1,019 matches
-
focarele în alte țări europene. Numai în Prusia, în 1709, numărul victimelor pestei s-a ridicat la trei sute de mii. Nici Estul Europei nu a fost scutit. În sec. XVIII, difteria ajunge pandemică în Europa. Studiată de Bordeau, Home, Samuel Bard în America (1771) ea va răpi vieți și-n secolele următoare și abia după 1960, eradicarea ei devine o realitate. Lepra rămâne în cele din urmă o boală a regiunilor călduroase. În acest secol continuă să facă victime mai ales
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care să o sublinieze, insistând totuși asupra faptului că ea și-a pierdut din rigiditate începând din momentul în care teatrul a putut încorpora elemente narative, datorită tehnicilor audiovizualului. Acest teatru va avea o dimensiune "epică" la fel cu poezia barzilor sau a trubadurilor ce cântau faptele de vitejie ale eroilor îndepărtați. Pe când teatrul de iluzie încearcă recrearea unui fals prezent, teatrul epic, strict istoric, îi amintește publicului în mod constant că nu asistă decât la un expozeu al unor evenimente
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mitului, poeții, aezii, dramaturgii, repovesteau ceea ce deja narase un altul, dar niciodată în același mod ("poet" vine din latină, unde derivă din grecescul "poietes" și care înseamnă "făcător", deci poetul este un important creator și interpret de mituri).31 Poeții, barzii, rapsozii, dar și preoții, au fost cei care au modificat și totodată sistematizat miturile marilor civilizații, chiar dacă nu în formă scrisă, dar aceasta nu înseamnă că aceste mitologii și-ar fi pierdut "substanța lor mitică" și că n-ar mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
formă scrisă, dar aceasta nu înseamnă că aceste mitologii și-ar fi pierdut "substanța lor mitică" și că n-ar mai fi decât literaturi, ori că "tradițiile mitologice ale societăților arhaice n-ar fi fost remaniate de preoți și de barzi".32 Creatorul miturilor timpurii rămâne însă considerată "conștiința populară colectivă", "mintea umană luptând în masă cu misterele, încercând să facă pământul conștient de sine", chiar dacă anumite forme au fost creionate și modelate de către acești șamani, preoți, barzi sau poeți (ei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
preoți și de barzi".32 Creatorul miturilor timpurii rămâne însă considerată "conștiința populară colectivă", "mintea umană luptând în masă cu misterele, încercând să facă pământul conștient de sine", chiar dacă anumite forme au fost creionate și modelate de către acești șamani, preoți, barzi sau poeți (ei înșiși dobândind rangul de figuri mitice, ca Homer ori Vyasa, cei care au convertit povestea umană generic valabilă în termenii calibrați pe propria lor cultură).33 " Într-un sens, creatorii de mit timpurii spuneau povești pe care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în ceea ce privește rezultatul întreprinderii sale. [...] Modelul mitic e susceptibil de aplicații nesfârșite".109 De-a lungul istoriei nu s-au creat mituri noi, continuă Eliade, ci s-au realizat doar variații în care un rol capital l-au jucat creatorii (șamanii, barzii), care în urma experiențelor religioase au brodat pe structurile deja existente, personalitățile cele mai puternice reușind chiar să modifice în puncte esențiale aceste structuri.110 Mai mult, dacă omul arhaic găsește în mit, în povestea sacră, reală, exemplară și repetabilă, singura
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
personaj Marvel le întâlnește pe toate celelalte).657 Unele cifre sunt tulburătoare, însă pe deplin explicabile în context: 50 000 de studenți se înscriu în Marvel Fan Club, Stan Lee este chemat să țină cuvântări, depășindu-l în audiență la Bard College pe nimeni altul decât pe fostul președinte Eisenhower.658 A urmări aventurile lui Spiderman devenise pentru studenții americani un act de militantism social, de chestionare a ordinii stabilite, de eliberare de normele impuse fără a fi explicate. Eroul marginal
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ce bine că nu a rămas nici un petic de hârtie? Cât de penibil ar fi dacă printre efluviile poetice ale băiețelului aflat la pubertate s-ar găsi rime care, purtând data de 20 aprilie și influențate de stilul imnic-expresiv al barzilor Tineretului Hitlerist, Menzael, Baumann, von Schirach, ar celebra credința de nezdruncinat în Führer. Perechi de rime precum „onoare și moare“, „sânge și înfrânge“, „fanfare și ardoare“ ar trebui să mă îngrozească retroactiv. Sau dacă, în fragmentul din primul meu roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi aproape gata și numai cu puțin Înainte să te urci În tren, am să-ți arăt acea silva, căci am pus-o În ramă. O publicasem, după regula mea, fără să mă uit nici la semnătură, nici la text. Bardul, mi-au zis, s-a năpustit cu alte versuri proaste, care și-au așteptat rândul și n-au apărut, pentru că eu am respectat Întotdeauna ordinea sosirii. Le amânam, una după alta, neghiobie după neghiobie; nepotismul și nerăbdarea au umplut cupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a fost Înlocuit de cele chimice, mai ieftine. Guaraní. Populație amerindiană care ocupa, În secolul al XVI-lea, coasta atlantică a Americii de Sud. Nuclee izolate supraviețuiesc În prezent În Paraguay (unde sunt majoritari) și Brazilia. Hernández, José. Scriitor (1834-1886) considerat marele bard național argentinian, autor al poemului epic El gaucho Martín Fierro (1872), urmat de La vuelta de Martín Fierro (Întoarcerea lui Martín Fierro, 1879). Silva. Poem scris În endecasilabi, uneori combinați cu heptasilabi, dispuși fără o ordine precisă, În care numărul versurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așa cum am sugerat, să-l provoace la duel mîine dimineață În spatele Mitropoliei, are și martori, patriarhul și alți preafericiți care și ei au suferit, ori măcar să scoată dracului un pumnal dacic de tăiat hîrtie și să-l Înjunghie superficial pe bard, atît cît să-l sperie sub ochii noștri holbați, ei bine, nu, tot ce face domnu’ Radu e să dea impresia că-i aproape gata să pupe gazda. Sting televizorul, dezaxat. Îmi este Într-adevăr cu neputință să pricep din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ființa națională a jandarmului român e săracă lipită. Închid extrasul din Scrisoarea lui Neacșu din „Europa”, mă extrag și eu din birou, găsesc pe linoleum o altă pagină din aceeași revistă și calc pe ea, fiindcă știu ce-i acolo: bardul Cernea care-atacă un subiect ce de multă vreme ne roade pe toți, „Steagul Țării”. Poetul apucă voinicește steagul de băț, Îl agită cu Înfocare, cu dragoste de patrie, ca pe un evantai chinezesc, național, cu care face vînt post-mortem prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cît se știe, Îngerii nu au simț pedagogic, fiindcă zboară. Practic, religia ar putea fi predată numai de Corneliu Vadim Tudor, dl. Const. Anin aducînd În acest sens argumente cu mîna Încleștată pe cuvînt În România Mare, unde afirmă că bardul este „un om trimis de Dumnezeu”. Foarte adevărat. Cu o precizare, totuși. Datorită diferenței de altitudine dintre Dumnezeu și noi, El nu trimite făpturi providențiale din lateral, ci le aruncă de sus și ele cad În cap. Viteza datorată gravitației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
odată cu inventarea hîrtiei igienice. Pe care o ignoră cu regularitate obositorul Neacșu și, de nervi, aruncă-n Est-Vest o bombă lacrimogenă: „Adrian Păunescu evreu”. După care pune un straniu semn de Întrebare. Spun „straniu”, deoarece, cu excepția lui Neacșu personal, a bardului Vadim, trimisul special al lui Dumnezeu direct pe pămîntul nostru, a diafanei doamne Băcescu și a Încă vreo trei, patru oameni adevărați, de la o vreme am impresia că toți sîntem evrei. Alt dr., Viorel Vodă, chiar cade pe gînduri, văzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capul iar copiii celor mulți și umili vor fi la fel ca și părinții lor adică truditori. Aceasta e ordinea firească și rareori va fi alta dar se mai întâmplă. Creatorul se joacă, probabil în alte vieți am fost un bard nemulțumit de starea lucrurilor.
Cercuri exclusiviste by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83894_a_85219]
-
miere S-a dovedit că-i adulterul. Iubire = love De-un timp încoace, vezi pe unii Cuprinși de focul pasiunii, Că n-ar mai fi îndrăgostiți Ci sunt...”loviți”! Dezamăgire Spre cordul ei, o cetățuie, Vrea să-și croiască blândul bard O jinduită cărăruie, Dar a văzut că-i bulevard. Dualitate Să am amantă și soție, Dualitate ce-o prefer, Deși în coduri se înscrie Sub denumirea adulter. Femeile și ținuta sumară Ținuta mai sumară la o fată E pandantivul la
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
poetul venise pentru un tratament balnear: "I s-a părut prea frumos pentru un bărbat, prea elegant pentru vremurile în care trăia și prea distins pentru stilul predominant în epocă". Adevărul este acesta. Ceea ce frapa în primul rînd în persoana bardului era ținuta ostentativ elegantă, adjuvant al conștiinței de bărbat chipeș, dar și mod oblic de a se încadra în context. În acei ani de indigență, de viață cenușie sub toate aspectele, un atare răsfăț vestimentar costa mult, nefiind la îndemîna
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
pe care poetul le-a înfierat. Scrisoarea II se deschide cu o suită de interogații retorice care pregătesc izbucnirea satirei împotriva scriitorilor improvizați care fac din artă un mijloc de parvenire: Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care- ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinând ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sunt cântați în cafenele și fac zgomot în saloane”. O altă modalitate a comicului o constituie ironia, bazată pe simularea acordului cu un anumit punct
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
trebuie să fie accesibilă cu înlesnire poporului întreg. Cu toate acestea noul Abecedar este un progres spre bine și de aceea-i dorim bună izbutire. [28 aprilie 1878] {EminescuOpX 85} NECROLOG [DIMITRIE PETRINO] Dimitrie Petrino, cunoscut și sub epitetul de bard al Bucovinei, a încetat din viață sâmbătă 29 aprilie la 1 oră după amiazăzi în spitalul Brâncovenesc. Luni la 4 ore i s-a făcut înmormîntarea la cimitirul Șerban-Vodă, după un serviciu funebru oficiat în biserica Doamna Bălașa. Familia sa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
indicele de atracție al imaginii precum și emotivitatea subiecților. În grupul de control un asemenea efect lipsește. Emoția, având un caracter procesual e potențată sau diminuată de feedbackul vegetativ în funcție de gradul de emotivitate al individului. 3. Teoriile fiziologice centrale Cannon și Bard au propus teoria talamică a emoțiilor: trăirea emoțională constituie prin excelență un eveniment central, în care talamusul are un rol important. Succesiunea evenimentelor propuse de ei este: stimularea la nivelul receptorului care determină impulsul spre talamus, urmată de descărcările talamice
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
istoric. Până cu două secunde în urmă, clasicii literaturii române trăiseră bine-mersi. Nimănui nu îi trecuse prin minte să se-atingă de vreunul din ei. Alecsandri avea statui și bulevarde prin toată Moldova (scria sub ele, cu litere de-alpaca, „Bardul de la Mircești“), Eminescu nu ajunsese la ruși (deși cineva plecase totuși cu creierul lui într-un borcan), Creangă fusese lăsat să se-odihnească (îi păstraseră stejarul la Borzești sau Humulești; cu bojdeuca fuseseră niște probleme, intrase un camionagiu cu TIR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
arătase copiilor că trebuie să adune cât mai multe cuvinte în jurul substantivelor. Te trezeai cu o avalanșă de epitete și metafore (uneori și cu alte figuri de stil, cu nume de medicamente tari și necunoscute: sinecdocă, parigmenon, poliptoton): Alecsandri era „bardul de la Mircești“ (ți-l și imaginai cu harfa după el, gen Courage, the Cowardly Dog); Eminescu, „luceafărul poeziei românești“ și, desigur, „geniul național“; Sadoveanu, „povestitorul de basm“ și „Ceahlăul prozei românești“ (cine-o fi fost „Făgărașul prozei“, în cazul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
maeștri“, „fruntași“ (aici intrau toți pașoptiștii, avansați, ca-n armată), „coloși“, „deschizători de drumuri“, (un fel de cercetași curajoși; eu le-aș fi spus imprudenți), „campioni“, „sinteze“ (ale genialității poporului), „zugravi“, „poeți nepereche“ (aici, dădeam automat nota 2), „ctitori“, „tribuni“, „barzi“ și alți trubaduri lirici sau epici. Nici nu aflai dacă studenții chiar credeau în enormitățile astea sau doar încearcau să te păcălească. Dezastrul era complet, îți fugea mintea când la muzeu, când la grădiniță. De-aia trebuia amețită literatura. Trucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a-i lămuri cuiva în mod satisfăcător ideile conținute în operele lor. Una dintre cele mai vechi "dovezi" în acest sens o întâlnim în textul platonic. Socrate, care se adresează, în căutare de înțelepciune, mai întâi politicienilor și mai apoi barzilor, descoperă cu uimire și recunoscută jenă ("mi-e rușine, atenieni!", exclama) că, ori de câte ori le cere acestora din urmă vreo analiză a scrierilor lor, asistenta răspunde cu mult mai multă siguranță și coerentă decât ei66. Seria mărturiilor din această categorie îl
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
acustic al cuvintelor de cel al semnificației lor specifice. Vorba aedului trăiește cel mai mult dintre toate, daca limba ajunge cu măiestrie până în străfundul inimii, spunea Pindar la începutul odei nemeene (a IV-a) dedicate victoriei lui Timasarkos din Egina. Bardul caută să fie mai mult plăsmuitor de subiecte decât de stihuri, nota Aristotel în Poetica să. Iar în Antichitatea târzie, Horațiu le recomandă poeților să observe marele model al vieții și să se transforme în pictori ai ei. În ciuda faimei
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]