KorAP: Find »[drukola/base=barman & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...51 >

1,269 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

Barmanul ia o carabină din spatele barului. — Hei, vreți să vă distrați un pic? Ies cu toții afară și barmanul Înfige o gaură În portiera Plymouthului. — De ce ai făcut asta? protestează bătrînul. Ești nebun de legat. — Uită-te la chestia aia, rîde barmanul. De parcă o gaură În plus ar mai conta. Wakefield mănîncă cîteva ouă fierte și o fîșie de pastramă de crotal din spatele barului. Curînd se preling Înăuntru alți oameni: cowboy Îmbrăcați În piele cu sombrero-uri epatante, fetițe dure de la țară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ies, În cele din urmă, din cabine. — Bărbații, ce porci sînt! spune femeia care tocmai trăsese ceva pe nas În toaleta bărbaților. Cowgirl și partenera ei spun doar „bleah“. Wakefield Își face loc prin mulțime către bar și Îi spune barmanului, noul său prieten: — Înțeleg că un bar trebuie să aibă niște cotloane discrete pentru niscai acțiune pe furiș, dar ai habar ce se-ntîmplă acolo? Barmanul, bunul său prieten, se face rău: — Amice, nu știu de unde vii! Dar te afli În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ei spun doar „bleah“. Wakefield Își face loc prin mulțime către bar și Îi spune barmanului, noul său prieten: — Înțeleg că un bar trebuie să aibă niște cotloane discrete pentru niscai acțiune pe furiș, dar ai habar ce se-ntîmplă acolo? Barmanul, bunul său prieten, se face rău: — Amice, nu știu de unde vii! Dar te afli În singurul bar din țară care nu are niște afurisite de camere video În budă. CÎțiva libertarieni fioroși Își pun jos paharele și dau din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
aproape nenimerindu-și gura din cauza ochiului lovit. — Încearcă să nu mai fi atît de programatic, Îi sugerează părintește Wakefield. Oamenii fac ce vor. Așa au făcut dintotdeauna. Ce te face să crezi că e exploatare? Au sindicatul lor. — Da, adaugă barmanul, și multe dintre ele sînt artiste. Caddy, fata care dansează acum, este regizor de film. Anul trecut a fost o mare expoziție de artă a lucrătoarelor din domeniul sexual. Caddy Își termină dansul și plutește către bar. — Un bacșiș pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
tu, taximetristule. Dar va veni de-abia peste o oră. În bar sînt doar cîțiva clienți, așa că băiatul Își toarnă singur o bere Guinness și se așează lîngă ei. Wakefield se simte bine. — Ce bine e să fii acasă, recunoaște. Barmanul rîde. — N-am mai fost acasă de șase ani. Mi-e dor de bătrînul meu Belfast. — Dar e și ciudat acasă. Vreau să spun că locuiesc Într-un oraș În care majoritatea populației e formată din turiști, care bat orașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
de problemă să joace pentru foștii lor dușmani și asta e grozav. Stadionul este o comunitate, oamenii mănîncă cremvurști și beau bere și-și iubesc echipa indiferent de unde vine cel care aruncă. Care e stadionul tău favorit, tovarășe Zamyatin? Întreabă barmanul. Nu am unul favorit, spune Ivan, dar Îl urăsc pe cel din Chile, unde Pinochet a executat oameni. Wakefield se tolănește În familiaritate. Prietenul lui are un simț al locului și timpului foarte asemănător cu al lui, doar că al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
fluviu sirenele de ceață; cartierul este Înfășurat În pîclă. Este o cafenea micuță pe o alee În spatele catedralei, un loc misterios, cu cîteva mese afară și un interior Întunecat și ispititor. Două femei stau la bar flecărind În franceză cu barmanul. El le spune că astă seară ar trebui să stea În casă, căci asta este noaptea roirii termitelor și a gazului otrăvitor. — Atunci Înseamnă că trebuie să rămînem aici toată noaptea! spune una dintre femei, În engleză. — Mai torn un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
le spune că astă seară ar trebui să stea În casă, căci asta este noaptea roirii termitelor și a gazului otrăvitor. — Atunci Înseamnă că trebuie să rămînem aici toată noaptea! spune una dintre femei, În engleză. — Mai torn un Corbu? Barmanul toarnă coniac, Coca Cola și lapte peste cuburile de gheață dintr-un pahar lung și subțire. Lui Wakefield, vocea femei i se pare cunoscută. Se așează la bar și cere „ce beau doamnele“. — Tocmai am inventat chestia asta, spune femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
În notele ei, ceva ca o voce care a zguduit rădăcina limbajului din creierul lui. Wakefield Își bea paharul de Corbu și comandă Încă unul, și Încă altele pentru franțuzoiacele care i se prezintă drept Franțoise și Cybelle. — Știți, spune barmanul, turnînd În pahare mai mult coniac decît Cola, eu sînt student la arhitectură și habar n-am avut că este o convenție a arhitecților În oraș. — Ca și cum ar fost greu, mormăie Wakefield. — Orașul ăsta Îmi amintește de Franța, Îi spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Wakefield a mai auzit asta și Înainte; asta nu e halucinație. — Lui Franțoise și mie ne vin cele mai bune idei În cafenele, vorbind cu prietenii noștri. Nu găsești chestia asta În cea mai mare parte din America. Ascultați, zice barmanul. Vin cisternele. Iese pe după tejgheaua barului și Închide ușile și ferestrele. Apoi Închide luminile și pune trei lumînări pe bar. — Ca să putem urmări spectacolul. Norul de insecte și otravă care se Învîrtejește afară este ciudat, dar aici, Înăuntru, ei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
pe gînduri. — Vreau o casă care să fie mobilă, dar staționară, situată Într-un loc sigur, fără frontiere, cu oameni iubitori de pace. Redbone Îl fulgeră cu privirea dintr-un colț Întunecos. — Vreau și eu o casă din asta, spune barmanul. — Hm, vrei să trăiești Într-un paradox, observă Cybelle. O să trăiești singur În casa asta sau te imaginezi alături de o femeie frumoasă? — Femeile Înțeleg bine paradoxul, adaugă Franțoise, un pic ironic. Cele două femei Încep să deseneze pe șervețele, chestionîndu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
este perfectă. Foarte franțuzească, nu? Wakefield este mulțumit peste poate. Prinzînd curaj, Îi invită pe toți la o baie În piscina lui de la hotel. Cybelle și Franțoise dezbat un timp. — Dar cum rămîne cu gîzele, cu otrava. SÎntem În siguranță? Barmanul pune deja o sticlă de coniac și alte ingrediente pentru Corbu Într-o pungă de plastic. Cred că da, la ora asta. Am văzut oameni care se plimbă pe străzi. Toți patru părăsesc cafeneaua braț la braț, tropăind prin palele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
În Louisiana, e ca un incendiator Într-o pădure, sau ca un scrîntit lăsat de capul lui cu o bombă artizanală; distrugerea este mult prea simplă. Tehnologii joase. Sau nici un fel de tehnologii. CÎnd revine În cameră, Franțoise, Cybelle și barmanul se bălăcesc deja goi În piscină, cu paharele lor de Corbu pe măsuța de sticlă alături de prosoape. Wakefield se dezbracă și li se alătură. Apa este caldă ca pentru baie, vibrînd de energia trupurilor lor. Apa, spune Cybelle, Înotînd către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Se trezește după-amiaza, În liniște. Face un duș lung, apoi se duce la bar. Ivan Zamyatin nu este pe locul lui de la fereastră. Pe scaunul lui stă un străin, care bea vodcă cu gheață. Wakefield se așează lîngă el și barmanul Îi aduce whiskey-ul lui obișnuit fără nici o vorbă. Mi-a plăcut cum ai rezolvat situația cu vecinul, dar chiar nu era nevoie, spune Diavolul. Sper doar că nu ai făcut-o de dragul meu. Wakefield se Întoarce către străin, un bătrîn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

că, în loc să se urce pe șapte cărări în căruță și să-și lase caii să găsească drumul spre casă, consumatorii moderni își sunau soțiile. Fran memoră ce voia să bea fiecare și își croi drum spre bar. Ca de obicei, barmanul misogin găsea o nemăsurată plăcere în a lăsa clientele de sex feminin, chiar și cele în ținută de afaceri, să aștepte cât mai mult cu putință. Între timp, Fran ajunsese în punctul cel mai bun, în care s-o ignore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Fran se pregătea să protesteze zgomotos, dar o voce i-o luă înainte. — Cred că, de fapt, domnișoara Tyler era înainte. Se întoarse spre ea și zâmbi. Era Jack Allen. — Dă-mi voie să iau eu asta, insistă el când barmanul îi întinse o tavă încărcată cu o duzină de pahare. — N-am vrea să le verși pe Seamus, chiar dacă ar merita-o, nu-i așa? zise arătând el spre barman. În mijlocul barului aglomerat, se opri o clipă. — Apropo, m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Dă-mi voie să iau eu asta, insistă el când barmanul îi întinse o tavă încărcată cu o duzină de pahare. — N-am vrea să le verși pe Seamus, chiar dacă ar merita-o, nu-i așa? zise arătând el spre barman. În mijlocul barului aglomerat, se opri o clipă. — Apropo, m-a căutat la birou un redactor sportiv negru de furie acum nici cinci minute. Părea să creadă că ne-ați faultat cu Federația de Fotbal Neprofesionist. Ochii de un albastru-pal ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
parte, poate era mai bine să meargă cu toții să mănânce ceva în curând, ca să atenueze efectul afurisitului ăla de punci. Se pregătea să le propună asta, dar apăru din senin încă o carafă. Când ea protestă că n-o comandaseră, barmanul arătă spre cineva din mulțimea zgomotoasă. — De la domnul de colo! Stevie întinse gâtul și în cele din urmă îl zări pe Jack Allen la o măsuță de lângă ușă. Era împreună cu Miriam Wolsey care îi sorbea fiecare cuvânt. — E de la Jack

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
așteptați cu masa gata și cu copiii deja gata de culcare. Fran încercă să-și scoată din minte chipul disperat al Camillei în timp ce se uita după Jack prin bar. Nu era acolo. — A plecat acum un sfert de oră, răspunse barmanul amabil la întrebarea ei. Fran se simți cuprinsă de dezamăgire. Ratarea momentului potrivit devenea un adevărat talent. Afară ploaia era gata să stea și taxiurile începeau să se golească. Unul se opri chiar în spatele ei și din el coborî o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

acum consumasem amestecat votcă cu bere, în neștire. Nu știam de el, după aia am aflat că era de lângă Bolintin de la noi, dar de la Cremenea de la baraj. Mi-a cerut o țigară. Atunci m-am luat cu el la bătaie. Barmanul a zis că dă telefon la poliție și ne-am liniștit. Am ieșit și mi-a tras una peste spinare. Atunci s-au băgat fratele meu și tovarășu lui. Știu eu ce-am făcut? Dar pe ei i-au arestat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

ora trei. Razele soarelui pătrundeau ca niște flăcări albe prin hublouri, iar bărcile de salvare se legănau în voia valurilor. Nici țipenie de călător pe punte. Personalul de serviciu își făcea datoria neobosit. Barul, animat serile, era acum pustiu. Doar barmanul, în uniforma lui albă, ștergea paharele. Pe la ora două a intrat un student, cu ochii cârpiți de somn, să-și cumpere țigări. Barmanul a scos dintr-o cutie verde două pachete de Gauloise și i le-a întins împreună cu restul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
călător pe punte. Personalul de serviciu își făcea datoria neobosit. Barul, animat serile, era acum pustiu. Doar barmanul, în uniforma lui albă, ștergea paharele. Pe la ora două a intrat un student, cu ochii cârpiți de somn, să-și cumpere țigări. Barmanul a scos dintr-o cutie verde două pachete de Gauloise și i le-a întins împreună cu restul de două sute de franci, întrebându-l: — Mai aveți o săptămână până la Yokohama. V-ați simțit bine pe vas? — Da, bineînțeles. Îmi era teamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
aveți o săptămână până la Yokohama. V-ați simțit bine pe vas? — Da, bineînțeles. Îmi era teamă să nu am rău de mare, dar a fost foarte liniștită călătoria. — Mie îmi place foarte mult pe mare... mai cu seamă briza, spuse barmanul cel în vârstă cu oarecare nostalgie. Pe uscat lumea e foarte tristă. În toate porturile în care poposim nu văd decât fețe abătute. Briza mării reușește întotdeauna să anihileze orice urmă de tristețe... Vaporul nu a mai făcut nici o escală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

ocupat chiar și curtea din față. Vacarmul glasurilor e asurzitor. — Dar cum reușești să te ocupi și de asta și de grădinărit ? — OK, am să-ți spun adevărul. Ridică mâinile. Nu servesc personal decât din când în când. Avem niște barmani extraordinari. Dar m-am gândit că ar fi amuzant să o fac în seara asta. — Deci nu ești grădinar, de fapt ! — Ba da. Coboară o clipă privirea, îndreptând un suport pentru pahare. Aici e vorba despre... afaceri. Recunosc în vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
În fundal, dincolo de zarvă și de râsete, cântă muzica. Un grup de clienți de-ai casei se salută unii pe alții la bar insultându-se amical. Un cuplu de turiști americani în vârstă, în tricouri cu Stratford discută cu un barman roșcat, cu ochi ageri. În colțul opus al localului, a început un joc de darts. Nu-mi amintesc când a fost ultima oară când am fost într-un loc cu o atmosferă atât de destinsă și de prietenoasă. — Hai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]