2,211 matches
-
rusă, generațiile tinere au refuzat să mai aibă orice fel de contact cu cultura de la răsărit. Pe acest fond, s-au construit mituri clasice ale naționalismului, legate de popoarele de frontieră ale Europei și importanța lor În stoparea incursiunii migratorilor „barbari”. Însă rușii au Încurajat În Finlanda mișcarea națională - din interes de stat, este adevărat - Împotriva suedezilor. Deci a doua temă a naționalismului finlandez a fost propaganda antisuedeză, În regiunile vestice, pe care aceștia le-au controlat. Cu toate acestea, cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
putut frânge sau întrerupe pe alocuri tensiunea epică. El cunoaște destule taine ale compunerii povestirii, căci, chiar atunci când face o pauză, umple acest interval cu fapte ce participă direct la menținerea unui tonus ridicat: nenorocirile pe care le provoacă „oastea barbarilor” ce invadase „Moldovlahia”, jefuirea cruntă a țării, pasagerele domnii ale unui Ștefan Lăcustă, în vremea căruia țara a fost bântuită de o „foamete cumplită”, sau Alexandru Cornea. Specia de „publicistică politică” practicată implică deslușit prezența portretelor. În fixarea, pentru viitorime
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
provincie. A luat pulsul vieții politice românești și internaționale, semnalând situațiile tensionate și consecințele lor grave. El lansează în aceste articole numeroase aforisme și cugetări, care dau seama asupra atitudinii față de cursul unor vremuri supuse amenințărilor tot mai violente. În Barbari! sunt acuzate intrigile politicianiste („După paravanul civilizației și al culturii se pun la cale cele mai uriașe asasinate, cele mai fioroase furturi, cele mai îngrozitoare ipocrizii”), în Mizeria noastră se găsește un ardent rechizitoriu împotriva meschinelor interese care duc la
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
considerat În mod tradițional ca fiind primul arhitect care a conceput aceste grile ca expresii ale culturii; după părerea lui, ele reprezentau raționalitatea vieții civilizate. Cu ocazia cuceririlor lor militare, romanii au accentuat contrastul dintre taberele primitive și dezordonate ale barbarilor și propriile lor forturi sau castre”. The Conscience of the Eye: The Design and Social Life of Cities, Norton, New York, 1990, p. 47. Aproximativ. Există câteva străzi, printre care Lincoln, Archer și Blue Island, care urmează linia vechilor drumuri indiene
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
maniere, sârguința, bogăția, luciditatea, dar detestau avariția, instabilitatea, vanitatea și lăcomia; italienii i-au văzut pe germani grosolani, greoi, fără tact, fără măsură la mâncare și băutură, de unde mereu certăreți, anarhici și nestăpâniți. În ochii francezilor și italienilor germanii erau barbari - furor Teutonicus - calificativ devenit loc comun în Europa secolului al XII-lea. Europenii i-au numit pe bizantini perfizi, iar Anna Komnena pe occidentali - extrem de zgârciți. La hotarul dintre secolul al XII-lea și al XIII-lea, în epoca genezei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Wolters, Zum Warenund Dientsleistungsaustausch zwischen dem Römischen Reich und dem Freien Germanien in der Zeit der Prinzipats. Eine Bestandsaufnahme (I), în MBAH, 9, 1990, 1, p. 14-44; (II), în ibidem, 10, 1991, 1, p. 78-132; T. Mantovani, Tra romani e «barbari»: la percezione della frontiera e il controlo del Danubio lungo il limes Valeriae, în RSA, 22-23 (1992-1993), 1994, p. 107-135, în special p. 123-126; I. Ioniță, Römische Einflüsse im Verbreitungsgebiet der Sântana de Mureș-ČernjachovKultur, în ArhMold, 17, 1994, p. 109-116
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Europe, în „Acta ad Archaeologicum et Atrium Historiam Pertinentia“, Institutum Romanum Norvegiae, Roma, 9, 1997, p. 185-208; T. Kuzmová, Terra Sigillata im Vorfeld des Nordpannonischen Limes (Südwestslowakei), Nitra, 1997; Römer und Barbaren an den Grenzen des römischen Daciens. Romani și barbari la frontierele Daciei, Zalău, 1997; K. Elschek, Römisch-germanische Villae rusticae im Limesvorfeld von Carnuntum? Ergebnisse systematischer Grabung und Prospektion, în Roman Frontier Studies 1995. Proceedings of the XVIth International Congress of Roman Frontier Studies, edited by W. Groenmanvan Waateringe, B.L.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu-și dea seama că a pierdut partida. Plus că, În drum, l-am sunat pe drăguțul meu de profesor, care mi-a spus o Înjurătură genială În latină, pe care am Învățat-o pe dinafară. Iată cum sună: „Utinam barbari provinciam tuam invadant!“, și Înseamnă „Invada-ți-ar barbarii provincia“. Ha. Asta o s-o Învețe minte. — Alo? din interfon răsună o voce metalică. — Bună! zic În aparat. SÎnt Becky Brandon, o pacientă. Nu mai adaug altceva. Întîi să intru și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că, În drum, l-am sunat pe drăguțul meu de profesor, care mi-a spus o Înjurătură genială În latină, pe care am Învățat-o pe dinafară. Iată cum sună: „Utinam barbari provinciam tuam invadant!“, și Înseamnă „Invada-ți-ar barbarii provincia“. Ha. Asta o s-o Învețe minte. — Alo? din interfon răsună o voce metalică. — Bună! zic În aparat. SÎnt Becky Brandon, o pacientă. Nu mai adaug altceva. Întîi să intru și pe urmă văd eu ce fac. Ușa bîzÎie și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
L’atteggiamento din sant’Agostino verso la coercizione religiosa, ibidem, pp. 245-263. 11. Orașul etern și Ierusalimul ceresc Între timp, alte probleme se iveau fără încetare, pentru că situația socială, economică și politică se agrava cu fiecare zi care trecea. Invaziile barbarilor în Imperiul Roman erau continue și ultima, cea din 410, fusese cea mai înspăimântătoare, chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă pentru că desprinsese din imperiu Spania, Galia și Britania. Numai că, în 410, goții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă pentru că desprinsese din imperiu Spania, Galia și Britania. Numai că, în 410, goții lui Alaric jefuiseră chiar Roma, devastaseră Italia până la strâmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrânsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgânilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie mai ales în cercurile intelectuale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
erau lansate de păgâni, e posibil ca ele să fi făcut să se nască îndoieli și printre creștini, obișnuiți cu ideea opusă de origine constantiniană și răspândită deja de Lactanțiu, conform căreia instaurarea creștinismului ar fi garantat Romei protecția în fața barbarilor. Știrea distrugerii Romei, care în scrierile din epoca imperială era considerată un oraș etern, îi impresionase, într-o oarecare măsură, și pe unii intelectuali creștini, ca Ieronim, și tulburase sufletele tuturor: și Augustin, în epistolele din acei ani, îndeamnă la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un oraș etern, îi impresionase, într-o oarecare măsură, și pe unii intelectuali creștini, ca Ieronim, și tulburase sufletele tuturor: și Augustin, în epistolele din acei ani, îndeamnă la întoarcerea privirii către patria cerească și nu către cea pământească; violențelor barbarilor care produceau tulburare în suflete, el le opunea violențele donatiștilor; jefuirea Romei demonstra cât de efemere sunt bunurile din această lume: sunt motivele prezentate în omilia Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai mare actualitate, cum ar fi ideea că Imperiul Roman s-ar fi întins prin voința providențială a lui Dumnezeu, ori că religia creștină ar avea o funcție benefică chiar pentru realitatea politică romană pentru că poate să-i civilizeze pe barbari (un lucru pe care creștinii din Italia, de exemplu Ambrozie și Ieronim, îl acceptau cu multă prudență), ca și o evaluare pozitivă a romanității devenite creștine (obiectul discuției sunt împărații Constantin și Theodosius). Din acest motiv, unii cercetători au presupus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfârșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, cum amintește tot Possidius, avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea sa să nu fie distruse de incendiile provocate de barbari: un semn, observă Marrou, al continuității tradiției culturii creștine, idee apărată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fel ca Augustin, cum lumea lui se sfârșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, cum amintește tot Possidius, avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea sa să nu fie distruse de incendiile provocate de barbari: un semn, observă Marrou, al continuității tradiției culturii creștine, idee apărată de Augustin întreaga sa viață. 16. Activitatea de scriitor a lui Augustin În paginile precedente, accentul a fost pus aproape exclusiv (chiar dacă, din necesități de spațiu, în mod succint
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
F. Römer); 292, 1974 (Spania și Portugalia: J. Divjak); 306, 1976 și 350, 1979 (Republica Federală Germană și Berlinul de Vest: R. Kurz); 601, 1993 (Austria: D. Weber). CAPITOLUL XIV EPOCA INVAZIILOR BARBARE ÎN OCCIDENT În secolul al cincilea, problema barbarilor devine mult mai gravă decât lăsase să se întrevadă epoca lui Theodosius, încheiată în 395; dar tocmai marile invazii care au început în 406-408 și s-au succedat fără încetare de-a lungul întregului secol au caracterizat viața lumii mediteraneene
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lungul întregului secol au caracterizat viața lumii mediteraneene și în special a Occidentului de limbă latină. Realitatea barbarică concretizată prin marile invazii din primii ani ai celui de-al cincilea secol nu mai era, firește, o noutate; se vorbea despre barbari încă de pe vremea lui Tacit. La început, problema avusese mai ales un caracter ofensiv, cel puțin până în epoca lui Traian, apoi a căpătat însă, încă din secolul al doilea, un caracter defensiv, într-o epocă de mare înflorire a imperiului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vremea lui Tacit. La început, problema avusese mai ales un caracter ofensiv, cel puțin până în epoca lui Traian, apoi a căpătat însă, încă din secolul al doilea, un caracter defensiv, într-o epocă de mare înflorire a imperiului. Invazii ale barbarilor au avut loc la puțină vreme după cuceririle lui Traian, sub Antoninus Pius; sub Marc Aureliu, aceștia au ajuns până în Italia septentrională și trebuie să fi produs o serioasă îngrijorare în lumea romană care nu se mai confruntase cu invaziile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale Imperiului. Timp de circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării până când, în 378, înfrângerea suferită de romani la Adrianopole, în Moesia, a pus din nou în evidență, pe neașteptate, gravitatea problemei barbarilor. Într-adevăr, goții, învingătorii, nu numai că masacraseră armata romană, omorându-l - lucru nemaiauzit - chiar pe împăratul Valens, ci organizaseră, stimulați de victoria obținută, și nenumărate incursiuni devastatoare în anii următori; se liniștiseră datorită intervenției, în esență diplomatică și mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-i accepte în interiorul imperiului plătindu-le un tribut și formând cu oamenii lor un corp de miliții imperiale (un lucru care, oricum, se mai întâmplase în momentele cele mai rele din secolul al III-lea). Începând cam din anul 380, barbarii nu mai puteau fi considerați pur și simplu niște invadatori pentru că se stabiliseră deja în interiorul granițelor imperiului: tocmai de aceea reprezentau o problemă, atât concretă, cât și teoretică. Din această perspectivă, barbarii dăduseră naștere unei dezbateri între intelectualii păgâni: unii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al III-lea). Începând cam din anul 380, barbarii nu mai puteau fi considerați pur și simplu niște invadatori pentru că se stabiliseră deja în interiorul granițelor imperiului: tocmai de aceea reprezentau o problemă, atât concretă, cât și teoretică. Din această perspectivă, barbarii dăduseră naștere unei dezbateri între intelectualii păgâni: unii propuneau o politică de netă intransigență și de ostilitate față de ei (o atitudine veleitară și greu de pus în practică), iar alții voiau să găsească mijloacele prin care să fie folosite forțele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe neașteptate, în ciuda tuturor dificultăților pe care le presupunea o asemenea soluție. Tradiționalist a fost, de exemplu, Libanius, faimosul literat păgân din secolul al patrulea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o problemă analoagă, adică aceea de a stabili relații cu barbarii păgâni, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a stabili relații cu barbarii păgâni, însă, nefiind încă formată mentalitatea misionară ce va deveni foarte clară abia două secole după ilustrul pontif Grigore cel Mare, constituind apoi un element esențial al creștinismului din Evul Mediu timpuriu, răspunsul dat problemei barbarilor a fost, în secolul al cincilea, contradictoriu și confuz. Nu se poate spune că n-a existat deloc: se știe, conform anumitor mărturii, că unii creștini, luați ca sclavi de barbari, i-au convertit pe stăpânii lor; sau, invers, creștinii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]