741 matches
-
Ciulei, și Pintilie, și Petrika Ionesco, și Lev Dodin, ba chiar și amica mea Mona Chirilă mărturiseau chestii tragii comice, aferente acestei prime Întîlniri. Directorul de scenă rus simplifica, sarcastic, „secretul” acestor reprezentații, astfel :” La stînga stau tenorii, la dreapta - baritonii”. Șerban nu face excepție, repet :”...frustrat de faptul că nu se putea face nimic, mă consolam să stau confortabil În sală, ascultînd muzica frumoasă sau, ca să justific că fac regie, să lucrez puțin cu 41 figurația din planul doi, pentru că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai trebuie multe altele : În 57 primul rînd, talent ; apoi, inteligență ; dicție ; uneori, chiar și volum... Se zice că Orson Welles, auzind că L.Oliver vrea să joace Othello, ar fi exprimat : „N-are cum -Oliver e tenor, iar Othello, bariton!”. De-aia mare actor englez , cînd rostea replicile mau rului, o făcea Într-o tonalitate nespecifică. Mai pe ro mânește, făcea compoziție de voce. Teribil de greu trebuie să-i fi fost ! Într-un ziar central, dau peste un interviu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu văd decît plusurile. Como dă poziție, de altfel...Toți văd același spectacol: unul supe rior, virtual. Păcat... Una dintre cele mai spirituale definiții ale spec tacolului de operă aparține, după cum unii poate știu, lui G.B. Shaw :” Opera = efortul unui bariton de-al Împiedica pe tenor să se culce cu soprana!”. Corect! Numai că , pentru cei pudici, există și muzică: ea poate fi ascultată cel mai decent, din foyer... Unul dintre regizorii de film ai noului val german făcea o constatare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
el, care stătuse pe tușă atâta vreme și care acum se simțea îmboldit să redevină un câine de pază al democrației. Puse mâna pe telefon și formă un număr. Îi răspunse chiar Doru Ionescu în persoană, cu vocea lui de bariton, care îl făcea să fie admirat de fete pe vremuri, în anii de liceu. Plăcut surprins, chiar încântat vechiul coleg de școală îl invită să-i facă neîntârziat o vizită la redacție și plecă de acasă fără să stea prea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de fante, care se deschid și se închid, și o fantă e neagră, iar cealaltă verde fosforescent. Îmi plăcea să ascult vocea care însoțea afișarea unei stații - uneori, din cauza intensității prea mici a curentului, subțirimea ei femeiască lăsa loc unui bariton androgin, care zicea Urmează stația... și spunea stația, dar nu se mai înțelegea nimic, de parcă se împotmolise în noroi. Acum eram înconjurat de moși și nu mă puteam uita pe geam fără să irit pe vreunul și, mai mult, afișajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
goală pe asfalt, tipul acela s-a uitat la mine, a mușcat zdravăn din găina lui, a băut ultimul rest din sticlă și a aruncat-o la picioarele lui, apoi mi-a râs gros. Cred că avea o voce de bariton. Apoi nu m-am mai uitat la el, mi-am închis valiza, pentru că ne chema la încolonare. Rudele și prietenii au fost duși, mai cu vorbe blajine, când mai aspre dincolo de grilaj. Valizele rămăseseră acolo unde ni s-a spus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
al doilea am făcut parte amândoi din plutonul comandă, un ansamblu artistic, cu care am avut multe succese, luasem cu el chiar și niște medalii de aur pe trupele MAI pe țară. Cântam pe două voci, eu tenor și Rică bariton “1 Mai”, din “Hernani”, “Corul robilor”, cu intrări și ieșiri, în locul orchestrei, unde era cazul interpretam tot noi, încât mulți, din bărcile de pe apa Herestrăului se apropiau și ascultau cu uimire cele două glasuri într-o perfectă armonie și nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mintea mea) o voce de tenor liric, destul de lucrată. Tu, Gică, nu ai avut nevoie de așa ceva, pentru că erai un om practic: “la ce-mi ajută asta, doar n-am să mă fac cântăreț!”, spuneai. Totuși, aveai un glas de bariton superb, chiar nelucrat cum era, noi moștenisem urechea muzicală și timbrul vocii de la părinții noștri, mari amatori în ale cântatului și ale petrecerilor cu muzică și dans. Ne împărțeam melodiile, fiecare era tare pe terenul lui. La melodiile tale, Gică
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vocii de la părinții noștri, mari amatori în ale cântatului și ale petrecerilor cu muzică și dans. Ne împărțeam melodiile, fiecare era tare pe terenul lui. La melodiile tale, Gică, muzică ușoară veche, din perioada interbelică sau romanțe, timbrul tău de bariton se auzea blând și suav și ne mângâia sufletele. La petrecerile noastre - patroane și onomastici - cântam în duet sau pe trei voci sau, pur și simplu, cu toții, în cor, cu sau fără voce, neafoni și afoni, nu mai conta. Dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
chiar ferestrele, să audă mai bine. “E petrecere la familia lor. Auzi, dragă, ce frumos mai cântă!” - spuneau. Aflam asta a doua zi de la ei, pentru că îmi mulțumea pentru muzică. Ei, în toate melodiile cântate, se distingea clar vocea de bariton a ta, dragă frate! Și nu pentru că era singura, ci pentru calitatea ei. Îmi amintesc două versuri dintr-o melodie populară pe care o fredonai: “Nici o boală nu-i mai grea/ Ca dorul și dragostea.” Să știi că m-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spus să nu mă tem, că și el rămâne cu oile toată noaptea. S-a înserat. Mâncasem și băusem rachiu și vin. Tocmai mă delectam cu o cafea, îmi aprinsesem și o țigară, când am auzit clar, vocea ta de bariton. Era ora 1 noaptea. Glasul venea din spatele meu. Spuneai: „Nelule, am venit la tine, sunt în spatele tău, nu-ți fie frică de glasul meu. Să nu-ți fie frică de mine. Te rog să nu mai plângi după mine. Eu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
locul cu sunete de o armonie dumnezeiască, și atât de încet și de fermecător, încât am închis ochii și, deodată, parcă mă aflam într-o catedrală veche. Parcă o orgă minunată acompania un cor de bărbați cu voci grave, de baritoni și bași. Din când în când, se ridica glasul călugărițelor, niște voci cristaline, pure. A sfârșit și lam sărutat. Pe urmă, așa, la jarul țigărilor, mi-a cântat, acompaniat la micul său instrument, "Mătrăgună prin livezi". La sfârșit, fără a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cam multișor la o vecină și mâncarea nu era gata, iar lui Creangă îi era foame, și o boscorodea la cap. - Cum avea vocea? am întrebat eu înfrigurat.Păi, era cam grosuță... - Ceea ce înseamnă că Ion Creangă avea voce de bariton. Mda, se adeverește cu ce au spus și alții, așa cred că a fost. Și? L-a văzut în carne și oase? - Da, fetița, mama mea, era în uliță și se uita în ograda bojdeucii printre ostrețele de la gard. Creangă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
oameni, Își potrivi vocea să fie cât mai sonoră, monologând,cu vocea Încordată la maximum. „Tatiana, Tatiana...! Jur, te iubesc și... doresc, să fii amanta mea...!!” Rostind aceste jignitoare cuvinte, marele Îndrăgostit avu o secundă de luciditate. Vocea lui de bariton, izbuti să stopeze activitatea din curtea depozitului de vinuri iar toți ce-i prezenți să holbeze ochii la el, Într’o liniște stânjenitoare. Realizând grosolonia debitată, le Întoarse spatele pierzându-se În labirintul străzilor. Multe zile la rând după comiterea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de suportat pe spinarea bieților băștinași Însă, mai rămânea destul pentru a duce o viață decentă. Pe cîtă vreme În prezent...!” Comentariile fură Întrerupte de o laterală ușă ce se deschise făcând ușor zgomot iar un individ cu voce de bariton rosti.. „Tovarășul Tony Pavone e așteptat...” Cu o exagerată politețe fu condus printr-un labirint de coridoare când Însfârșit Însoțitorul se opri În dreptul unei uși pe care nu scria nimic, articulând. „Intrați, tovarășul colonel vă așteaptă...” Presupusul colonel de securitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
permanent, vizibil, ba chiar ostentativ, afișat de intelectualitate când discută în direct cu maneliștii. Dispreț voit față de niște interlocutori care de obicei păstrează mereu un ton respectuos și par mereu în defensivă în fața bombardamentului cu nume de opere și operete, baritoni și cântăreți „autentici“. Dispreț față de populime. Dispreț față de oricine nu e de acord cu ei. Căci există, mai des decât ar fi necesar pe fața pământului, soiul ăsta de intelectual care nu polemizează cu cei pe care-i consideră inferiori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
era să aștepte încă puțin, măcar, în speranța de a obține ceva informații mai consistente. Trebuia cu adevărat să afle ce se întâmplase înainte, și ce se întâmpla acum. Nu avu mult de așteptat. O voce mai profundă, ca de bariton, spuse, tot în engleză: - Spune-mi împrejurările exacte în care ați luat această persoană la bord? - Domnule, urmă răspunsul politicos, am detectat o capsulă care plutea în spațiu Razele cu care am cercetat-o ne-au dezvăluit că înăuntru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ar fi făcut decât să zădărnicească rezultatul, se relaxă și rămase tăcut. Cel care sparse tăcerea fu al doilea adjutant. El vorbi din celalalt capăt al camerei, de unde se aflaseră mai înainte indivizii înarmați, și spuse cu o voce de bariton: - Domnule, am putea să ne mutăm, acolo, departe de zona de Distorsiune? Expresia lui Blayney, care fusese până atunci cât se poate de stăpânită, se înăspri. - Cred că e nevoie de o soluție mai radicală, spuse. Arătă spre Gosseyn: - Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
devine una mai bună dacă ar suna ca și cum aș retrăi permanent durerea. Subiectul este în sine dureros... cel care trebuie să reacționeze este cel care ascultă.“ La proiectul acestui disc au participat, alături de mezzosoprană, pianistul ei en titre, Bengt Forsberg, baritonul Christian Gerhaher, violonistul Daniel Hope (pe care l-ați putut auzi la Festivalul „Enescu“ în Trio Beaux Arts), altistul Philip Dukes și alți câțiva muzicieni. SECRETUL ADRIANEI 35 de ani, 4 luni și 26 de zile Adriana BABEȚI Poate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Acel „țe“ în loc de „ce“, cu un dispreț plin de ură, cu buzele țuguiate a sărutare ițindu-se de sub mustăți, era butonul care ne oprise inimile zece ani la rând. Tăcui rușinat. — Țe e cu tumnavastră? - repetă Kleiman, renunțând la tonul său baritonul disprețuitor și ridicând glasul ca un tenor plin de emoție și de neliniște. Mâinile și picioarele îmi tremurau. Stomacul mi se făcuse ghem. Tăceam. Frau să țiu țe e cu tumnavastră! strigă Kleiman, cu un șuierat strident, transformând toate vocalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ea nu poate stăvili însă decât pentru puțin timp afirmarea bucuriei. Ah! iată, bucuria este în sfârșit găsită”... Cu aceste cuvinte a marcat Beethoven în manuscrisul lucrării momentul solemn al apariției vocii omenești. Reluând recitativul expus la început de violoncelele, baritonul solist înalță o patetică chemare: ,,Prieteni, nu viersul acesta... haideți să cântăm un cântec plin de farmec, de foc înălțător”. Și iată că Oda bucuriei își întinde aripile: Corul, apoi soprana și tenorul solist, preiau tema solemnă, îi dau mai
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
atingând înălțimi de supremă elevație; iată că intervine apoi o mișcare animată - allegro energico, sempre ben marcato - în care tema exemplificată mai sus, se împletește cu cea a bucuriei. La începutul mișcării allegro ma non troppo tanto (coda), tenorul și baritonul, pe urmă soprana și altista, preamăresc încă odată bucuria. Corul proclamă: ,,Toți pe lume frați noi suntem”...bucuria năvalnică scânteiază din nou ca un fulger; ea cuprinde întreaga masă corală și orchestrală în aceeași expresie a dragostei și fericirii, ce
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dans nervos și bine ritmat. De fapt, de sculat de pe scaun se scoală numai Othello, de îndată ce aplauzele s-au încheiat, le salută pe majestățile și pe altețele lor și îmi dă cuvântul. În timp ce vorbesc, mă gândesc dacă am voce de bariton sau de bas. Trebuie să verific și asta. Urmează Alteța Sa. E înalt, brunet și își potrivește, ridicîndu-l mult, microfonul. I se adresează de fapt Regelui. Noi ceilalți, cei de pe scenă și cei din sală, sîntem doar martorii privilegiați ai acestei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voce subțire și stridentă, nesigur pe câteva cuvinte, cu un rictus. Jonathan nu înțelege ce spune omul, dar nu-și poate lua ochii de la el. Unul după altul, apar personajele pe care le întruchipează. Unul cu o voce profundă de bariton. Altul cu o șapcă mică și un fel autoritar de a vorbi. Fiecare durează câteva secunde, un minut. Fiecare îl șterge pe cel dinaintea sa. Omul mic de statură se transformă în toți acești oameni, identificându-se atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
e fără compromis. Dar și fără iluzii. Și nu acolo a strălucit. Politica e zona activității umane iremediabil perisabilă, poate chiar nocivă... Cei 7 instrumentiști din concertul amintit sunt polivalenți. Ray White, chitarist cu voce de tenor, Ike Willis, chitarist bariton răgușit, Alan Zavod, clăpar de coloratură, Scott Thunes, basist de „performance“ (aici termenul definește pe cel care dansează efectiv cu instrumentul, nu doar cântă la el!) și vocalist yodelin’, Chad Wackerman, un tânăr baterist venit dinspre jazz, competent și rapid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]