfitrion generos. În citadela principală fusese pregătit un banchet. Evident, cei doi evitară orice conflict în timp ce beau sake, iar expresia lui Murashige se relaxă considerabil. La un moment dat, însă, Kanbei abordă din nou subiectul: — Cum rămâne, Murashige? De ce nu oprești situația asta până nu ajunge prea departe? — Până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
faceți o baie, Înălțimea Voastră? Toți samuraii și chiar și soldații pedestrași și-au terminat masa de seară. — Nu, voi aștepta până sosește Domnia Sa. — Domnia Sa întârzie cam mult în seara asta, nu vi se pare? — Azi a avut loc un banchet al victoriei în tabăra principală. Stăpânul meu rareori se atinge de sake, dar poate că a băut puțin și s-a cam afumat, cu toate toasturile. — Vă pot servi masa de seară? — Nu, nu, îmi voi aștepta și cina, până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
stătea așezat cu privirea în gol, ținându-și genunchii. Peste scurt timp, când Toshimitsu ieși pe poartă, tânărul și Yusho plecaseră. Toshimitsu era temător. Își spunea că Mitsuhide întârzia prea mult cu întoarcerea. Chiar dacă era pe deplin conștient că un banchet al victoriei se putea prelungi până noaptea târziu. Ieșind prin poarta veche, cu acoperiș de stuf, cărarea ajungea repede la drumul de lângă lac. Ultimele urme de căldură a zilei încă mai făceau să se unduiască aerul pe cerul apusean, peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lăncierii și ajutoarele îl urmau în grup compact. Dar îngrijorarea de pe chipul lui Toshimitsu nu se risipi când se apropiară. Ceva nu era așa cum s-ar fi cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet al victoriei. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă într-o atitudine triumfală, legănându-se elegant în șa, îmbătat împreună cu însoțitorii săi de sake-ul oferit în acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un servitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
I se rezervaseră cele mai de soi reședințe din oraș, iar lui Akechi Mitsuhide i se încredință responsibilitatea primirii. În plus, Nobunaga îi ordonase fiului său, Nobutada, care urma să plece în provinciile apusene, să ajute la pregătirea unui extravagant banchet de trei zile. Unii se întrebau cu voce tare de ce îi oferea Nobunaga o primire atât de opulentă lui Ieyasu, care era cu opt ani mai tânăr decât el și senior al unei provincii ce fusese până nu demult mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
festinului, Ieyasu își exprimă gratitudinea simțită din adâncul inimii pentru tratamentul cu care îl gratifica Nobunaga, dar când și când simțea că lipsea cineva și în cele din urmă îl întrebă pe Nobunaga: — Nu era însărcinat Seniorul Mitsuhide cu acest banchet? Ce i s-a întâmplat? Azi nu l-am văzut toată ziua, și nici ieri, la spectacolul Nô. — A, Mitsuhide, răspunse Nobunaga. S-a întors la Castelul Sakamoto. A trebuit să plece atât de repede încât n-a mai avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nu-i venea să-și creadă urechile. Alergă surprins și se prosternă la picioarele seniorului, explicând că morisul neplăcut nu era cauzat, cu siguranță, de pește stricat. — Nu-mi veni cu scuze! îl întrerupse Nobunaga. Aruncă totul! Ia altceva pentru banchetul de diseară! Și, făcând pe surdul, Nobunaga se îndepărtă. Mitsuhide stătu o vreme tăcut, aproape ca și cum i-ar fi pierit puterea de a-și mișca picioarele. În acel moment, sosi un mesager care-i dădu o scrisoare cu ordinul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
neorânduiala părului și în culoarea groaznică a feței. În sfârșit, își ridică încet „capul de kumquat”, cum i-l poreclise Nobunaga, privind spre grădina întunecată. În depărtare, văzu un mare număr de lămpi strălucind printre copaci. Era prima noapte a banchetului de la castel. „Oare să plec așa, cum mi s-a ordonat?” se întrebă Mitsuhide. „Sau ar fi mai bine să trec pe la castel pentru a-mi prezenta omagiile, înainte de a pleca?” Mitsuhide fusese întotdeauna derutat în situațiile de acest gen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
aici? Dar omul care deschise în sfârșit ușa, plecându-se în fața lui, nu era nici Dengo, nici Tsumaki. Era unul dintre valeții săi personali, Yomoda Masataka. Amândoi oamenii sunt ocupați cu aruncarea materialelor pe care trebuia să le folosim la banchet și cu pregătirile pentru neașteptata plecare. — Vino cu mine la castel. — La castel? Vă duceți la castel? — Cred că se cuvine să-i aduc omagiile mele Seniorului Nobunaga înainte de a pleca. Fă pregătirile. Mitsuhide se ridică grăbit să se îmbrace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
odată ce păși afară, văzu grupuri mici de vasali adunați cu capetele laolaltă, vorbind în umbra copacilor și în grajduri. În mod cât se poate de firesc, toți vasalii clanului Akechi erau îngrijorați că fuseseră eliberați pe neașteptate din funcțiile de la banchet și în aceeași zi li se ordonase să pornească spre apus. Își exprimau încoace și-ncolo nemulțumirea, cu lacrimi de amărăciune umplându-le ochii. Revolta și furia lor față de Nobunaga, care se intensificaseră după campania din Kai, ca uleiul turnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
așa că nu era complet orb față de gândurile lui Mitsuhide. Cu toate acestea, avea anumite îndoieli aparte despre motivul pentru care vărul său se întorsese atât de brusc la Sakamoto. Nu era nici un secret că Mitsuhide primise responsabilitatea de a organiza banchetul dat de Nobunaga în cinstea lui Ieyasu. De ce fusese alungat Mitsuhide pe neașteptate, chiar înaintea ospățului? Desigur, Ieyasu era în Azuchi. Și totuși, postul lui Mitsuhide îi fusese dat altcuiva, iar lui i se ordonase să plece. Mitsuharu încă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
observă ochii umflați, dar eu, unul, rămase neclintit. — Într-adevăr, continuă Mitsuharu, și eu sunt îngrijorat că această întoarcere neașteptată înseamnă că Seniorul Nobunaga a fost ofensat în vreun fel. De ce a fost concediat Seniorul Mitsuhide de la îndatoririle sale cu banchetul? Primul răspunse Dengo: — Seniorul Mitsuhide este stăpânul nostru, dar nu suntem orbi în fața crimei și nu avem prejudecăți de gândire, așa că nu vom protesta cu nemulțumire contra Seniorului Nobunaga fără cauză. Am avut mare grijă ca dedata asta să-ncercăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pune nimic cap la cap. Trebuie ca planul de ansamblu să fi fost limpede în mintea Seniorului Nobunaga de o bună bucată de vreme. Atunci, de ce să-l concedieze el pe omul căruia i-a încredințat responsabilitatea de a organiza banchetul, pi să-i acorde altcuiva această cinste, chiar în ziua petrecerii? Pare aproape să fie o demonstrație de dezbinare, pregătită anume pentru oaspetele său, Seniorul Ieyasu. Genemon interveni: — Când privesc situația pe care au descris-o deja colegii mei, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
greu de șters. De câte ori au îndurat stăpânul meu și servitorii lui o asemenea rușine, din vina acestui senior crud din Azuchi? Iar ieri n-a fost vorba numai de faptul că Seniorului Mitsuhide i s-a retras rolul din pregătirea banchetului. Ordinul care a venit imediat după aceea a făcut întregul clan Azuchi să pată ca o haită de câini fugărind mistrețul sau cerbul. Poate ați auzit că trebuie să ne mobilizăm imediat pentru pornirea spre apus. Ni s-a poruncit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Domnia Sa din Azuchi, dar pentru oamenii care-și primesc stipendiile de la clanul Akechi a fost ca și cum ar fi stat trei ani pe un pat de cuie. Toți slujitorii și oamenii de rând din Azuchi au recut pe lângă sala goală de banchet și au zbierat insulte: „ăsta-i conacul gol al Seniorului Mitsuhide? Nu-i de mirare că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca astea, lumina care lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.” — Nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.” — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii servitori care au înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea Domniei Sale, s-a ținut banchetul pentru Seniorul Ieyasu, așa că la castel nu s-a întâmplat nimic altceva. Poate că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că înaltul funcționar însărcinat cu banchetul fusese schimbat pe neașteptat și am auzit că l-a întrebat pe Seniorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
au înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea Domniei Sale, s-a ținut banchetul pentru Seniorul Ieyasu, așa că la castel nu s-a întâmplat nimic altceva. Poate că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că înaltul funcționar însărcinat cu banchetul fusese schimbat pe neașteptat și am auzit că l-a întrebat pe Seniorului Nobunaga de ce dispăruse Seniorul Mitsuhide pe neașteptate. Seniorul Nobunaga n-a făcut decât să răspundă, nepăsător, că-l trimisese înapoi în provincia lui de origine. Toți cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Shibata. Și totuși, numele stăpânului lor fusese consemnat după numele acelor comandanți, pe lângă faptul de a fi fost pus sub comanda lui Hideyoshi. Lipsa de respect față de rangul cuiva era cea mai mare insultă pentru un samurai. Rușinea incidentului de la banchet fusese accentuată printr-un ordin militar. Oamenii erau din nou scandalizați. Între timp, începuse să asfințească, iar pe pereți jucau razele soarelui în amurg. Nimeni nu vorbea, dar oamenii aveau obrajii brăzdați de lacrimi. Chiar atunci, pe culoar se auziră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mă întorc. Aș dori ca astă seară să stau jos și să mănânc de cină cu tine și familia ta. Și astfel, se întruniră din nou într-un cerc de familie, până la plecarea lui Mitsuhide. Omul cel mai vârstnic de la banchet era excentricul unchi al lui Mitsuhide, Chokansai, un om care îmbrățișase sfintele ordine. La șaizeci și șase de ani împliniți în acel an, cruțat de orice boală, avea plăcerea de a spune glume. Se așeză lângă fiul de șapte ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
hotărâre. Lămpile pâlpâitoare din camera de oaspeți străluceau printre frunzele crude. Pentru Shoha și confrații săi poeți, avea să fie o noapte cu scârțâieli de penițe pe hârtie, în timp ce-și scriau versurile. Petrecerea acelei seri începu cu un banchet la care Mitsuhide fu oaspetele de onoare. Invitații vorbeau gălăgioși, râdeau și beau rânduri-rânduri de sake, fiind atât de adânciți în conversație încât păreau să fi uitat cu totul de poezie. — Nopțile de vară sunt scurte, anunță gazda lor, abatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
oriunde s-ar fi dus, nu erau șanse ca dușmănia contra lui să se risipească. Pe de altă parte, le permisese misionarilor să construiască o biserică, le recunoscuse public munca și, din când în când, în invitase chiar și la banchete. Călugării buddhiști vociferau, întrebând pe cine îi considera Nobunaga străini - pe creștini sau pe ei înșiși. Nobunaga detesta explicațiile. Nu putea suferi să audă un lucru articulat literă cu literă, respectând intuiția directă între oameni. Ba chiar îl însuflețea. — Sotan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
scurt și gros și se întoarse, într-un foșnet de haine, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau cu cuvinte plăcute pentru prima oară în două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era puțin cam neobișnuit, prin faptul că avea loc după o slujbă comemorativă, așa că nimeni nu se îmbătă prea tare. Totuși, în timp ce efectele sake-ului începeau să se facă simțite, generalii se ridicară de la locurile lor pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]