9,577 matches
-
Hemingway, dar asta e o altă poveste. Iar tu Picioruș, dacă tot a venit vremea să dăm nas în nas, să ne cunoaștem și să avem ceva de împărțit, convinge-mă că e o nimica toată să treci dintr-o barcă în alta sau, cum se mai spune, dintr-un tren în altul, să schimbi macazul. Presimt eu că de la ăsta o să ni se tragă o groază de nenorociri, e plin de neprevăzut Copoiul, zice domnul Președinte, nu vrea să coopereze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
misiunea. Chipul ți se putea citi ca o hartă, știau ei că nu te puteai hotărî, asta le dădea garanția că pînă la urmă vei ceda nervos și vei face boacăna. Nu mai ținea să fii cu fundul în două bărci deodată, și erou, și trădător, și viu, și mort în același timp. Ce-o fi fost atunci în mintea ta, Potaie? Nici Dumnezeu cred că nu știa, mare mizerie, tovarășe ministru. — Am venit să-i fac o propunere, zice Curistul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
are de făcut. — I-auzi, nu mai spune! se fîțîie domnul Președinte în scaun, dîndu-și seama că se află deja la Arcul de Triumf. — Și-acum, încotro? întreabă Sena, strîngînd zdravăn volanul cu palmele, simțind cum mașina saltă ca o barcă pe valuri pe denivelările pavajului de piatră cubică. — Ăsta e un sens giratoriu, zice domnul Președinte cu mintea altundeva. — Sîntem la De Gaulle, spuneți-mi repede încotro mergem, zice Sena. Spre Victoriei sau pe Dorobanți? N-am chef să mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vinovat. Atunci s-a întâmplat, înseamnă... (concentrat) Cred că îmi explic sau pot să-mi explic... dacă mintea noastră ne poate într-adevăr percepe sufletul - eul... El, eul meu, a intrat în... nu știu... în tăcerea ei (normal, privește spre barcă), în singurătatea poveștii ei (nu-i iese), sau a mării, a nisipului... și el, receptându-i, să zicem, intimitatea, îmi vorbea, el, eul meu... care, de azi-dimineață, trebuie că a întrerupt... starea...“ Putem admite că un personaj are un fel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autorul romanului Iarna tropicală (Limes, Cluj, 2005). În acest roman, aproape toate dialogurile sunt artificiale, iar unele chiar te fac să zâmbești prin flagranta lor lipsă de naturalețe. Iată cum vorbesc doi tineri, Robert și Diana, în timpul unei plimbări cu barca pe lac. Robert, în timp ce „vâslește cu mișcări ritmice, largi, imprimând bărcii viteza dorită“, întreabă: „Ce spui, Diana, nu e delectantă o plimbare cu barca?“ Iar Diana răspunde: „Cum să nu? Cuvintele nu sunt în stare să exprime magia unei astfel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
toate dialogurile sunt artificiale, iar unele chiar te fac să zâmbești prin flagranta lor lipsă de naturalețe. Iată cum vorbesc doi tineri, Robert și Diana, în timpul unei plimbări cu barca pe lac. Robert, în timp ce „vâslește cu mișcări ritmice, largi, imprimând bărcii viteza dorită“, întreabă: „Ce spui, Diana, nu e delectantă o plimbare cu barca?“ Iar Diana răspunde: „Cum să nu? Cuvintele nu sunt în stare să exprime magia unei astfel de plimbări!“ Este un stil de o flagrantă, inacceptabilă prețiozitate. Schimbul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lor lipsă de naturalețe. Iată cum vorbesc doi tineri, Robert și Diana, în timpul unei plimbări cu barca pe lac. Robert, în timp ce „vâslește cu mișcări ritmice, largi, imprimând bărcii viteza dorită“, întreabă: „Ce spui, Diana, nu e delectantă o plimbare cu barca?“ Iar Diana răspunde: „Cum să nu? Cuvintele nu sunt în stare să exprime magia unei astfel de plimbări!“ Este un stil de o flagrantă, inacceptabilă prețiozitate. Schimbul de replici citat nu reprezintă un accident stilistic. Plimbându-se cu barca pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu barca?“ Iar Diana răspunde: „Cum să nu? Cuvintele nu sunt în stare să exprime magia unei astfel de plimbări!“ Este un stil de o flagrantă, inacceptabilă prețiozitate. Schimbul de replici citat nu reprezintă un accident stilistic. Plimbându-se cu barca pe lac, Robert și Diana fac și alte considerații poetico-filozofice, de o solemnitate care intră în contradicție cu banalitatea lor de fond. Diana exclamă: „Ce frumos penaj are pasărea aia!“ Iar Robert comentează ca un înțelept: „Da. Sunt sigur că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
siropuri scârboase. // otrepe cu fețe-ngălate de zâmbet / ipocrit căutau să mă «onoreze» / cu strângeri lipicioase de mână... // am lunecat pe un val de libărci fâșâind / în viteză spre gâtlejul unei guri de canal“ etc. A trecut, cum se vede, vremea „bărcii pe valuri“. Viorel Savin face un pas înainte imaginându și libarca pe valuri. Sorin Mitu, de profesie istoric, a inclus în volumul După douăzeci de ani (Argonaut, Cluj, 2005), într-o secvență intitulată Rătăciri ideologice, câteva poeme scrise înainte de 1989
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai prindă! Găsesc eu unul pe care să-l albesc bine, iar de nu, în curând vine schimbarea; ăștia din Convenție par mai democrați și mai puțin unși pe bot. Dar dacă dihorul schimbă scorbura? Dacă licheaua sare în altă barcă? Cu traseismul ăsta politic nimic nu-i sigur. Are bani să-și cumpere încă două mandate. Sărut stâng, tovarășe! Sărut dreapta, domnule! Sunt procurorul Ieremia, sluga dumneavoastră credincioasă, tocmai ce v-am înlocuit portretul! Acum purtați cravată albastră, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
l-ar putea despăgubi pentru pierderile suferite. Veți recunoaște că o țară pustiită, fără locuitori, nu va putea să-l facă mai puternic pe principele care-o stăpînește. Cred că un monarh care ar stăpîni întinsele deșerturi din Libia și Barca n-ar fi prea redutabil, iar un milion de lei și de crocodili nu fac cît un milion de supuși din orașe bogate, nu fac cît porturile navigabile pline de corăbii, cît meșteșugarii, trupele și tot ceea ce produce o țară
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și eu în jur: venise o mulțime de lume și nu numai din satul nostru cred că erau și din satele vecine, erau și cei care veniseră cu el, se adunaseră toți acolo pe mal. Când s-a urcat în barcă, să vorbească, m-am tras și eu mai aproape, dar parcă era un făcut : cum încercam să mă apropii și vedeam pe unde să mă strecor, printre ceilalți, mai în picioare, mai de-a bușilea, cum mi-o lua altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe unu-l știam, după celălalt aș fi vrut sa merg. Umbra și lumina... cum de am ales umbra ? Nu eu am ales-o, ci ea m-a ales. Așa a fost să fie. Puțin după aceea, am căzut din barca lui taică-meu, m-am lovit și... asta a fost tot. Sunt vreo 30 de ani de atunci. Am uitat cum arăta maică-mea, abia dacă-mi aduc aminte de fața înspăimântată a tatii când m-a scos din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Nu vorbea niciodată. Nu povestea pe unde fusese, ce văzuse. Dacă îi adresai cuvânt, răspundea încet, măsurat, cu glas molcom și adânc, ca marea când e liniștită... apoi tăcea iarăși. Nu avea nimic, decât bruma de haine de pe el și barca, veche ca și el, dar care, nu știu cum se făcea, nu lua niciodată apă: noi ziceam c-o fi vrăjită, cine știe ce zeiță a mării i-o fi dat-o, altfel cum de era așa bună... Și de ce i-o fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu duceam grija mâncării niciodată. Cei din sat se cam temeau de el. Îl știau al lor și-l iubeau în felul lor aspru, ca marea dar nu prea vroiau să aibă de-a face cu el. Când plecau cu bărcile la pescuit, îl lăsau să plece ultimul, fiindcă el nu jertfea niciodată nimic lui Poseidon și se temeau să nu le aducă ghinion. Dar eu îl pândisem și văzusem ce făcea înainte de a ieși cu barca: stătea așa, pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
el. Când plecau cu bărcile la pescuit, îl lăsau să plece ultimul, fiindcă el nu jertfea niciodată nimic lui Poseidon și se temeau să nu le aducă ghinion. Dar eu îl pândisem și văzusem ce făcea înainte de a ieși cu barca: stătea așa, pe malul mării, cu fața la răsărit și-și mișca buzele: spunea ceva, încet de tot. O dată, când credea că nu e nimeni în preajmă (plecaseră toți pe mare), chiar l-am auzit vorbind cu tatăl lui. Îi spunea: Tatăl nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca tine... Abia scăpasem cu tatăl meu (ei asta-i, mi-am spus, doar taică-su e în ceruri, poate să-l scape din orice când vrea, cum adică?!) ei da, continuă el povestea: taică-mio mă luase cu el în barcă chiar barca asta, pe care o vezi, la pescuit. Furtuna, iscată din senin, ne-a purtat departe de țărm și ne-a aruncat, până la urmă, mai mult morți decât vii, la mal. Nu știam unde suntem. N-am să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Abia scăpasem cu tatăl meu (ei asta-i, mi-am spus, doar taică-su e în ceruri, poate să-l scape din orice când vrea, cum adică?!) ei da, continuă el povestea: taică-mio mă luase cu el în barcă chiar barca asta, pe care o vezi, la pescuit. Furtuna, iscată din senin, ne-a purtat departe de țărm și ne-a aruncat, până la urmă, mai mult morți decât vii, la mal. Nu știam unde suntem. N-am să-ți povestesc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aruncat, până la urmă, mai mult morți decât vii, la mal. Nu știam unde suntem. N-am să-ți povestesc unde am ajuns, pe unde am rătăcit, unde am mers și ce am făcut și nici cum am făcut din nou barca asta. Nu-ți folosește. În cele din urmă, am ajuns pe un petec de pământ uscat, sărac dar cu un templu cum nu se mai văzuse niciodată de frumos și bogat ce era, iar oamenii aceia nu se închinau, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i curățase și se făcuseră oameni sănătoși de-adevărat... și frumoși, fiindcă tot ce atingea El se făcea sănătos, frumos și bun... Așa spunea bătrânul... Într-una din seri, când furtuna bântuise câteva zile la rând și nu ieșise cu barca în larg, întorseserăm barca, ne adăpostiserăm sub ea și ne amăgeam și noi foamea cu o turtă de făină adusă pe ascuns de una din femeile pescarilor. Știți ce mi-a povestit atunci ? Că tot așa, pe înserat, când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcuseră oameni sănătoși de-adevărat... și frumoși, fiindcă tot ce atingea El se făcea sănătos, frumos și bun... Așa spunea bătrânul... Într-una din seri, când furtuna bântuise câteva zile la rând și nu ieșise cu barca în larg, întorseserăm barca, ne adăpostiserăm sub ea și ne amăgeam și noi foamea cu o turtă de făină adusă pe ascuns de una din femeile pescarilor. Știți ce mi-a povestit atunci ? Că tot așa, pe înserat, când o mulțime de oameni Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a ridicat din ceață ! Ce-i cu tine ?! Mă uitam îmbufnat la nisipul ud și tăceam. Ce nu ți-a convenit ?! Ori ți-e foame ? S-a făcut răcoare și frigul cere-ntotdeauna de mâncare du-te și ia din barcă : mai e niște pâine, astâmpără-ți foamea oleacă... Uite, mergem la pește și pe urmă-l frigem la foc și să vezi tu cum ne săturăm amândoi ! Am dat din cap: nu, nu-mi era foame. Atunci s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
liberi, ca marea, ca vântul și nu ne-a pus nimeni la jug ! Niciodată ! O fi frumos ce spui tu dar să știi, chiar străin și sclav să fi fost cineva pe-aici, era de-ajuns să se urce-n barcă în zori și s-o pornească în larg : când nu se mai vedea în urmă pământul, era liber ! Ce-ar fi făcut stăpânul? L-ar fi urmărit ?! Aiurea ! Îmi place ce spui de Fiul Lui Dumnezeu, dar vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și nu l-o fi auzit !... Că dacă l-a auzit, nici n-avem timp să fugim ! Chiar așa ! continuă el. Doar nu-ți închipui că silești marea să facă ce vrei tu, adică să te lase să mergi cu barca, să-ți dea de mâncare, ba chiar să nu-și iasă din malurile ei. Dacă e liberă (doar tu ai spus că ești liber ca marea și ca vântul) dacă e liberă, continuă el, poate să-și aleagă, uite, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu eram mai mare decât un pescăruș... Bătrânul m-a lăsat în pace. Când eram în larg, la pește, s-a întors și s-a uitat de vreo două ori la mine (poate vroia să vadă dacă mai sunt în barcă), dar nu m-a întrebat nimic. Nu știu la ce mă gândeam sau dacă-mi trecea vreun gând prin minte. Țin minte că mă tot uitam spre Soare și-mi închipuiam că așa trebuie să fi fost Fiul Lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]